vineri, 14 mai (partea II)Grupul nostru s-a completat cu mezinul familiei, Michael si sotia Anya. Dupa ce si-au luat în primire apartamentul, ne-am îndreptat în formatiune completa, spre distileria mânastirii Woltigeröde, unde eram înscrisi pentru o degustare de lichioruri.A fost o experienta deosebit de interesanta si vesela :) Dupa o informare generala privind procesul de distilerie, ni s-a adus la cunostinta ca în secolul XV, calugaritele acestei mânastiri au devenit renumite în întreaga Germanie, datorita lichiorurilor pe care le preparau si vindeau. Aceste licori erau considerate tamaduitoare si consumul lor era permis chiar si pe timp de post :)) Manufactura este pastrata pâna în zilele de azi, banii câstigati prin vânzarea bauturilor fiind reinvestiti în restaurarea continua a mânastirii. Se folosesc retetele secrete pastrate cu mare strictete. În pivnitele mânastirii, ne-au fost prezentate cinsprezece sorturi de lichioruri, cu procent de alcool între 12-25%. Lichioruri aromate cu gust clar de gutui, ghimbir, anason, alune de padure, scortisoara, cirese, lichioruri mai tari, peste 50° obtinute din combinatii de ierburi, flori si fructe în retete misterioase si nume sfinte. Unele delicioase, altele cu gust deosebit de ciudat de medicament, aproape neplacut si fotografiile facute spun mult despre aceasta experienta de neuitat!Am cumparat fiecare cu multa placere, cel putin doua sorturi de lichior si la iesirea din pivnite ne-am "limpezit gândurile" în fata altarului bisericutei de vizavi.Cu apetitul rascolit de "sfintele licori" am navalit în restauran. Dupa servirea cinei, am petrecut seara în biblioteca mânastirii, unde am completat arborele genealogic al familiei pe care Andreas îl avea deja schitat, s-au completat lacune, s-au depanat amintiri din vremea copilariei celor trei frati prezenti, am povestit despre copiii nostri, am facut planuri de viitor. Vinuri bune, capsuni, struguri si diverse tipuri de brânzeturi ne-au alimentat (la propriu si/sau figurat) buna dispozitie ce a caracterizat seara. Ne-am despartit târziu, dupa miezul noptii.duminică, 16 mai 2010
We are family
vineri, 14 mai (partea II)Grupul nostru s-a completat cu mezinul familiei, Michael si sotia Anya. Dupa ce si-au luat în primire apartamentul, ne-am îndreptat în formatiune completa, spre distileria mânastirii Woltigeröde, unde eram înscrisi pentru o degustare de lichioruri.A fost o experienta deosebit de interesanta si vesela :) Dupa o informare generala privind procesul de distilerie, ni s-a adus la cunostinta ca în secolul XV, calugaritele acestei mânastiri au devenit renumite în întreaga Germanie, datorita lichiorurilor pe care le preparau si vindeau. Aceste licori erau considerate tamaduitoare si consumul lor era permis chiar si pe timp de post :)) Manufactura este pastrata pâna în zilele de azi, banii câstigati prin vânzarea bauturilor fiind reinvestiti în restaurarea continua a mânastirii. Se folosesc retetele secrete pastrate cu mare strictete. În pivnitele mânastirii, ne-au fost prezentate cinsprezece sorturi de lichioruri, cu procent de alcool între 12-25%. Lichioruri aromate cu gust clar de gutui, ghimbir, anason, alune de padure, scortisoara, cirese, lichioruri mai tari, peste 50° obtinute din combinatii de ierburi, flori si fructe în retete misterioase si nume sfinte. Unele delicioase, altele cu gust deosebit de ciudat de medicament, aproape neplacut si fotografiile facute spun mult despre aceasta experienta de neuitat!Am cumparat fiecare cu multa placere, cel putin doua sorturi de lichior si la iesirea din pivnite ne-am "limpezit gândurile" în fata altarului bisericutei de vizavi.Cu apetitul rascolit de "sfintele licori" am navalit în restauran. Dupa servirea cinei, am petrecut seara în biblioteca mânastirii, unde am completat arborele genealogic al familiei pe care Andreas îl avea deja schitat, s-au completat lacune, s-au depanat amintiri din vremea copilariei celor trei frati prezenti, am povestit despre copiii nostri, am facut planuri de viitor. Vinuri bune, capsuni, struguri si diverse tipuri de brânzeturi ne-au alimentat (la propriu si/sau figurat) buna dispozitie ce a caracterizat seara. Ne-am despartit târziu, dupa miezul noptii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Misto pozele de la degustare ;)
RăspundețiȘtergereTetris draga,
RăspundețiȘtergerema bucur sa te regasesc! ;)
am fost uimita cat de bine seamana fratii intre ei!!! aveai dreptate ca soarele din suflet e cel mai important; obiceiul acesta al lor de a se strange cu totii mi se pare nemaipomenit.
RăspundețiȘtergereAlina draga,
RăspundețiȘtergeresi mie îmi place si, faptul ca întâlnirea este pe teren neutru, nu deranjeaza pe nimeni, nu sta nimeni sa gareasca sau sa adune ;) Bucuria întrevederii e mult mai mare! plus ca toti vor sa vada ceva, sa faca ceva deosebit!Si serile se pertrec la povesti fara sfârsit! Excelent!