În cel mai echilibrat si linistit moment, la mijloc de an, între cea mai lunga zi si magica noapte în care portile cerului se deschid si lumea de dincolo intra în contact cu lumea pamânteana, Sânzienele - zânele pure si nobile, cu parul galben-auriu si rochii diafane din abur de vânt si nori, se-ntruchipeaza din aerul înmiresmat al câmpiilor si din stropii cristalini ai izvoarelor sa-ncinga hore în poieni si gradini, s-aduca Raiul pe Pamânt. Din strabuni se stie ca dansul si cântul Sânzienelor raspândesc de jur împrejur bunastare, aduc fertilitate femeilor casatorite, împart rod holdelor, înmultesc pasarile si animalele, sporesc aromele si puterile tainice ale florilor, tamaduiesc bolile si suferintele oamenilor. Entitati ale naturii si dimensiunilor paralele, Sânzienele aduc noroc tot anul aceluia care le poate vedea la miez de noapte.
Substituentul, surogatul pamântean al acestor zâne bune este zvelta floare de câmp cu inflorescente minuscule, galben-aurii sub forma de cruce. Din propria experienta va spun ca daca împletesti si porti pe cap o coronita din flori de Sânziene, pentru acea farâma de timp, vei fi regina/regele prezentului, viitorului si trecutului iar gândul si sufletul îti vor prinde aripi si vor pluti peste câmpurile si poienile necosite, vor atinge cerul albastru si norii pufosi, vei simti vâltoarea horei zânelor si le vei auzi glasul nespus de frumos.
(împreuna cu Rodica, verisoara mea care tocmai a împlinit 17 ani)
Daca doresti sa porti cu tine amintirea începutului de vara si atmosfera relaxanta, lipsita de griji, în mijlocul florilor salbatice, privind verdele crud smaltuit de aurul Sânzienelor si cerul azuriu brodat cu norisori de vata, atunci apasa atomizorul parfumului
The Burren Botanicals - Summer Harvest, creat de
Burren Perfumery. Atentie însa, acest parfum nu se potriveste celor care le este teama sa se aseze în iarba pentru ca li s-ar putea pata hainele si le este frica nu care cumva sa nu li se urce un carabus în par! Parfumul este recomandat doar celor care lasa soarele si vântul sa le mângâie fata, admira petele de culoare de pe aripile fluturilor, adora zumzetul albinelor si libelulelor si pretuiesc florile asa zis "simple" sau "fara valoare":
cretusca, untisor (
Ranunculus ficaria),
campanula, stupitul-cucului (
Cardamine pratensis) si margaretele salbatice. Parfumul este chintesenta verii, aroma florilor
salbatice amestecata cu mirosul de iarba zdrobita, rece si proaspat. Mie îmi aminteste totdeauna de Sarbatoarea de Sânziene.
Un alt parfum ce combina aroma câmpurilor pline de flori salbatice sub dogoarea soarelui de vara este Absint, creat de Nasomatto. Pulverizarea acestui parfum reprezinta biletul pentru
o călătorie contemplativă într-un loc ce confera liniste, unde iarba este mereu verde, aerul este mereu curat si cerul este mereu albastru. Parfumul este simultan energizant si calmant si actioneaza ca o plimbare de-a lungul unui pârau, unde dulceata ierbii creste si mirosul radacinilor din pamântul reavan devine expresiv. Unda acestui parfum te-nvaluie si-ti sporeste capacitatea de a selecta senzatiile transmise de mediul înconjurator, spre exemplu masinile devin un pic mai silentioase iar vrabiutele, ceva mai guralive ;) Probati!
Astazi de dimineata nu am avut pâine proaspata, pentru ca miercuri am uitat sa cumpar si joi a fost zi libera, Sarbatoarea Tuturor Sfintilor. Privind coltucul de pâine, mi-am amintit de anii de liceu, mai precis de perioada din-naintea bacalaureatului... Eram cinci prieteni în clasa, trei fete si doi baieti. Ne numeam grupul SiCiLiCaMus, nume format din împreunrea silabelor ce încep numele noastre: Simona, Ciprian, Liana, Carmen, Marius. Eram cei mai buni prieteni si petreceam mult timp împreuna, nu doar la înot, la schi sau iesiri la iarba-verde cu bicicletele, ci si învatam de foarte multe ori împreuna.
Marius, ai carui parinti erau monitor de schi si nu earu niciodata acasa. Lucram la mate, ne bateam capul cu integrale, functii derivabile, monoizi, morfisme de inele, matrice, ecuatii algebrice... În pauze, ascultam Queen, mâncam pâine prajita în ulei si beam ceai de menta si macese, cu multa multa lamâie. Atunci habar nu aveam de acizi alfa-linolenici, colesterol, grăsimi oxidate sau interactiuni alelopatice şi nici nu ne pasa de calorii-bombe, minerale sau proteine. Atunci doar savuram aroma în care se învaluia bucataria, când aburului de menta, macese si lamânie, se combina cu mirosul de prajeala si... usturoi. Pentru ca ar fi fost de neconceput sa mâncam pâine prajita fara sa o raschetam cu usturoi :)) Ce vremuri faine!
