La cumpăna dintre ani

La final de an, fiecare își găsește propriul fel de a trece pragul. Unii rămân acasă și aprind lumânări, lăsând liniștea să le adune gândurile. Alții ies pe străzi, intră în mulțimea de oameni necunoscuți, cântă, dansează și se lasă duși de ritmul orașului. Sunt și cei care aleg simplitatea și trăiesc ziua fără fast, convinși că nu e nevoie de artificii pentru a marca un sfârșit. Noi am ales muzica, arta la nivel înalt. Am ales Concertul de Revelion al Filarmonicii din Berlin, transmis în direct în Kino.
Am fost întâmpinați cu prosecco și cu atmosfera aceea caldă, discretă, care anunța o seară specială. Am salutat câțiva oameni cunoscuți, apoi am intrat în sală, cu sentimentul acela bun că ne aștepta o seară aparte.
Programul concertului a urmărit tema iubirii, iar seara l-a avut în prim-plan pe tenorul francez Benjamin Bernheim. Sub bagheta maestrului Kirill Petrenko, muzicienii au creat o seară în care fiecare sunet a devenit emoție purtată pe scenă cu grație și intensitate. Muzica a trecut prin lumi contrastante, de la dorul topit în arii fragile la exuberanța care pulsează în ritmuri iberice, de la visul romantic care se ridică în lumină la pasiunea care arde în nuanțe mediteraneene. Fiecare pagină a fost o poveste, fiecare poveste o vibrație, iar între ele s-a țesut o călătorie interioară, ca un poem orchestral despre iubire, dor și lumină.
Pe măsură ce muzica a crescut, sala s-a transformat într-o singură respirație. Am simțit cum energia dintre artiști și public s-a unit într-un pre‑revelion trăit împreună. Armoniile au creat valuri care au dus sufletul într-un spațiu interior de o intensitate rară, unde fiecare acord deschidea o fereastră spre ceva mai larg decât noi. Sunetele au devenit culori, iar culorile au desenat peisaje lăuntrice. A fost o călătorie fără timp și fără granițe, o trecere spre locul în care gândul se luminează, memoria se deschide și ființa capătă libertate.
La ieșirea din sală, după concert, frumusețea decorurilor hibernale din centru ne-a făcut să ne dorim o plimbare, însă micuțul nostru era singur acasă. Am luat deci cel mai scurt drum. Ajunși acasă, l-am găsit pe Leo agitat de pocniturile tot mai dese și mai puternice. L-am liniștit, apoi am deschis televizorul, iar pe Arte rula exact concertul la care tocmai asist­asem, Sincronizarea ne-a amuzat și ne-a plăcut să reascultăm muzica. Am pus sarmalele la încălzit, apoi am urmărit programul de Revelion și ne-am jucat cu Leo, să‑și uite frica.
La miezul nopții am pocnit dopul ultimei sticle de Crémant din stocul nostru din pivniță. La mulți ani, 2026! Am ciocnit paharele si am ieșit în curte să admirăm focurile de artificii. Superb.! Apoi am împărțit șampania între noi și am mâncat pâine prăjită cu caviar, urmărind la TV o retrospectivă a anului, cu Leo adormit între noi pe canapea.

La mulți ani tuturor!
În noul an 2026 să ne fie binele aproape, alegerile curate, trăirea vie și prezentă, cu bucuria fiecărui moment care trece prin noi ca o lumină!
Să fie un an în care fiecare om are curajul să trăiască ceea ce simte, fără să se gândească nicio clipa „ce zice lumea”, fără să își micșoreze dorințele, fără să își cenzureze bucuria!
Să fie pace, armonie și iubire pe pământ — iubire în felul în care oamenii se privesc, se ascultă, se înțeleg și se poartă unii cu alții!
Să fie un an în care fiecare se regăsește pe sine și, regăsindu-se, face lumea mai blândă, mai bună, mai frumoasă!

Ajun de An Nou

Numaram orele ce au mai ramas din anul 2023... mai sunt 12 ore pâna la cumpana dintre ani si fiecare se pregateste cumva pentru aceasta noapte în care sărbătorim Anul Nou. 🎆

Fiecare cu planul lui... Zilele trecute, Potecuta a scris ca "La 20 de ani, azi, 29 decembrie, ar fi fost 90 la sută şanse să-i vină cuiva o idee de a face un revelion la o cabană la mama naibii, în vârf de munte, fără lumină, apă, baie, cu zăpada pân’ la brâu. Şi la 20 de ani, aş fi zis da" si am râs si mi-a placut posatrea ei cuvânt cu cuvânt. Mi-a rascolit atâtea amintiri si am devenit nostalgica... Da, si eu as fi zis la fel, pe vremuri, nu la 20 de ani, ca atunci nu am avut ocazia. M-am maritat la 19 ani cu un coleg de liceu si pe vremea facultatii ne-am izolat total - sotul meu de atunci era foarte posesiv si exagerat de gelos. Habar nu am avut ce înseamna discoteca, club, party, nici macar viata de student nu am trauit-o "normal". Ne-am cumparat apartament si ne-am înhamat la datorii în banca, am muncit tot timpul liber, sa ne achitam ratele. Am trait "gri" treisprezece ani... dupa care am divortat. La 32 de ani aveam lânga mine doua fetite - una de patru anisori si alta de sase. Cea mai frumoasa perioada din viata mea am trait-o dupa ce am împlinit 36 de ani! Eheiii, daca as mai avea o data vârsta aceea! Atunci daca pe 29 decembrie ne-ar fi invitat cineva sa petrecem revelionul "la o cabană la mama naibii, în vârf de munte, fără lumină, apă, baie, cu zăpada pân’ la brâu" as fi zis imediat DA! Eram mai nepretentioasa? mai ne-"precauta" (imprudenta)? mai ne-"înteleapta" (nechibzuita)? - ca ma refer tot la postarea Potecutei... Nu stiu... erau alte vremuri!?!...De-a lungul timpului, am petrecut revelioane si în vârf de munte, si la mare, si pe vapor si la restaurante simandicoase, si la restaurante micute, si la mânastire, si în sali de concert, si acasa sau la prieteni acasa, în tara sau în strainatate... Toate revelioanele au fost reusite în felul lor si pastrez în amintire mai mult partile bune - care de altfel au predominat. De partile mai putin bune am facut haz, si atunci si acum, ca asa mi-e firea. 🥰🤗

Anul acesta vom petrece revelionul acasa, noi trei - eu, sotul meu si copilasul nostru blanos, cu patru picioare. Am pus sampania la rece, pregatim câteva platouri cu Häppchen / Fingerfood, avem sarmalute, avem file de șalău, cu spanac si cartofi cu cascaval ras, avem fursecuri si fructe, nu ne lipseste nimic! Programul la televizor este foarte frumos, ne plac mult retrospectivele anului vazute din diversele puncte de vedere - cel social, politic si cultural. Apoi ne plac retrospectivele revelioanelor, cu videoclipuri muzicale de la The Beatles, Aretha Franklin, Tina Turner, Donna Summer, Nina Simone, Brenda Lee, Janis Joplin, Etta James, ABBA, Boney M, Suzi Quatro, Amanda Lear, Village People,George Michael, Eurythmics, Bonnie Tyler, the Bangles, Culture Club, Kim Wilde, Air Supply, Sandra Cretu, Richard Marx, Kim Carnes, Nik Kershaw, Desireless, Samantha Fox, Patrick Swayze, T'Pau, Madonna, Mariah Carey, Backstreet Boys, Take That, Boyzone,Britney Spears... si pâna la Taylor Swift, Dua Lipa, Billie Eilish, Rihanna, The Weeknd, Ariana Grande, Adele, Beyoncé, Ed Sheeran, Lana Del Rey sau Miley Cyrus.   Baietii or sa stea comod pe canapea, eu însa voi dansa cât ma vor tine puterile - ca asa mi-e firea ☺🥰🤗 Iar când gongul va bate ora douasprezece noaptea, ne vom strânge în brate si ne vom saruta, fericiti ca suntem împreuna. 🥂🍾Apoi, cu paharele de sampanie în mâna, vom iesi pe alee pâna la intersectia cu strada principala unde ne vom întâlni cu vecinii nostri. Ne vom îmbratisa si ne vom ura An Nou fericit, cu sanatate si multe bucurii! 🍀🎊

Aceeași urare v-o fac acum si voua, cititorilor blogului meu. Va doresc sa pasiti cu dreptul în Anul Nou, sa fiti sanantosi, sa aveti parte de cât mai multe zile fericite si sa va împliniti visele! Sa fim mai buni în noul an, mai darnici, mai cu elan sa-i ajutam pe cei mai putin norocosi! La multi ani! 🎉🎄🥂🍾🍀🎊

PS1: pe germana, înainte de Anul Nou se face urarea "Guten Rutsch ins neue Jahr!" tradus mot à mot: sa aluneci cu bine în noul an! ☺☺☺Dupa Anul Nou, se spune: Ein frohes und gesundes neues Jahr! - o urare similara cu românescul An Nou fericit si sanatos! Urarea "La multi ani!" nu este traductibila...

PS2: am cumparat ghivece mititele cu trifoi cu patru foi si "o armata" de coșari din ciocolata, simboluri de noroc, sa le daruiesc vecinilor mei, în primele minute ale noului an.

Noroc si sanatate! Sa ne recitim voiosi si în anul 2024! 🐞🐖🍀

Printre papusi

"Augsburger Puppenkiste" adica "Lada cu papusi a Augsburgului" se numeste teatrul de papusi din orasul meu si reprezinta unul din simbolurile orasului Augsburg.
A fost înfiintat în anul 1948 si de-a lungul timpului s-a impus prin talentul exceptional al artistilor, ocupând poziţia de lider la nivel naţional si câstigând totodata respect si faima la nivel mondial. Multe din spectacolele prezentate pe scena au fost filmate si ruleaza la televiziunea germana înca din anul 1953.
Pentru a satisface nostalgia adultilor ce au crescut în preajma papusilor mânuite prin sfori, Muzeul Marionetelor amenajat în cladirea teatrului, prezinta atât eroii pieselor de odinioara, cât si scenete din cele mai îndragite povesti. Nu exista augsburger care sa nu fi vizitat muzeul sau sa nu fi fost macar o data în viata la o premiera la teatrul de papusi!
Este o plimbare în timp - în trecut si prezen, alaturi de Jim Nasture (Jim Knopf), Lukas si Locomotova, Urmel, Kasperl, familia Mumin, Bill Bo, Leul, motanul Mikesch... Fotografiile le-am facut cu acordul Domnului Mâneca (Herr Ärmel) ☺

Noi mergem sa vizitam muzeul de câte ori avem în vizita prieteni nemti. Ceska, voi când veniti? Va asteptam cu drag.☺