La mulți ani pentru 2026! - Miercurea fara cuvinte 53/2025

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺

Două zile de magie – Crăciun luminos si fericit!

Înca o mică restanță de final de an 

Crăciunul din acest an a avut pentru noi o strălucire aparte. Pentru că Raluca, una dintre fetele mele, a lucrat pe 24 decembrie, ne-am adunat cu toții abia în prima zi de Crăciun – iar cadourile au așteptat sub brad până am fost împreună.
Masa festivă a fost o bucurie în sine. Am început cu aperitivele noastre tradiționale - salată boeuf, salată de vinete, guacamole proaspăt și pateuri fragede. A urmat o supă cremă de roșii, cu smântână și busuioc, iar felul principal a fost o încântare — pulpe de gâscă la cuptor, cu Knödl de cartofi și varză roșie călită. La desert, clătite cu sos de vanilie, umplute cu zmeură și căpșuni proaspete, apoi cafea și fursecuri pentru cine a mai avut loc în stomac.
Am avut o șampanie Grand Plaisir, nectaruri de rodie, piersici și ananas, un Pinot Noir perfect pentru gâscă, iar la desert un vin de gheață, rece și dulce ca o poveste de iarnă.
Pe timpul cinei, Leo și Chico au fost atât de cuminți încât aproape am uitat că sunt acolo. Dar când ne-am mutat în salon, în jurul bradului, pentru a împărți cadourile, zici că au fost trași cu cheița. Alergau de la un pachet la altul, fascinați de foșnetul hârtiei, convinși că totul e un joc inventat special pentru ei. Ne-au făcut să râdem cu poftă.
Fiecare dintre noi a fost încântat de darurile primite. Moș Crăciun a fost foarte generos anul acesta — probabil ne-a trecut pe toți la categoria „copii foarte cuminți”. Am cântat colinde, am ascultat cele mai frumoase CD-uri de sezon, am povestit, am râs și ne-am bucurat de fiecare clipă. Pe la ora 22 musafirii au plecat, iar înainte de miezul nopții casa era deja pusă la punct, ca și cum petrecerea ar fi fost doar o amintire luminoasă.

     
A doua zi de Crăciun am fost invitați acasă la Adela, unde fetele mele au contribuit amândouă la pregătirea meniului festiv. La aperitiv, ne-a fost servită câte o pară coaptă cu brânză, miere și mentă. A urmat un piure fin de cartofi, alături de pulled beef — carne de vită gătită lent, desfăcută pe fibre, cu sos de legume și morcovi caramelizați. La desert am avut ceva cu adevărat spectaculos — conuri de brad comestibile, adevărate opere de artă — un muffin de ciocolată ca bază, acoperit cu fulgi de cacao și ciocolată care imitau perfect zimții conului, servite cu înghețată de vanilie și măr copt cu stafide.
Am băut prosecco, vin, sucuri după pofta inimii, cafea și încă un pahar de vin de gheață. Atmosfera a fost la fel de caldă și de frumoasă ca în prima zi, pentru că în fond, asta contează de Crăciun — să fim împreună, în liniștea și lumina casei.
Au fost două zile superbe, pline, luminoase, cu mese bogate, râsete, colinde, cadouri, povești și multă iubire.

Restanța de sezon – Seară festivă memorabilă la petrecerea de Crăciun a companiei

Încă o restanță de bifat înainte de artificii — postez abia acum povestea serii de sfarsit de an de la serviciu.

Așa cum m-am obișnuit, firma la care lucrez păstrează tradiția și organizează în fiecare an serbarea de Crăciun. Petrecerea a avut loc înainte de închiderea activității pentru acest an (pe 20 decembrie), iar noi am avut din nou parte de o seară memorabilă, un moment de bucurie și recunoștință în care peste 500 de colegi s-au reunit pentru a celebra împreună.Restaurantul-cantină al firmei s-a transformat într-un spațiu festiv spectaculos, cu foaier elegant amenajat cu canapele și fotolii, mese joase pentru conversații tihnite, o zonă de smalltalk cu mese rotunde înalte și un spațiu de petrecere cu mese lungi și scaune de bar. Acestea au fost dispuse perpendicular pe scenă, astfel încât vizibilitatea să fie perfectă din orice unghi.La primire, echipa de chelneri ne-a întâmpinat cu cocktailuri rafinate și nectaruri de fructe, apoi cu tăvi pline de gustări apetisante – rulouri de somon cu cremă de hrean, mini-camembert copt cu merișoare sălbatice, creveți Black Tiger cu avocado picant, couscous cu berberise și migdale, vitello tonnato și multe alte delicii.
În foaier, orchestra Big Band a firmei a umplut atmosfera cu colinde interpretate în stil grandios. Armonia instrumentelor clasice de suflat și percuție a fost completată de timbrul aparte al cimpoiului, un detaliu care a dat întregii interpretări un farmec unic și memorabil.
Pe măsură ce seara a continuat, scena a fost preluată de o formație pop-rock din Brazilia, care a adus ritmurile celor mai în vogă hituri internaționale. Ringul de dans, aflat chiar în fața scenei, s-a umplut treptat, devenind din ce în ce mai plin, până când energia și veselia au cuprins întreaga sală.
Un detaliu aparte al serii a fost lumina roșie, asemănătoare celei din laboratoarele de prelucrare a fotografiilor analogice. Ea a fost folosită pentru a proteja identitatea celor fotografiați, creând o atmosferă misterioasă și difuză, care făcea ca pozele obișnuite să pară neclare. Totuși, fotograful profesionist prezent la eveniment a reușit să surprindă momente deosebit de frumoase, datorită echipamentului său special care neutraliza efectul acestei lumini.
Meniul a fost un adevărat spectacol culinar – farfalle flambate în roată de parmezan cu spumă de șofran, friptură de vită cu pere sălbatice, somon glazurat cu punci, burger de rață cu sosuri îndrăznețe și opțiuni vegane rafinate. Deserturile au fost o poezie – Kaiserschmarrn cu mere caramelizate, crumble de prune, crème brûlée cu aromă de turtă dulce și sorbeturi delicate.
Vinurile selecte din Ungaria și Australia, berea artizanală, cocktailuri rafinate, mocktailurile creative și cafeaua intensă au completat tabloul unei seri perfecte.
Am râs, am povestit, am dansat și am simțit că suntem parte dintr-o comunitate care știe să celebreze cu stil și căldură. Petrecerea s-a încheiat la ora 23, dar vibrația ei încă ne însoțește. 

Räuchernächte — nopțile suspendate ale iernii

În Bavaria, nopțile dintre Crăciun și Bobotează sunt considerate magice și poartă numele de Rauhnächte — cele douăsprezece nopți sacre care se întind de la 25 decembrie până în ajunul Epifaniei, sărbătoarea celor Trei Regi Sfinți. În această perioadă, lumea se reașază în tăcere, iar casele sunt purificate prin fumigație. Sunt nopți cu propria lor respirație, un spațiu suspendat între ani, în care totul se așază altfel. Numele este german, dar ceea ce desemnează vine dintr-un timp mult mai vechi — pre‑germanic, pre‑creștin, pre‑celtic, dintr-o Europă care încă nu se împărțise în popoare.
Așa cum yoga are un nume sanscrit, deși practica ei a depășit de mult granițele Indiei, la fel și Räuchernächte este doar eticheta modernă pentru un ritual european străvechi. În zona Alpilor — Bavaria, Austria, Tirol și Elveția — tradiția s-a păstrat cel mai coerent, pentru că oamenii au continuat să o trăiască firesc, ca parte din ritmul iernii. Documentele medievale germane o surprind în detaliu, iar în gospodăriile alpine obiceiul a rămas viu până în secolul douăzeci, apoi a continuat natural, adaptat în forma în care este trăit astăzi.
Magia acestor nopți nu vine din fum, ci din felul în care timpul pare să se reașeze. Între Crăciun și Bobotează, zilele și nopțile au o densitate aparte, ca și cum ar purta fiecare o temă nevăzută. Uneori e trecutul care cere să fie lăsat în urmă, alteori e o limpezire a spațiului, a gândurilor, a lucrurilor adunate fără să fie observate. Sunt seri dedicate protecției, viselor sau drumurilor care se pregătesc să se deschidă. În această succesiune de seri liniștite, ritualul fumului devine un reper al iernii, un gest care leagă interiorul de exterior și deschide un început.
Strămoșii observaseră că în aceste zile natura stă într-o pauză cosmică. Lumina începe să crească încet, iar oamenii simțeau această schimbare în felul lor. Știința modernă ar vorbi despre ritmuri circadiene, psihologie sezonieră și efectul liniștitor al aromelor naturale. Tradiția însă șoptește că în aceste nopți energiile lumii se reașează, iar noi putem participa la această reașezare.

Fiecare noapte are o temă — trecut, prezent, viitor, familie, sănătate, curaj, vise, protecție, recunoștință. Oamenii aprind amestecuri de plante — salvie, ienupăr, pelin, rășină de brad, tămâie — și lasă fumul să circule prin casă, ca un mesager între lumi. Ierburile deschid mirosul prin flacăra lor rapidă, rășinile dau un fum lent și dens, cu profunzime. Amestecurile rămân simple și naturale, exact cum se pregăteau în gospodăriile vechi.
Räuchernächte nu s-au născut din astrologie, ci din ritmurile iernii, din agricultură, din viața rurală și observația naturii. În lumea modernă, tradiția a fost reinterpretată, iar astrologia a devenit un strat contemporan de sens, nu un adevăr istoric.
Nu e un ritual solemn, ci o mișcare firească, aproape instinctivă, ca și cum ai aerisi o cameră în care ai stat prea mult. Fumul se ridică lent și creează o atmosferă care pare desprinsă dintr-un vis. Magia vine din liniștea cu care se schimbă aerul, din felul în care spațiul se limpezește. În aceste nopți, liniștea are altă consistență, gândurile se decantează, iar ceea ce rămâne este esențial.
Fumul nu curăță în sens literal, ci în sensul în care un gest repetat de secole creează o continuitate, o punte între oameni și timp. E ca și cum te-ai prinde de un fir vechi care vine dintr-o Europă de demult, dintr-un timp în care oamenii trăiau după ritmul anotimpurilor și simțeau că orice trecere are nevoie de un moment de purificare. În aceste nopți, anul vechi se retrage încet, iar cel nou își face loc cu o delicatețe pe care o observi doar dacă te oprești. Este clipa în care fumul se ridică și simți că ceva, undeva, se reașează.
Suntem la sfârșit de 2025, într-un decembrie care poartă în el oboseala unui an intens și scânteia unuia care se apropie cu pași moi. Räuchernächte devine o invitație să lăsăm în urmă ce nu ne mai servește, să păstrăm ce ne hrănește, să facem loc pentru ce urmează.
În aceste nopți suspendate, trecerea devine firească. Lăsăm în urmă ce s-a încheiat, păstrăm ce rămâne viu și deschidem un loc pentru ce urmează. Așa se naște 2026, cu o lumină pură, sigură, care se așază în noi cu liniște.

Respirația sacră a Divinității

În seara de Ajun, lumea creștină sărbătorește nașterea Mântuitorului. Însă, indiferent de apartenența religioasă, nimeni pe această planetă nu poate contesta că acum două mii de ani a trăit cu adevărat un om numit Iisus. Mesajul său a dăinuit peste veacuri. Însă din existența fizică a lui Iisus din Nazaret nu ne‑a rămas nimic palpabil — niciun sarcofag care, în caz de îndoială, i‑ar putea fi atribuit fără echivoc, niciun portret desenat de contemporanii săi. Căutarea Sfântului Graal s‑a dovedit zadarnică, iar Giulgiul din Torino este, cu o probabilitate care se apropie de certitudine, un obiect apărut la câteva secole după Hristos...
Și totuși, există o legătură care ne unește pentru totdeauna cu Iisus. O legătură pe care nu credința o țese, ci știința. Este vorba despre argon, un element gazos care reprezintă aproximativ 1% din atmosfera terestră. Fizicianul american Harlow Shapley a făcut următorul calcul — cu fiecare respirație, omul inspiră aproximativ 30 de trilioane de atomi de argon. Păstrăm acești atomi câteva secunde în corp, apoi îi expirăm neschimbați, deoarece argonul nu intră în reacție cu alte substanțe. Argonul rămâne într‑un ciclu etern în atmosferă. Cantitatea uriașă de atomi ai acestui gaz nobil, care străbate orice om de‑a lungul vieții, se răspândește pe întregul pământ. O parte dintre acești atomi sunt inspirați și expirați, din nou și din nou, la fiecare respirație. Este o mică parte din atomii de argon care au trecut prin ființa fiecărui om ce a existat vreodată pe acest pământ.
Raportat la Iisus și la cei treizeci și trei de ani ai vieții sale, se poate calcula că, la fiecare respirație, inspirăm aproximativ o sută șaizeci de mii de atomi de argon pe care și Iisus i‑a avut, pentru câteva secunde, în trupul său. Drept urmare, fiecare dintre noi poartă în fiecare clipă o adiere a suflării divine – și voi și eu, chiar acum, în acest moment.
🎄🍀 CRĂCIUN FERICIT! 🍀🎄

PS: Superba fotografie am primit‑o de la un bun prieten și poartă protecție cu watermark

PS2: textul de aici este propria traducere a unui fragment auzit la radio, pe Bayern 1