În asteptarea soarelui

vineri, 14 maiNe-am întâlnit toti la micul dejun si la "apelul de dimineata" au lipsit doi dintre fratii lui Helmut: Michael - cel mai tânar, care a anuntat ca va sosi abia dupa ora amiezii si Ullrich -"oaia neagra a familiei" care a comunicat ca "din motive imprevizibile" nu va putea sa participe anul acesta la întâlnirea noastra! Prezenti au fost Jürgen -fratele mijlociu, cu sotia Anette, Tante Waltraud - singura sora a mamei sotului meu, cu unchiul Walter si fiul acestora, Andreas -care înca nu este casatorit. Sapte prezenti si patru absenti.Regiunea Harz este o zona turistica cu atractii deosebite si grupul nostru avea la numarul unu pe "lista de dorinte" o calatorie cu trenuletul cu aburi pâna pe vârful Brocken - legendarul loc de întâlnire al vrăjitoarelor care sărbătoresc aici anual Noaptea Valpurgiei. Vremea însa nu ne-ar fi permis sa savuram drumetia (precis sus -la 1140m. ar fi fost zapada!). Am hotarât deci sa ramânem mai jos - la 300m. si sa vizitam Castelul Wernigerode, construit în 1121 (trebuie sa mentionez neaparat ca orasul Wernigerode se situeaza pe fosta granita dintre RFG si DDR si ca din anul 2002 este înfratit cu orasul Cisnadie din judetul Sibiu :) ei, asta da surpriza! si înca ceva: "The Mystery of Morphus" s-a filmat în acest castel ) (aici posibilitatea de a face o vizita virtuala 3D, cu cer senin)În ciuda vremii capricioase, castelul aflat pe vârful dealului era plin de turisti si am numarat cel putin patru alaiuri de nunta. Ne-am plimbat kilometri întregi prin saloane, curti interioare si parcuri, încercând sa ramânem tot timpul împreuna, pentru ca ar fi fost foarte greu sa ne mai gasim în puhoiul pestrit al vizitatorilor. Seniorii grupului nostru au tinut pasul exemplar!Dupa scurta incursiune în viata si stilul epocii medievale, întoarcerea în oraselul romantic de la poalele castelului a fost o trecere normala si treptata. Aici parca timpul a ramas pe loc, multe din case pastrând nealterata arhitectura evului mediu. Piata din fata primariei este înca si astazi un târgusor plin cu tarabe de desfacere si vânzare a florilor, fructelor si legumelor de sezon.Am cumparat struguri si capsuni si am intrat într-o cofetarie sa bem câte un ceai.Urmator punct pe agenda noastra a fost vizitarea mânastirii Grauhof, un minunat edificiu de cultura apartinând stilului baroc-clasic, de jumatate de an închis publicului pentru renovare. Noi însa l-am avut în grup pe conducatorul proiectului de restaurare, Andreas :) care ne-a deschis portile si ne-a fost mândru ghid. Originala orga Christoph Treutmann- cel mai vestit constuctor al secolului XVIII, pastrata în perfecta stare de functionare, reprezinta una din atractiile zonei Goslar.În jurul orei 15, ne-am reîntors la hotel sa-l întâmpinam pe mezinul familiei, care asa cum a promis, a sosit punctual. În curtea hotelului din nou o nunta, participantii tocmai lansau inimi spre cer...Ne-am întâlnit toti în biblioteca sa stabilim programul pentru dupa-amiaza zilei în curs.