marți, 19 februarie 2019

Nu, nu ne-a fost bine deloc...

Marti dimineata am pornit în "vacanta de schi" spre Mitterdorf  (în Padurea Bavareza), statiune turistica situata pe granita  Germaniei cu Cehia si Austria, unde cu câteva luni înainte am rezervat  un apartament. Am încarcat masina cu tot ce ne trebuie pentru o saptamâna - pe lânga îmbracaminte, încaltaminte, produse de igiena corporala si cosmetice, noi luam mereu si propriile noastre lenjerii de pat, cu plapuma si perne; acum în plus schiuri, clapari, snowboots si saniuta. Ca întotdeauna la drum lung, luam în masina boxa lui Leo, pentru o calatorie confortabila si fara griji, atât pentru noi, cat si pentru "copilasul" nostru patruped.

Calatoria a durat ceva mai mult de trei ore. La noi în Augsburg zapada se topise de tot, stiam însa ca în Mitterdorf este zapada din belsug. Pe masura ce ne-am apropiat de statiune, pe marginea soselei zapada era tot mai înalta.
Statiunea era "îngropata" în zapada! Nu mai existau trotuare pentru ca zapada degajata de pe sosea era împinsa spre case si ajunsese pâna la cantul geamurilor. Tare ne-am minunat... era cumva de speriat dar si de admirat.
Am ajuns la destinatie si înainte sa ne cazam, am intrat într-o minunata cafenea, sa servim câte o prajitura si un ceai delicios. Aici am vazut prima data o statie de alimentat telefoane mobile (gratis).

In drum spre cabana noastra, am trecut pe lânga baza pistei de schi, unde exista si centrele pentru reglat schiuri, pentru închiriat echipament de sport si pentru cumparat schipass. Stiam aceasta pentru ca în urma cu zece ani am petrecut aici un minunat concediu. Asa ca ne-am bucurat sa-l gasim pe acelasi Sepp la datorie, i-am încredintat schiurile  pentru serviciul de întretinere (slefuit canturile, uns talpile cu ceara, reglat legaturile). Si... aici am facut ultimele fotografii fericite din acest concediu.


Am ajuns la cabana, ne-am instalat si am pus toate lucrurile în dulapuri. Intre timp, Leo si-a gasit un loc superb pe pervazul interior al geamului, de unde putea privi lung strada.
Pe la ora 16 am hotarât sa plecam într-o plimbare de recunoastere în statiune. Am iesit în fata casei, eu tocmai încuiam usa mare, când... s-a întâmplat nenorocirea! Pe strada principala care trecea direct pe la coltul cabanei, o masina l-a calcat pe Leo - aflat în lesa!
Nu vreau sa intru în amanunte... atâta spun, picioarele din spate îi erau pline de sânge. Blocati de durere si disperati, actionând mai mult automat decât logic, l-am învelit în patura si la indicatiile unor trecatori, am introdus în navigator adresa unui medic veterinar din apropiere (12 km) si am pornit. Aici, medicul depasit de gravitatea accidentului, nu a putut decât sa îi administreze lui Leo un calmant intravenos si a solicitat telefonic ajutorul celei mai apropiate clinici veterinare din regiune, unde ne-a îndrumat.
Am ajuns la Clinica din Fürstenzell dupa un drum de o ora (~70 km de cabana noastra), în conditii meteorologice foarte hibernale si într-o stare psihica extrema. Echipa de interventie ne astepta, ne-au preluat imediat si s-au ocupat atât de Leo, cât si de noi. A durat mai mult de doua ore pâna când l-au scos pe Leo din starea de soc. Au urmat o serie de investigatii si radiografii (a scheletului si a organelor interne). Vestea cea buna a fost ca niciun organ intern nu i-a fost afectat, coloana vertebrala este intacta si la cap nu exista leziuni. S-a constatat însa ca ambele solduri îi sunt sarile din rotule si încheietura labei piciorului drept este fracturata si cartilagiul pe jumatate zdrobit. Planul de operatii a stabilit ca imediat sa îi fie refixate soldurile si abia în ziua urmatoare sa fie rezolvata fractura piciorului. La ora 21 i s-a administrat anestezia totala si Leo a intrat în operatie.
Am asteptat în sala de asteptare... am fost singurii pacienti si am putut sa plângem fara sa ne jenam.
Înainte de miezul noptii doctorita ne-a asigurat ca operatia a decurs bine si ca soldurile i-au fost fixate. Am fost trimisi acasa si sfatuiti sa dormim, pentru ca Leo este sedat si va dormi pâna a doua zi.
Ajunsi acasa, am constatat ca pantalonii mi se lipisera de picioare, atâta sânge a pierdut micutul nostru Leo... Nu am putut dormi... ne-am rugat, am plâns si am atipit, ne-am rugat, am plâns si am atimpit... pâna când s-a facut ora 7. Am plecat spre clinica si la ora 8 am fost primii la usa. Doctorita se pare ca a ramas în spital, a venit imediat la receptie si ne-a spus ca noaptea a decurs bine si ca avem voie sa intram sa îl vizitam pe Leo. Dragul nostru Leo ♥... Am ramas cu el, incapabili sa-l ajutam mai mult decat cu mângaieri si vorbe duioase. La ora 11 doctorita l-a luat pe Leo pentru urmatoarea mare operatie.
Am vrut sa ramânem acolo, însa nu ne-a fost permis - clinica avea program normal de lucru, fel de fel de pacienti  - pisicute si catei, pasari si sopârle, însotiti de prietenii lor bipezi erau în permanent du-te-vino. Telefoanele sunau neîntrerupt, medicii si asistentii medicali alergau pe coridoare de la un cabinet la altul, fiecare era cu treaba lui... Am fost sfatuiti sa mergem într-o cafenea, însa starea noastra psihica nu a suportat muzica si ambinetul vesel, tipic unei statiuni turistice, asa ca ne-am reîntors la clinica si am asteptat în parcare, în masina.
Cu ochii pe ceas, am numarat minutele si când a trecut ora si jumatate (cât s-a estimat a dura operatia), am intrat în clinica. Personalul ne cunostea deja, doamna de la receptie a anuntat chirurgia ca asteptam vesti. Una din dragutele asistente medicale a venit si ne-a spus ca din pacate, soldul stâng a sarit din nou din rotula si din aceasta cauza, lui Leo i-a fost administrata o narcoza puternica si operatia va dura mai mult de 3 ore si jumatate.
Dupa aproximativ trei ore, asistenta ne-a spus ca operatia s-a încheiat cu succes, lui Leo îi este acum montat un fixator si ca va mai dura ceva pâna când doctorita va putea veni sa ne dea amanunte exacte.
Am avut noroc de o doctorita minunata (doamna Körner) - o femeie mignona si deosebit de calma. Ne-a invitat în cabinet si ne-a explicat ce a reusit, ne-a aratat radiografiile si ne-a asigurat ca daca Leo va fi îngrijit mai departe bine, acesta se va reface în totalitate. Soldul drept a trebuit fixat prin coasere (femurul de bazin), legatura ce se va dizolva singura dupa 12 zile. Laba piciorului a fost pusa în pozitie normala si fixata prin bolțuri, legate între ele printr-un cadru din plastic - dispozitiv construit special pentru situatia lui Leo. Pentru protectie si confort, acest cadru este învelit cu burete si vata, fapt ce face ca piciorusul catelului sa para încaltat cu un clapar de schi, marimea 40. Ni s-a mai spus ca Leo trebuie sa mai ramâna pâna dimineata urmatoare în spital sub observatie si ca joi dimineata îl putem lua la noi.
Bineînteles ca nu mai avea niciun sens sa ramânem la cabana pâna duminica - si noi si Leo aveam nevoie de casa noastra adevarata. Am rugat doctorita sa ni-l pregateasca pentru a doua zi pe Leo pentru calatorie.
Ne-am întors în statiunea turistica, am contramandat masa rezervata la restaurant pentru Ziua Sf. Valentin, l-am rugat pe Sepp sa nu închida, sa ne astepte (înca o ora dupa programul oficial de închidere al atelierului) sa ne recuperam schiurile, am dat schipass-urile înapoi... Toata lumea ne-a sprijinit si a avut întelegere pentru situatia în care ne-am aflat.

Ne-am dus la cabana si am împachetat din nou totul, am încarcat în masina si am asteptat sa se faca dimineata. La ora 10, dupa vizita medicala (ca în orice spital) au început externarile si Leo ne-a fost adus la ghiseu. Ras complet pe ambele picioare, cu plasturi mari pe solduri si cu un picior enorm îmbracat in leocoplast verde; palid, speriat, mirosind puternic a spital... Doamna doctor ne-a dat o plasuta cu medicamente (un complex de antibiotic, un comprimat analgezic, tratament fitoterapeutic cu globule de arnică si o solutie cu vitamine si uleiuri pentru refacerea pielii si a blanitei), ne-a sfatuit sa ne adresam acasa imediat unei clinici pentru tratamentul post-operator. Am platit chitanta (3450 de Euro) si am pornit fericiti spre casa. Am trait o zi de Sf. Valentin pe care nu o vom uita niciodata!
Ajunsi în Augsburg ne-am înscris imediat la clinica AniCura si am obtinut deja pentru vineri prima programare. Clinicile au comunicat între ele si toate actele pe perioada de internare a lui Leo au fost trimise pe e-mail la noua clinica.

Ranile arata din zi în zi mai bine, suntem pe drumul bun spre vindecare. Vineri bandajul a fost portocaliu, aseara la o noua programare pentru schimbarea bandajelor, a fost folosit leocoplast albastru imprimat cu Goofy ☺ Ni s-a spus ca daca soldurile ramân la locul lor în primele 12 zile dupa operatie, pericolul de a mai sari pe viitoar este aproape inexistent. Asa ca mi-am prelungit concediul de odihna pâna lunea viitoare... Acasa, Helmut a demontat patul din dormitor, am pus saltelele direct pe covor. În sufragerie am scos masuta dintre fotolii si am intins pe jos o saltaea de camping din burete. Am amenajat întreaga casa in asa fel încat pentru urmatoarele 50 de zile Leo sa nu fie tentat sa sara. Copilul Leo este atât de dulce, atât de cuminte, atât de curajos! Niciodata nu a plâns si a rabdat cu vitejie orice tratament medical - pentru el nimic nu e mai important decât sa ne simta aproape. Are apetit normal, doarme bine si face plimbari scurte în curte sub supravegherea noastra. Au trecut abia 7 zile dar mie mi se pare ca s-a scurs un an!

Multumim tuturor celor care s-au gândit la noi (Poteci de dorDianaRuxSuzanaFlorina CismaruNimaEddieFloareaMariaIzabelaZuzuAlexandru). Ne revedem la Miercurea fara cuvinte numarul 8

32 de comentarii:

  1. Însănătoşire grabnică şi deplină lui Leo!

    RăspundețiȘtergere
  2. Însănătoșire grabnică micului vostru iubit "copil" Leo!
    Fiți fericiți că a beneficiat de un tratament de calitate, iar afecțiunea acordată și ingrijirile de zi cu zi îl vor recupera rapid...beneficiu este și tinerețea lui.
    Greul mare a trecut, să fiți sănătoși și optimiști, ca să îl puteți sprijini pe Leuț spre vindecare!
    Să ne citim cu vești bune,dragă Carmen!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc Gina draga ♥ Ai dreptate, Leo are abia 2 ani si 3 luni, e sanatos si rasa din care face parte (Foxterrier cu par sârmos) este o rasa robusta.
      Am avut noroc si de asistenta medicala de cel mai înalt nivel.
      Leutu nostru este din zi in zi mai sigur pe puterile lui, el crede ca poate sa faca totul ca înainte, eu si Helmut trebúie sa avem mare atentie sa îl temperam, sa îi potolim exuberanta, pentru ca orice miscare brusca sau orice suprasolicitare îi poate fi fatala... Suntem optimisti si speram sa venim de acum înainte numai cu vesti bune <3 Pupici si îmbratisari

      Ștergere
  3. Multa sanatate ''copilului''. Tare greu trebuie sa fi fost. Ma pun in locul dumneavoastra. Si noi avem ''copii''. Sa treceti usor prin toate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumim mult, draga Ina.
      adevarul este ca doar cei care au animalute, înteleg ca patrupezii acestia sunt membri de drept ai familiei.
      Fetele mele râd mereu si îl numesc pe Leo, fratele mai mic :-) Noi toti îl iubim <3

      Ștergere
  4. Frumusete de catelus viteaz! <3 Acum pot scrie, pentru ca mi-a intrat sufletul inapoi. :) M-am speriat ingrozitor pe masura ce citeam, dar dupa ce am vazut si filmuletul m-am linistit (nu deplin, recunosc). Repede repede sa-si revina minunea, i-o doresc cu tot dragul si din toata puterea. Si voua va doresc puterea de a depasi momentul cat mai bine. Abia astept sa aflu ca Leo zburda, din nou, ca un iedut. <3 Ce a fost in sufletul vostru imi pot doar imagina, mai mult sau mai putin.
    Sanatate tuturor va dorim! Imbratisari si pupici, cu drag, de la quattro pentru trio! <3 <3 <3 <3 :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Diana draga mea, multumesc atât pentru telefon cât si pentru urarile scrise <3
      Va îmbratisam si noi si va dorim sanatate si numai bucurii!
      pupici de la trio, pentru quattro, cu mult drag <3 <3 <3 <3

      Ștergere
  5. Când am citit titlul, mă aşteptam să povesteşti despre mâncare proastă sau turişti gălăgioşi sau cine ştie ce disconfort uzual.
    Îmi pare tare rău pentru micuțul Leo. Am citit cu lacrimi în ochi articolul :( Dar mă bucur din suflet că a avut parte de îngrijiri medicale de excepţie şi de oamenii lui puternici alături de el. Se va recupera repede pentru că de atât de puțin au nevoie animăluțele ca să le fie bine, şi totuşi de atât de mult: iubire şi îngrijire din partea oamenilor lor.
    Multă sănătate şi recuperare rapidă pentru scumpul Leo! Iar vouă vă urez la fel de multă putere şi răbdare, o să fie bine!
    Îmbrățişări cu drag! :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumim mult, Izabela draga <3
      Ah, noi nu suntem "fitosi" nu ne lasam deranjati de "nimicuri", ce bine ar fi fost ca âncarea proasta sau turistii galagiosi sa fie singurele noastre griji! Dar... asa a fost sa se întâmple.
      Din fericire, asa cum bine spui, animalutele ni se incred total si au mare nevoie de dragostea noastra. Cateii în mod special, pare ca fac orice sa-si încânte prietenii bipezi. Din instinct, îsi pazeste casa si curtea si pe toti cei aflati în "haita" lui ☺
      Multumim Izabela draga. Pupici si îmbratisari :-*

      Ștergere
  6. Oh, Carmen, imi pare foarte rau pt. ceea ce s-a intamplat!!! :( Micutul de el <3 Imi imaginez cum m-as fi simtit eu, pt. ca si eu am animale de companie. Ma bucura rapiditatea sistemul medical, modul de relationare, toate de nota 10. Sunt absolut sigura ca Leo se va recupera 100%!! Chiar comentasem cu o imagine de pe instagram, in ultima ta postare, cu rasa fox terriers. Revista Country Life Magazine, postase imaginea cu aceasta rasa, daca nu gresesc a fost fotografia de copera a revistei cu numarul anterior. Insanatosire grabnica lui Leo si voua multa putere. <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult Florina draga.
      Tocmai azi ma gândeam ca în clinica, dupa ce s-a stabilit gravitatea accidentului ne-a fost adus la cunostinta faptul ca doar operatile costa 1100 (solduri) si 1500 laba piciorului (fara medicamente, radiografii, personal medical, narcoze, etc, etc) si a trebuit sa semnez ca sunt de acord. Am semnat imediat... dar astazi chiar discutam cu sotul meu, ce ar fi fost daca ziceam ca nu semnez, ca nu imi pot permite?! ce se intâmpla cu dragul nostru Leo?!
      Fantastic cat de repede se vindeca! Astazi la ora 18 este exact o saptamana de la ultima operatie si Leo deja are chef de joaca, vrea sa topaie ca înainte - noi nu ii permitem, avem grija sa il temperam, pentru ca osisoarele lui inca nu sunt fixe!
      da, am vazut si eu coperta revistei din 6 februarie :-) este o rasa tare frumoasa, noi consideram ca foxterrierii sunt nici prea mari si nici prea mici, nu lasa par prin casa (nu napârlesc), sunt deosebit de sociabili, veseli, mereu pusi pe joaca... Doar sanatosi sa fie!
      Multumim mult Florin adraga! pupici si îmbratisari <3

      Ștergere
  7. Doamne, Carmen, nici nu am crezut sa citesc asa ceva. Imi pare nespus de rau.
    Sunt toate premisele ca se va vindeca, mai ales ca este inconjurat cu atata dragoste de voi. Nu stiu cum a fost posibil un astfel de accident bizar cu bietul Leo... Acum a-ti descoperit si o alta latura a lui. Este cu adevarat deosebit prin modul cum a suportat totul. Sper sa aud vesti bune cat mai curand! Imbratisari! Ganduri bune si dragi spre voi! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, multumim Suzana draga... asa a fost sa fie, s-a întâmplat...
      Intr-adevar progresul se vede de la zi la zi, abia astept sa treaca înca 5 saptamâni (prima saptamana din cele 6 in total, a trecut) si sa scoatem fixatorul. Va trebui mai apoi sa faca un tratament recuperator, am decis tratamentul acvatic - pentru ca laba piciorului sa reinvete sa ruleze. Bine ca traim in secolul 21 si ca asa ceva este posibil!
      Pupici si imbratisari <3

      Ștergere
  8. Waw! Suteti oameni minunati, si Leo un norocos. Va admir. > :* <

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumim Nima draga, speram sa il vedem cat de curand pe Leo la fel de jucaus si vesel ca inainte de accident. pup >:D< :-*

      Ștergere
  9. Va doresc sanatate, putere de munca si rabdare!

    RăspundețiȘtergere
  10. Doamne, prin ce aţi trecut! Mi s-a strâns sufletul citind şi tare rău îmi pare!
    Totuşi, citind că e bine acum şi văzând că merge bine, m-am mai liniştit. Aşa cum s-a mai spus în comentarii, e tare bine că a avut parte de tratament de calitate. Sănătate multă şi refacere uşoară! Şi vouă multă sănătate şi să vă liniştiţi, să fiţi încrezători!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, Potecuta draga, asa ne-a fost sa ne fie... Multumim pentru gandurile bune si pentru urarile de sanatate. Speranta de recuperare 100% exista, noi suntem increzatori.
      Pupici si îmbratisari <3

      Ștergere
  11. Eu stiam ca veti pleca in concediu,dar nu m-am gandit ca ati avut necazuri.Fruntea sus si pieptu-nainte,ca totul va fi bine.Va inteleg durerea. Pufi a mancat niste paie,bete si am facut ca trenul,dar voi cu accidentul?Imi pare rau pentru eveniment,dar ma bucur ca prin efort si cheltuiala s-a rezolvat.Numai bine la toti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumim mult, Floarea draga!
      Sanatatea e cea mai de pret! Numai bine întregii familii! <3

      Ștergere
  12. Doamne Carmen, ma bucur ca s-a terminat cu bine!
    Te inteleg perfect si noi am trecut cu Foxul nostru ceva asemanator.
    Grija mare , deoarece Le fiind un temperament vulcanic va incerca sa sara..Trebuie sa iti spun ce mi s-a counicat mie in legatura cu Fox Terrierii, au o toleranta mare la durere deoarece fiind caini de vanatoare au fost creati astfel.Nu iti arata niciodata ca are dureri , de aceea este greu de observat la aceasta rasa cand se imbolnavesc.

    Sanatate multa ii doresc lui Leo si refacere grabnica !!
    PS. Scuze pentru comentariul de la postare MFC , nu citisem aici ce s-a intamplat....
    Curaj, va fi bine, doar ca va trebui mai multa grija fata de dragulde el cu nasucul lui ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va trebui sa ii dai supliment alimentar "Nutriflex" care contine glucozamina pentru intarirea oaselor.
      Asta ni s-a recomandat noua in cazul Foxului meu .
      Poti intreba la clinica sau la veterinar da
      ca este bun si in cazul lui Leo.

      Sanatate si numai bine va doresc!

      Ștergere
    2. multumim mult Eddie, asa este, ai mare dreptate. Leo nu a plâns niciodata zilele astea cu toate ca a avut dureri extraordinar de mari! Se zmiorcaie însa daca îl lasam sa astepte în masina, daca mergem pentru 10 minute la cumparaturi ☺
      Da, am trecut prin clipe groaznice, dar suntem pe drumul bun. Leo se simte din ce în ce mai bine. Marti se vor trage firele de la operatiile de pe solduri si se va face radiografia prin care sa fim siguri ca rorulele stau perfect la locul lor. Fixatorul la laba piciorului va mai trebui sa ramâna pâna la sfarsitul lunii martie, dar deja a învatat foarte bine sa mearga cu piciorul bandajat.
      Dupa ce scapam si de aceasta problema, vom face tratament acvatic petru recuperarea motorie.
      Multumim mult. Sanatate si voua!

      Ștergere
    3. Multumim mult, voi întreba. Deocamdata nu putem suprasolicita stomacelul lui Leo, ca ia înca o saptamâna de astazi in colo antibiotic. Deocamdata a primit vitamine pentru piele si blanita - cu siguranta are vanatai si zgarieturi peste tot, doar piciorele din spate au fost categoric vatamate. Primeste si Arnica-Globuli pentru refacerea oaselor si ranilor. Dupa ce scoatem fixatorul de la piciorul din fata, o sa cerem ceva vitamine si pentru oase. Multumim mult.
      Sanatate multa si voua! Ganduri bune <3

      Ștergere
  13. Îmi pare sincer rau pentru voi toti, pentru încercarile prin care ati trecut. Citind aceasta poveste trista, initial nu stiam ce as putea spune, însa reflectând la cele întâmplate mi-am zis ca totusi îmi voi exprima gândul care ma framânta, în urma citirii acestei relatari. Primul gând a fost o întrebare retorica, întrebându-ma ce pret are viata si cine poate aprecia valoarea acesteia, indiferent sub ce forma o percepem prin cele cinci simturi primare, apoi, relatiile dintre infinitele forme magnifice, paradoxale, prin care se manifesta, cine le poate percepe adevaratele profunzimi si dimensiuni ?
    Suferinta pierderii unui suflet drag, de care ne-am atasat în timp prin legaturile invizibile ale sentimentului nobil al IUBIRII, se manifesta prin efortul si sacrificiul depus pentru a-l readuce la starea desavârsita a relatiei de la început iar investitia materiala, sufleteasca si spirituala facuta în acest sens, scoate în evidenta, gradul sau nivelul empatiei, nobletei si bunatatii sufletului salvator.
    În acest context, facânt o analogie cu sacrificiul Fiului omului, facut de Tatal ceresc pentru ca omul sa înteleaga marea IUBIRE ABSOLUTA, atemporala, aratata de EL prin aceasta jertfa, prin care oricine o va trai, chiar daca va fi murit, va trai într-o noua dimensiune elevata de credinta, speranta, si IUBIREA lui DUMNEZEU, care nu are început nici sfârsit, atemporala, aspatiala...NEMURITOARE. :)
    Fii binecuvântata cu liniste, pace si fericire eterna, alaturi de tot ce iubesti, draga Carmen !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Iosif, multumim mult pentru gandurile tale sincere si calde. Dumnezeu ne-a pus la mare încercare si ai perfecta dreptate, nimic material nu are valoare mai presus de sanatate. Suntem fericiti ca am primit sansa de a-l salva pe Leo si de a-l însoti pe drumul însanatosirii. Sunt sigura ca se va reface si ca ne vom bucura împreuna de viata, multi ani înainte.
      Iti multumim pentru caldele urari. Numai gânduri bune, trimitem cu drag înapoi!

      Ștergere
  14. Cand saptamana trecuta am revenit pe plaiurile net-ului mi s-a parut ciudat ca nu a aparut nimic la mfc si provocarea muzicala. Apoi m-am gandit... ia stai, ca parca era vorba de o vacanta la munte... poate nu e net, poate nu e nici timp. Dar ceva nu imi dadea pace..
    Apoi am aflat motivul. Ce bine ca sunteti ok. Ce bine ca a trecut totul si Leo se vindeca pe zi ce trece. Ce bine ca ... ce bine ca il aveti si ca va are.

    Leutz te pupam cu drag!! Viteazule mic. Si eu am un viteaz mic aici langa mine, un supravietuitor.
    Sa fie numai vesti bine dragii mei! Multa sanatate dragutule. Hai, ca nu mai e mult si vei putea zburda in liniste din nou <3!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. uite asa se întâmpla, când te astepti mai putin!
      Am pornit în vacanta încrezatori, cu dorinta de a petrece cateva zile minunate în superbul peisaj hibernal... am trait însa doua zile horror. Bine ca nu a fost mai rau, multumim Domnului ca Leo traieste, ca l-am putut salva si ca în curând va fi din nou sanatos. Zilele acestea, boala lui cumva ne-a apropiat mai mult, suntem de 9 zile nedespartiti - minut de minut, zi si noapte, Leo are atât de multa încredere în noi, pare mai întelept... intelege totul, doar nu poate sa vorbeasca <3
      Din pacate, nu i-am permis lui Leo sa-l întâlneasca pe Chico - de cate ori vine Raluca pe aici în vizita, îl lasam pe micutul in hol, singurel, ca altfel Leo ar sari la tavan de bucurie! Pe cealalta fiica, pe Adela, Leo o iubeste tare mult si abia îl temperam, cand Adela vine sa-l vada... primele 5 minute sunt grele tare ☺ apoi se comporta normal. Sper ca peste o saptamana sa il lasam pe Chico în vizita ☺
      Pupici si ganduri bune. Sanatate si voua!

      Ștergere