(continuare la "Întâilnite de gradul 4" "Fluctuat nec mergitur" -Paris 2 si "Aux Délices de Manon -Paris 3")Cel mai renumit bulevard din lume
l'avenue des Champs-Élysées, uneste în linie dreapta
place de la Concorde cu
l’arc de triomphe /place de l'Étoile, are o lungime de 1910 metri si o latime de 70 metri si este locul unde-si au sediul magazinele celor mai mari case de moda, cele mai moderne cinematografe si cele mai de lux cafenele. Este locul unde buticurile au aspectul unor muzee de arta si bineînteles, este cel mai bun loc de plimbare - spre a vedea si a fi vazut (
to see & to be seen).
Aflându-ne pentru prima data în Paris fara soti sau copii, am dat frâu liber curiozitatii feminine si am facut o tura a magazinelor de lux. Paradoxal, am început cu Louis Vuitton - care ne-a incitat interesul prin coada formata în fata magazinului si, tocmai pentru ca nici una dintre noi nu este adept
ă a modei promovate de acest brand, ne-am alaturat celor ce asteptau a primi permisiunea de a intra în "muzeu". Au urmat (fara cozi!) Hermès, Chanel, Gucci, Escada, Jimmy Cho, Prada si asa mai departe... Temple ale luxului veritabil, aceste magazine prezinta eleganta si rafinament în cele mai mici detalii, începând cu arhitectura cladirii si designul interior si încheind cu prezentarea produselor de vânzare, profesionalismul si amabilitatea angajatilor.
Am colindat strazile
Saint-Honoré (cea mai veche strada din Paris),
Rue de Rivoli,
Avenue George V, am trecut pe lânga
Palais-Royal,
Hôtel Crillon,
Hôtel Ritz (ne-am amintit ca de aici a pornit ultimul drum al
Printesei Diana cu
Dodi Al-Fayed),
Place Vendôme,
jardin des Tuileries, am vizitat
Musée d'Orangerie*, am servit masa la restaurantul tailandez Thai Siam, apoi ne-am propus sa savuram câte o cafea în celebrul
Buddha Bar - profitând totodata si de atmosfera plina de farmec creata de lumini si muzica
lounge - tipica acesui
lanţ internaţional de restaurante, nascut în Paris. Magia orasului luminilor este tot mai puternica pe masura ce se lasa întunericul si parca nicaieri ca pe bulevardul
Saint-Germain-dés-Prés nu simti mai intens everversenta vietii nocturne. Am vizitat
Café Procope - cel mai vechi restaurant de acest gen din lume (deschis în 1686), printre ai carui celebri clienti se numara
Denis Diderot, Benjamin Franklin,
Jean-Jacques Rousseau si
Voltaire. Ne-am plimbat prin
cartierul latin, ne-am lasat pentru câteva clipe fascinate de jocul de apa si lumini ale
fântânii Saint-Michel, am admirat cladirea universitatii
Sorbona în lumina lampinioanelor stradale,
Palais de la Cité si respectiv
Palais de Justice (din pacate, frumosul
Orologiu construit în 1611, era acoperit, deoarece tocmai se executau lucrari de restaurare a zidului). Pasii ne-au purtat ore în sir pe minunatele aleile cu castani din
Île de la Cité, iar atunci când vântul de pe cheile Senei a devenit ascutit, am ales un local - din multimea cafenelelor, braseriilor si cluburilor de jazz ce se ofera la fiecare pas, unde am savurat în continuare ambianta romantica, tipic pariziana.
Ne-am întors acasa cu ultimul metrou si am încheiat ziua cu obisnuitul masaj al talpilor si expresia "Paris, je t'aime !"
(va continua)---------------------------------------------------------------------------
* Musée de l'Orangerie - constructie impresionanta apartinând
Palatului des Tuileries; în secolul al XVIII-lea a servit pe timpul iernilor ca sera, pentru plantele exotice ale parcului (
Jardin des Tuileries). Astazi, cladirea functioneaza ca muzeu de pictura si gazduieste colectii importante ale impresionistilor si post-impresionistilor. Se pot admira picturi semnate de
Claude Monet,
Paul Cézanne,
Henri Matisse,
Pablo Picasso,
Pierre-Auguste Renoir,
Amedeo Modigliani,
Le douanier Rousseau,
André Derain,
Chaïm Soutine,
Marie Laurencin,
Maurice Utrillo,
Paul Gauguin,
Alfred Sisley si
Kees Van Dongen. Cel mai putenic punct de atractie îl reprezinta cele doua încaperi ovale, ce adapostesc celebra serie de picturi "
Les Nymphéas" semnata Monet. De-a lungul peretilor (pe o lungime de 100 metri si o înaltime de 2 metri), elesteul cu nuferi din
Giverny pare real. Un sentiment de beatitudine sufleteasca te inunda si greu te mai desprinzi din acest loc.
André Masson a declarat aceasta minunatie ca fiind "capela sixtina a impresionismului" (1952). Panorama la 360° provoaca o impresie unica!