Pentru ca Tetris tocmai abordeaza tema, am sa povestesc si eu câteva întâmplari din concediile în România:
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Categoria: "Prosti dar veseli"
Eram la restaurant, noi doi, fetele, mama si fratele. De fiecare data când venim în România, avem o pofta nebuna de mici la gratar, deci pentru noi patru, am comandat 20 de mititei. Ceilalti au cerut altceva dar când au sosit micii la masa, li s-a facut si lor pofta deci au întrebat politicos chelnarita:
- Sunteti amabila sa ne aduceti si noua 10 mici?
Raspunsul a venit mai repede ca gândul:
- Imposibil! Numa' bucataru' stie cum i-a scos si pe astia!
Noi am izbucnit instantaneu în râs si ea a plecat zâmbind amar. Noi am râs ca "e proasta dar sincera" Am împartit micii la sase si ne-am bucurat ca nu am comandat de la bun început 30 de mititei. Bucatarul ar fi reusit cu siguranta sa-i formeze din aceeasi cantitate de carne... Însa de ce a zâmbit chelnarita asa amar, nu o sa aflam niciodata!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Categoria:"Proasta dar nu scandalagioaica"
În Germania, când cumperi ceva, oricât de mic, primesti produsul într-o plasa de plastic. Despre rest, ce sa spun?! Fara exceptie, pâna la ultimul cent. Cu aceasta civilizatie m-am obisnuit atât de tare încât am uitat pur si simplu de unde vin!
Eram în concediu în Sibiu si în plimbarile prin magazine am gasit o pereche de pantofi draguti, de calitate si la un pret accesibil. I-am cumparat, am întins banii caseritei si asteptam sa-mi dea restul, cred ca 3500 lei (bani vechi, adica aproape 1 Euro). A închis casa si se pregatea sa-mi întoarca spatele, dar pentru ca eu am privit-o atât de consternata, a facut efortul de a-mi spune "nu am bani marunti!", fara sa-si ceara macar scuze. Am ridicat din umeri si n-am stiut ce sa spun, am vrut sa-mi iau pantofii, dar erau înca neîmpachetati pe tejghea. Am mormait:
-Aveti cumva o punga?
A spus " 4500" si caseria a facut binnng, semn ca marcat si ca asteapta banii.
Eu am privit parca hipnotizata de tupeul ei, i-am dat 5000 lei, am primit o punga subtire ca o foaie de ceapa, care s-a si rupt, înainte sa ies din Magazinul Dumbrava.
Sotul meu nu a înteles nimic, nu i-am tradus, mi-a fost rusine. Mult timp însa m-am gândit nu atât la cât de nesimtita a fost vânzatoarea ci la cât de degajat s-a purtat, ca si când asa ar fi fost normal sa se întâmple...
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Categoria: "Muti si doar pe jumatate prosti"
De câte ori urcam în taxi, l-am învatat pe sotul meu sa nu scoata un cuvânt, pentru ca am observat ca de câte ori eram auziti vorbind nemteste... ceasul taxa dublu! Asa am învatat sa ne protejam de a fi jefuiti.
:) Life is fun...iar romanii sunt f inventivi:)1
RăspundețiȘtergereTe imbratisez
Cea cu micii mi-a placut mult :)
RăspundețiȘtergereAnima :)
RăspundețiȘtergereTetris, si noi ne-am amuzat :))
Trist! Nu stiu daca e numai pentru cei iesiti in afara evidenta diferenta de comportament si educatie sau baga de seama si romanii? Fiindca daca e asa si ei tolereaza in continuare merita sa fie tratati astfel. Eu nici cand am trait in Romania nu am inteles si acceptat mojicia, talharia si nesimtirea!
RăspundețiȘtergereDaca eram in locul tau ii spuneam ca a ramas rest si ii mai dadeam 1.500!!!! Eu sunt de principiu nu ma prosti, iti las eu daca vreau!!!
RăspundețiȘtergereCeska,
RăspundețiȘtergeremama spune ca m-am facut rea, ca sunt cu nasul pe sus...asa vede ea faptul ca eu nu mai pot sa accept astfel de gainarii. Este drept, m-am schimbat mult si am uitat cum eram pe vremea când nu stiam ce este occidentul! Viata pe care o duc acum mi se pare absolut normala si am tot timpul socuri când vad diferentele :(( si le vad, pentru ca sunt crase!
Draga Carmen, ma gandeam sa las si eu o povestioara de genul celor de mai sus, dar m-am incurcat: sa o zic pe aia cand ...., sau atunci cand ala .... sau despre ...., si mi-am dat seama ca defapt ar trebui sa-ti povestesc toata viata! Din pacate asta e realitatea. Dar stii ce mi se pare, cel putin ciudat? Ca toti sintem constienti de comportamentul asta, si majoritatea il practicam poate fara sa ne dam seama: vanzatoarea aia cu pantofii, cand merge la alt magazin se loveste de aceasi problema si tot asa ... un lant nefericit. Daca am fi sub dominatie straina poate am zice ca asa se comporta ei cu noi, dar problema e ca noi pe noi ne asuprim, nu vine nimeni din afara sa se poarte urat cu noi. La noi e buba, noi trebuie sa ne vindecam de ea!
RăspundețiȘtergereDar (pentru unii) e greu sa fi amabil, ce simplu e sa intorci spatele clientului care iti aduce defapt painea cea de toate zilele ....
Mihaela,
RăspundețiȘtergereproblema era ca nici eu nu aveam "marunt" :))
Socurile au fost unul dupa altul si atât de mari, încât daca m-as fi exteriorizat, nu m-as fi retinut la a spune doar doua vorbe! si mi-am spus ca eu sunt doar în concediu, nu reusesc sa reeduc vânzatoarele....
Fly,
RăspundețiȘtergere...ce trist!
Dar ai perfecta dreptate, nu toti sunt asa! multi sunt cinstiti si amabili, altfel...
Am o gramada de povestioare cu laude.
Oricât de mult m-am schimbat si în ciuda faptului ca poate altii ma vad altfel, eu sunt ROMÂNCA!
PS Abia astept sa ne vedem :)
m-ai facut sa zâmbesc. Am fost doar o saptamâna acasa, în cinci ani... si fara sa-mi fie rusine sa recunosc... abia am asteptat sa ma întorc.
RăspundețiȘtergereNU ASTEPT, NU VREAU SA MA INTORC ACOLO ... NICIODATA! E greu sa te adaptezi... asta în conditiile în care am suportat si suport orice!
Giulia,
RăspundețiȘtergereRomânia ne va atrage întotdeauna, pentru ca acolo ne-am nascut si revenim din cauza amintirilor frumoase. Ca realitatea se schimba, este o certitudine; pacat doar ca schimbarile sunt în rau :( (nici eu nu cred ca m-as mai putea întoarce sa locuiesc în România)