Toamna...

Nu pot sa nu zâmbesc când ies din casa-n diminetile cu ceata, imaginându-mi-o pe somnoroasa doamna Toamna, care dorind sa-si fac-un ceai de frunze si castane, a uitat samovarul pe foc... Inspir aroma puternica si-i multumesc în gând.
Dar cel mai mult îmi plac amiezile, când soarele ma striga la plimbare. Caut cel mai scurt drum spre parc si zau ca pacat ar fi sa nu o fac!
Salut trandafirii la intrare si-mi afund nasul în petalele catifelate, fara sa ma satur de parfumul lor.
Calc cu mila frunzele de pe alei si ma asez sub un copac batrân, asteptând în tacere sa-mi spuna povestea lui. Numar norii de pe cer si compar nuantele de albastru.
La bazinul cu fântâna încerc sa descifrez mesajul pe care-l mimeaza carasii aurii.
Câtiva pasi mai departe are loc parada florilor de sezon. Fandosite, crizantemele ciufulite râd de coafura mea demodata. Daliile uriase ma trag în grupul lor si-mi spun sa nu îmi pese, sa râd si eu mai departe, spre exemplu de motul curcanului sau de cârciumaresele pistruiate.
Un merisor salbatic ma felicita ca am îmbracat aceeasi culoare. Fac o piruieta si-i multumesc.
Papura gratioasa îmi face cu ochiul si macesului de vizavi, roseste parca mai puternic când observa ca-l privesc.
Doar doi pasi în gradina japoneza si trebuie sa recunosc cu voce tare: câta armonie si pace! Admir tinuta elegantului bonzai apoi privesc un timp, fascinata, dansul frunzelor dublat în oglinda apei. Ascult clipocitul cascadelor pitice si ma întreb: se poate oare mai multa frumusete?!
Intru în sera, curioasa daca bambusul a mai dat lastari, daca papirusul a înflorit, daca bananul sau papaia au fost culesi... O planta uriasa îmi arunca la picioare o floare catifelata, ca o blanita de pantera. O mângai impresionata.
În drum spre casa, culeg un ciorchine de strugure tamâios si câteva castane. Încercând sa nu deranjez, trec tiptil pe lânga doi copaci care se saruta. Toamna este un anotimp fermecator!