vineri, 7 decembrie 2012

Vei plânge mult ori vei zâmbi?


Eu
nu ma căiesc
c-am adunat în suflet şi noroi -
dar mă gândesc la tine.

Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău îl vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii,
că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?

versuri de Lucian Blaga

13 comentarii:

  1. Felicitari pentru aceasta delicata înlantuire de sensibilitati si frumuseti !Un weekend minunat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Versurile lui Blaga sunt emotionante...
      Ma bucur mult ca ti-au placu si fotografiile mele.
      Un weekend deosebit si tie, Iulisa draga!

      Ștergere
  2. Nu vreau sa plâng dar nici nu pot ierta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În anul 1956 Lucian Blaga a fost propus de Mircea Eliade, Rosa del Conte și de criticul Basil Munteanu, spre a primi premiul Nobel pentru literatură. Autoritățile comuniste nu au sprijinit aceasta idee, pentru că Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise până la ediția din 1962 îngrijită de George Ivașcu...
      Oare la ce "noroi" se refera autorul în aceste versuri?...

      Ștergere
    2. Of Doamne, e poetul meu preferat, dar cred că știai...Îi cunosc opera. Cândva puneam poezie pe blog, mai la început. Nu a luat Nobelul, dar valorează mai mult decât foarte mulți alții care l-au luat...Atunci l-au săpat comuniștii (și colegii, știm, cunoaștem...). Iar anul acesta l-au săpat pe cel propus (și care e un foarte mare scriitor) coleguții frustrați de breaslă. Ce urât!L-au judecat, în loc să-l citească și s-au bucurat pentru un străin...
      M-am lungit...Uite, din bârfa și nemernicia unei lumi de frustrați, care nu pot înțelege creația și îi judecă pe poeți (și pe pictori) exclusiv după micile păcate din viața personală, da, cresc nuferi! Iar ei, creatorii de minunate lumini sunt... nuferii!
      Te pup, Carmen!
      P.S. Da, am scos scriptul anti-copiere și nu-l mai pun, din respect pentru comentatorii care s-au plâns că nu pot edita. Și cei de la Poveste, care nu puteau lua linkurile din tabel. Nu l-aș mai pune, mai bine să mă copieze unii, decât să întâmpine prietenii dificultăți. De fapt ți-am scris un mail personal.
      Mulțumim de urări, într-o oră ieșim din casă! Am luat 10 la teze și teste, așa că avem program de hoinăreală și shopping! Te pup! Weekend vesel vă doprim! :))

      Ștergere
  3. o mie de ani au trecut de cand nu am mai citit poezia asta...
    ai impletit totul minunat Carmen,minunat...

    RăspundețiȘtergere
  4. frumos!
    hehe si inca ce voi plange! :)
    dar si zambete vor fi..:P
    zi faina!

    RăspundețiȘtergere
  5. poezia si imginea cu silueta nu le comentez! :)
    dar celelalte poze, cu lacul inghetat, sunt frumoase si triste...
    week-end placut sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  6. Sfarsitul versurilor e... noroios:)
    Frumoase pozele, un weekend placut sa aveti!

    RăspundețiȘtergere
  7. Frumoase poze! Poezia e tristă, dar frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  8. Frumoasa poezia desi cam trista.
    Fotografiile imi plac foarte mult.
    E grozav cum s-au fixat frunzele in pojghita de gheata. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Ador aceasta poezie a lui Lucian Blaga!
    Foarte foarte frumoase imaginile!
    Va multumesc atat de mult!
    Un week-end binecuvantat va doresc, doamna Carmen! :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Ma intrebam de ce mi se pare atat de cunoscut titlul articolului tau. :)) Ma lasa memoria... :((
    A doua fotografie imi place mult...

    RăspundețiȘtergere