continuare la "Alo, aterizeaza bunica!" si Un weekend pe cinste (1)
Sâmbata, am vrut sa pornim la prima ora spre Alpi, în zona Allgäu, însa nu ne-am putut trezi si se facuse deja ora 10 cand am încheiat micul-dejun. Pâna în Schwangau, localitatea în care se afla vestitul castel Newschwanstein, nu am facut decat o ora cu masina, însa coada la biletele de intrare a durat mai mult de doua ore! Si parca asta nu ar fi fost de ajuns pe caldura greu de suportat a zilei! Abia peste înca doua ore au intrat în valabilitate biletele noastre, vizitarea castelului fiind permisa doar în grupuri mici si însotiti de ghid.
Am folosit cele doua ore pentru a admira împrejurimile castelului amplasat într-un peisaj de vis, pe vârful piscului. Ne-am aventurat si pe Marienbrücke, podul ce uneste cei doi versanti între care se casca haul numit Pöllatschlucht. La 90 metri deasupra canionului, podul a fost ridicat în anul 1845, la cererea regelui Maximilian II al Bavariei si botezat dupa numele reginei Maria. Castelul parintilor lui Lugwig II se afla la poalele muntelui, pe care este construit castelul Newschwanstein.
În vale este de admirat un sir superb de cascade si daca grupul nostru ar fi fost mai sportiv, am fi putut coborâ pe poteca marcata pâna la baza muntelui, însa si asa am fost pe deplin multumita ca mamicile au reusit sa ajunga pâna aici si nu si-au pierdut ambitia de a vedea tot ce am planificat, chiar si atunci când efortul fizic a fost aproape de limita.
Am facut fotografii atât din directiia podului spre castel, cât si de pe platforma de sticla de la baza castelului spre Marienbrücke, coplesiti de frumusetile ce ne inconjoara. Indiferent de anotimp, aici privelistea este magnifica!
Vizitarea interiorului castelului a fost la fel de impresionanta si lunga asteptare s-a meritat. Povestile pictate pe peretii castelului, toate inspirate din operele lui Wagner (compozitorul preferat al tanarului rege), obiectele de mobilier, candelabrele, oglinzile si mozaicul pardoselilor, totul este uimitor!
Povestea trista a regelui cu inima de artist plin de sensibilitate, îti încarca sufletul de compasiune si regrete. Iesi din castel însa fericit ca ai avut ocazia da vezi bucatica din lumea de vis pe care si-a creat-o acest rege neânteles de contemporanii sai, marginalizat si îndepartat brutal de grupul politic care a guvernat la acea vreme.
Dupa moartea regelui, lucrarile de constructie la acest castel (începute deja atunci în urma cu 19 ani), au fost întrerupte si castelul a ramas în acel stadiu pâna în prezent. Cu toate ca doar o treime din interiorul castelului a fost finisat, numarul turistilor atrasi de frumusetea lui unica, depaseste 1,3 milioane pe an.
PS: Am ras de remarca pe care a facut-o Helmut ca "Japonia este precis goala!" Într-adevar turistii asiatici invadasera sâmbata zona!
Sâmbata, am vrut sa pornim la prima ora spre Alpi, în zona Allgäu, însa nu ne-am putut trezi si se facuse deja ora 10 cand am încheiat micul-dejun. Pâna în Schwangau, localitatea în care se afla vestitul castel Newschwanstein, nu am facut decat o ora cu masina, însa coada la biletele de intrare a durat mai mult de doua ore! Si parca asta nu ar fi fost de ajuns pe caldura greu de suportat a zilei! Abia peste înca doua ore au intrat în valabilitate biletele noastre, vizitarea castelului fiind permisa doar în grupuri mici si însotiti de ghid.
Am folosit cele doua ore pentru a admira împrejurimile castelului amplasat într-un peisaj de vis, pe vârful piscului. Ne-am aventurat si pe Marienbrücke, podul ce uneste cei doi versanti între care se casca haul numit Pöllatschlucht. La 90 metri deasupra canionului, podul a fost ridicat în anul 1845, la cererea regelui Maximilian II al Bavariei si botezat dupa numele reginei Maria. Castelul parintilor lui Lugwig II se afla la poalele muntelui, pe care este construit castelul Newschwanstein.
În vale este de admirat un sir superb de cascade si daca grupul nostru ar fi fost mai sportiv, am fi putut coborâ pe poteca marcata pâna la baza muntelui, însa si asa am fost pe deplin multumita ca mamicile au reusit sa ajunga pâna aici si nu si-au pierdut ambitia de a vedea tot ce am planificat, chiar si atunci când efortul fizic a fost aproape de limita.
Am facut fotografii atât din directiia podului spre castel, cât si de pe platforma de sticla de la baza castelului spre Marienbrücke, coplesiti de frumusetile ce ne inconjoara. Indiferent de anotimp, aici privelistea este magnifica!
Vizitarea interiorului castelului a fost la fel de impresionanta si lunga asteptare s-a meritat. Povestile pictate pe peretii castelului, toate inspirate din operele lui Wagner (compozitorul preferat al tanarului rege), obiectele de mobilier, candelabrele, oglinzile si mozaicul pardoselilor, totul este uimitor!
Povestea trista a regelui cu inima de artist plin de sensibilitate, îti încarca sufletul de compasiune si regrete. Iesi din castel însa fericit ca ai avut ocazia da vezi bucatica din lumea de vis pe care si-a creat-o acest rege neânteles de contemporanii sai, marginalizat si îndepartat brutal de grupul politic care a guvernat la acea vreme.
Dupa moartea regelui, lucrarile de constructie la acest castel (începute deja atunci în urma cu 19 ani), au fost întrerupte si castelul a ramas în acel stadiu pâna în prezent. Cu toate ca doar o treime din interiorul castelului a fost finisat, numarul turistilor atrasi de frumusetea lui unica, depaseste 1,3 milioane pe an.
PS: Am ras de remarca pe care a facut-o Helmut ca "Japonia este precis goala!" Într-adevar turistii asiatici invadasera sâmbata zona!
Da să ştii că-mi place de ele. Sunt ambiţioase şi rezistente, la ce program le-ai făcut. Nu se plâng de oboseală?
RăspundețiȘtergereChiar semeni cu mama ta! Îmi place rochița pe care o ai!
RăspundețiȘtergereAceasta a fost o vizita extraordinara. Si eu am o simpatie pentru bietul Ludwig... Castelul sau, pentru care a fost condamnat de catre contemporanii sai ca inghitea sume enorme...aduce azi tarii milioane de vizitatori si sume importante de bani. Replica sotului tau e foarte amuzanta :)
RăspundețiȘtergereCe fotografii frumoase si ce peisaje deosebite.
RăspundețiȘtergereBavaria este o regiune pe care imi doresc tare mult sa o vizitez intr-o zi. Chiar ma uitam zilele trecute dupa bilete de avion spre München. Oricum cand o fi sa fie o sa-ti cer cateva sfaturi :).
Uau! Poate-i da prin minte dragei mele sa foloseasca telefonul ca aparat foto - daca tot nu poate comunica. :)
RăspundețiȘtergereCe pot sa scriu?! Peisajele sunt superbe! Le vad in foto dar le voi “vedea” mai apoi prin ochii mamei. Abia astept sa-mi povesteasca, sa-i citesc in ochi placerea de a descrie locurile pe care le-a vazut. Si ma bucur ca mami a ta a convins-o sa plece la drum! Au incercat si altii, dar nu le-a iesit.
E super bine ca in muzeu (castel) se permit grupuri mici insotite de ghid - macar stie fiecare ce vede, nu se inghesuie intre galagiosi s.a.m.d.
Japonia e goala! :)) Haios! Cu China ar fi fost mai greu :) Imi imaginez grupurile, aparatele foto agatate de gat – cum erau descrisi si cum sunt reprezentati prin filme! Poate acum nu mai sunt asa... :)
Te imbratisez cu drag!
Foarte frumoase fotografiile! O plimbare pe cinste!
RăspundețiȘtergere