Chifle cu aluat prefermentat

 Ingrediente pentru aluatul prefermentat:

• 100 g apă
• 150 g făină de grâu tip 700
• 5 g drojdie
• 3 g sare

Ingrediente pentru aluatul principal:

• 500 g apă călduță
• 100 g lapte
• 750 g făină de grâu tip 700
• 350 g făină de grâu tip 480
• 28 g sare
• 27 g drojdie
• 20 g malț de panificație
• 20 g unt

Cantitate rețetă:

• 30 bucăți a câte 65 g sau
• 65 bucăți a câte 30 g

Timp de dospire:

• Aluat prefermentat: 8 ore
• Aluat principal: 40 minute
• Dospire finală: 30 minute

Timp de coacere:

• 15 minute

Mod de preparare:

1. Aluatul prefermentat: Amestecați ingredientele și lăsați aluatul acoperit să dospească timp de 8 ore la temperatura camerei.
2. Aluatul principal: Frământați toate ingredientele timp de 10 minute până obțineți un aluat neted și lăsați-l acoperit să se odihnească timp de 40 de minute la temperatura camerei.
3. După timpul de dospire, porționați aluatul fără a folosi făină, formați bile și lăsați-le acoperite să dospească încă 10 minute.
4. Modelați bilele de aluat după preferință și lăsați-le acoperite să dospească încă 30 de minute.
5. Pulverizați chiflele cu apă și presărați-le cu semințe*.
6. Coaceți chiflele în cuptorul preîncălzit la 250°C cu ventilație timp de 15 minute, cu mult abur.
7. Scoateți chiflele din cuptor, pulverizați-le din nou cu apă și lăsați-le să se răcească pe un grătar. 

Sper ca va place si aceasta reteta si ca o veti folosi cu drag. 

*) Noi, aici la cursul de gatit, am folosit seminte de floarea soarelui, de bostan, de mac, de susan, de in, dar am folosit si fulgi de cocos, stafide, cristale de zahar si cristale de sare.

Parfumul pâinii

Cel mai apetisant parfum este unanim recunoscut ca fiind aroma de pânie proaspat scoasa din cuptor. Imediat ce simt acest parfum gândul ma duce la bucataria bunicilor, la felia de pâine unsa cu unt sau cu untura, presarata cu putina sare si ceapa rosie taiata rondel. Nu am trait în mediul idilic de la tara - sunt a treia generatie nascuta si crescuta la oras, nu am avut cuptor de pâine acasa si nici nu ne-am permis sa comandam pâine la brutar decât pentru sarbatori sau evenimente deosebite în familie, motiv pentru care pâinea miroase pentru mine în primul rând a clipe fericite, a liniște și a siguranta data de familie. Dupa anii '90, când faina de grâu a început sa se gaseasca liber în magzine, mama obisnuia sa faca din când în când pâine în cuptorul aragazului, în tava de cozonac, idee pe care am preluat-o si eu la casa mea si experientele au fost deosebit de apreciate de familie. De aceea as mai adauga ca pentru mine pâinea miroase a dragoste, stabilitate si continuitate.
Pâinea este recunoscuta ca fi unul din alimentele de baza în toate tarile si din toate timpurile.
Cele mai vechi cuptoare de pâine au fost descoperite în Egiptul antic, unde înca de acum 5000 de ani se cunostea reteta pâinii dospite cu ajutorul drojdiei.

În satele Egiptului de astazi este adevarat ca pâinea se coce înca în stil rudimentar, însa aroma este înnebunitoare! Vântul puternic o poarta pâna departe si daca tocmai trec turisti pofticiosi prin preajma, sunt poftiti si bine veniti, coltucul de pâine si portocalele pe care le au, le împart cu drag. Pâinea este simbolul ospitalitatii peste tot în lume si are aroma de prietenie si amabilitate.
Având o importanta deosebita în societate, pâinea a capatat o semnificatie simbolica si spirituala. În tradiţia creştin-ortodoxă, pâinea simbolizeaza viaţa. Cel mai cunoscut ritual românesc este întâmpinarea musafirilor cu pâine alba - obtinuta din cea mai calitativa faina de grâu, si sare - cândva cu valoare de moneda de schimb grea. În astfel de momente în aer pluteste mireasma de bunatate si omenie.
La înmormântari, românii împart colaci - pâine coapta în forma de spirala închisa, semn ca ciclul vietii s-a sfârsit. Tot iz sfânt are si pânea folosita în ritualul Frângerii pâinii. A arunca pâine este considerat un mare pacat!
Pâinea ca ofrandă adusă zeilor are parfum de legenda ce ne duce cu mii de ani în urma. Romanii si grecii antici credeau că practicile religioase mențin pacea zeilor si deci prosperitatea continuă a comunității. Zeita Ceres, la romani, sau Demetra la greci, erau zeitele recoltei si grâului, patronând simbolic pâniea alba, iar ceremoniile consacrate acestor zeite erau pline de fast, unde oamenii - recunoscatori fata de rodnicia pamântului, se închinau în tempe si daruiau zeilor cel mai de pret aliment - pâinea.
Obiceiul de a serba recolta s-a mentinut pâna în zilele noastre în toate culturile si religiile Pamântului. Faptul ca sarbatoarea nu are loc în aceeasi zi se datoreaza doar diferitelor de zone climatice însa indiferent ca se numeste Festivalul recoltei (România), Erntedankfest (Gernania), Fête de la récolte (Franta), Harvest festival (Canada), Thanksgiving (Stalele Unite), Ikore (Nigeria), Merhregan (Persia), Hasyl Toýy (Turkmenistan), Chuseok (Coreea), Nabanna (Bengal), peste tot în biserici se aduc pâine, grâne, fructe si legume si se mulțumește - tradițional lui Dumnezeu, pentru bogăția recoltei din acel an. În orase se organizeaza târguri si expozitii, prilej pentru producătorii din zonă de a se întâlni, de a schimba secrete specifice acestei activităţi, de a promova produsele pentru care au muncit tot anul si de de a transmite generaţiilor următoare, dragostea pentru munca pamântului.


Ca pâinea este alba, semi sau neagra, ca aluatul contine semnínte ce-i sporesc calitatea, ca este coapta în forma plata, de chifla sau bagheta, pâinea este nelipsita pe masa oricarui popor. Deasemenea în toate limbile Pamântului, crestinii pomenesc pâinea în rugaciune:

Tatăl nostru Care ești în ceruri,

sfințească-se numele Tău,

vie împărăția Ta,

fie voia Ta, precum în cer așa și pe Pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele,

dă-ne-o nouă astăzi

și ne iartă nouă greșalele noastre

precum și noi iertăm greșiților noștri

și nu ne duce pe noi în ispită

ci ne izbăvește de cel rău.

Că a Ta este împărăția și puterea și mărirea,

acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

"Brot und Kunst" adica "Pâine si Arta" este un sort de pâine completa din secara, în aluatul careia s-au adaugat seminte întregi de floarea soarelui, ambalata într-o doza deosebita, de colectie, ce promoveaza "mai altfel" operele artistilor. Pâinea aceasta este considerata foarte sanatoasa si în plus, doza o mentine proaspata un an de zile (de la desigilare), de aceea este si foarte scumpa. Este o pâine densa, trebuie mestecata lent, satura repede si ajuta la digestie. Eu am cumparat o astfel de pâine saptamâna acesta, special pentru tema "Parfumul pâinii" :)
Parfumul Jeux de Peau - creat de parfumierul Serge Lutens se bazeaza pe aroma de pâine de brutar. "Un parfum este ca un mesaj secret, scris invizibil, în aer" spune creatorul acestui parfum ce întruchipeaza amintirea micului dejun din copilarie, cu pâine calda, cumparata la brutaria din cartier.
Combinatia de  citrice, arome de lapte, grâu, orz, caise, scorțișoară, cuișoare și lemn de santal l-a urmarit toata viata, producându-i un sentiment de fericire. De aceea s-a hotarât sa împarta aceasta bucurie, creînd acest parfum deosebit.
Exista în magazine înca din martie 2011 si un flacon ce contine 50 ml. costa aproximativ 79 euro.
Un parfum la fel de extravagant a lansat si brandul Thierry Mugler în anul 2008. Parfumul Miroir des Envies, creat de parfumierii Christine Nagel si Louise Turner, este o "oglinda a dorintelor" ce reflecta fascinatia pentru pâne toast si flori de iasmin. O usoara nota de lapte si vanilie completeaza aroma acestui parfum ce miroase delicat, pur si nevinovat. Pretul unui flacon de 50 ml. este aproximativ 120 euro.
-----------------------------------------------------------------------------------
Saptamâna trecuta, în cadrul Clubului Povesti Parfumate au scris: Mirela, Gabi, Pandhora, Sara, Elly, Roxana-Simona, Minnie, Diana, Ochi verzi, Lili3d, Vienela , Silving si subsemnata.

Amintiri

Astazi de dimineata nu am avut pâine proaspata, pentru ca miercuri am uitat sa cumpar si joi a fost zi libera, Sarbatoarea Tuturor Sfintilor. Privind coltucul de pâine, mi-am amintit de anii de liceu, mai precis de perioada din-naintea bacalaureatului... Eram cinci prieteni în clasa, trei fete si doi baieti. Ne numeam grupul SiCiLiCaMus, nume format din împreunrea silabelor ce încep numele noastre: Simona, Ciprian, Liana, Carmen, Marius. Eram cei mai buni prieteni si petreceam mult timp împreuna, nu doar la înot, la schi sau iesiri la iarba-verde cu bicicletele, ci si învatam de foarte multe ori împreuna.
În iarna din clasa a 12-a ne-am întâlnit în fiecare duminica, acasa la prietenul Marius, ai carui parinti erau monitor de schi si nu earu niciodata acasa. Lucram la mate, ne bateam capul cu integrale, functii derivabile, monoizi,  morfisme de inele, matrice, ecuatii algebrice... În pauze, ascultam Queen, mâncam pâine prajita în ulei si beam ceai de menta si macese, cu multa multa lamâie. Atunci habar nu aveam de acizi alfa-linolenici, colesterol, grăsimi oxidate sau interactiuni alelopatice şi nici nu ne pasa de calorii-bombe, minerale sau proteine. Atunci doar savuram aroma în care se învaluia bucataria, când aburului de menta, macese si lamânie, se combina cu mirosul de prajeala si... usturoi. Pentru ca ar fi fost de neconceput sa mâncam pâine prajita fara sa o raschetam cu usturoi :)) Ce vremuri faine!