luni, 19 aprilie 2010

:) De râs si de plâns! :(

Ghidul Castelului Ludwigsburg a facu câteva remarci simpatice despre viata în aceasta epoca, începutul si mijlocul anilor 1700:
  • Ducele Ludwig von Württemberg a fost instaurat ca rege de catre Louis le XIV al Frantei, deoarece sustinea cu militari razboaiele Regelui Soare. Noul rege si-a stabilit resedinta în Stuttgart, dar si-a dorit un conac de vânatoare în zona care a capata numele lui, adica Ludwigsburg. Conacul a devenit an de an tot mai mare - încercându-se o copie a palatului din Versailles.
  • Casatoria regelui nu a fost una fericita, sotiei acestuia ( Johanna Elisabeth von Baden-Durlach) fiindu-i interzisa sederea la castel. O metresa -Wilhelmine von Grävenitz, a preluat "îndatoririle" de mare doamna. Un divort ar fi fost de neconceput!
  • Castelul este constuit simetric, una din aripi a apartinut regelui, cealalta sotiei acestuia. Casatoriile erau facute din interes politic sau material; dupa ce obligatia de a aduce pe lume un urmas si mostenitor era îndeplinita, sotii se mai întâlneau doar la mese sau petreceri.
  • Neexistând canalizatie, apa se folosea cu multa economie. Doamnele se spalau dimineata înmuind prosopul în apa de colonie...foloseau o jumatate de litru pe zi :)) De aici si denumirea parfumului diluat ca "apa de toaleta".
  • Era moda perucilor si legea permitea oricui sa poarte acea "caciula" pudrata, atât saracilor, cât si bogatilor. Doamnele din înalta societate, se distingeau dupa înaltimea cocului. Cu cât mai ridicola era "constructia" din vârful capului, cu atât rangul era mai înalt.Coafura era greu de aranjat, dura ore întregi pâna când mâini pricepute ridicau parul pe stative metalice, folosind meşe si suvite false si multa, multa solutie de zahar pe post de fixativ! Pentru a nu se prea deforma, coafura era protejata prin somnul sezând! Cât despre paduchi...colcaiau! De aceea se mai obisnuia ca dimineata, doamnele sa îndese în minunata coafura, bucati de vata îmbibata în miere; pâna seara aceste "capcane" erau negre; se aruncau în foc! Pureci erau deasemenea din belsug. Doamnele foloseau aceiasi metoda, atârnând din loc în loc pe crinolina, somoioage de vata îmbibate în miere!
  • Domnii manierati si doamnele educate, foloseau spre a-si linisti piscaturile de pureci si paduchi, baghete speciale, confectionate din portelanuri fine sau metale pretioase! :)))
  • Consumul de vin la castel era de 2000 litri pe zi! Nuuuu, nu am gresit! Ghidul a spus ca nu era un vin asa tare ca cel pe care îl bem noi astazi, poate avea comparativ, doar jumatate procent în alcool, dar se beau, cu musafiri si servitori la un loc, 2000 litri pe zi!
  • Castelul a servit doar ca resedinta de vara. Ducele cerea ca toate obiectele lui dragi sa-i fie transportate, multe din aceste bibelouri fiind deosebit de fragile. Metoda folosita pentru transport, era acoperirea cu unt. La castel, cutiile erau încalzite, untul se topea si obiectele ieseau intacte...Mai trebuiau sa supravietuiasca lustruitului si... era totul perfect. Nemtii au o expresie pentru a raspunde întrebarii "Cum merge treaba?" "Totul este în unt!"/"Alles in Butter!" adica perfect! Se pare ca de aici se trage :)
  • Mesele organizate la castel durau ore în sir, constând din 14-15 feluri de mâncare. Dupa asa un festin, toti participau la o plimbare... pe coridorul castelului! Nu în soare! soarele era dusmanul aristocratiei. Faptul de a avea pielea pigmentata nu era de dorit! O piele bronzata de soare sau arsa de vânt apartinea persoanelor de ultima speta! Aristocratii aveau sângele albastru...pentru ca pielea alba ca brânza scotea extrem în evidenta drumul venelor...albastre :)) Seara pe jumatate ametiti de vin, se jucau în parc, purtând masti.
  • Regele Ludwig I de Württemberg avea impozanta înaltime de 2, 15 m. si cântarea în jur de 200 kg. Eticheta vremii impunea vânatul si calaria, însa încalecatul era pentru rege un adevarat calvar, încercarile servitorilor de a-l ajuta punându-l deseori în situatii penibile. Pâna într-o zi când regele a primit cadou iapa Helene, care îngenunchea spre a fi încalecata. Regele si-a iubit iapa atât de mult încât a spus odata ca "acela ce va îndrazni sa-i spuna ca Helene a murit, va fi îngropat alaturi de iapa!" Anii au trecut si a venit ziua când Helene ...a murit. Nimeni nu a avut curajul sa aduca regelui groaznica veste. Unul însa a trebuit sa o faca! A început foarte diplomatic prin a spune ca iapa sta culcata, nu vrea sa manânce, nu vrea sa bea, parca nici nu respira...Atunci regele a strigat "Vrei cumva sa spui ca a murit?!" acesta a exclamat usurat "Marite rege, Tu ai rostit aceste cuvinte!"

8 comentarii:

  1. foarte interesante comentariile acestea despre viata la castel prin secolul XXVII; mai citisem despre ele...
    si cand te gandesti ca romanii aduceau cu 1500 de ani mai devreme apa pe "conducte" de piatra de la mama naibii; si pentru ei baia era la fel de importanta ca si mancarea...

    RăspundețiȘtergere
  2. Cat de relativa este normalitatea. Chestii care noua ne par ciudate, de neconceput, pentru ei erau atat de normale. Trebuie sa ne bucuram ca ne-am nascut in vremurile astea. Oare cum va fi peste 200 de ani?...

    RăspundețiȘtergere
  3. Mosule,
    romanii au facut un cult al curateniei corporale...si nu numai "Mens sana in corpore sano" era sloganul dupa care-si conduceau viata. Proiectele saunelor lor sunt admirate si copiate înca în ziua de azi! Secolul XVII este stampilat cu "decadenta si grandoare" as completa eu si grandomanie!

    RăspundețiȘtergere
  4. angighita,
    bine ai venit pe pagina mea!
    Da...camere de baie, în culori care mai de care, cu mai multe lavoare, cu cada de baie sau bazin, cu cabina de dus, cu spume si saruri de baie...Hmmm! fara corset sau peruca, apa de la izvor...Traim într-un lux mai ceva ca la Versailles :)
    Traim liberi sub soare, calatorim la mare sau munte...Doar sanatosi sa fim!
    Te mai astept :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Ha-ha-ha! Acum radem, dar iti dai seama cum traiau oamenii pe vremea aia! Acum stim si de ce traiau atat de putin. :)
    Am primit si eu pe mail zilele trecute explicatia unor obiceiuri care au devenit traditii. Se spune ca obiceiul de a oferi flori doamnelor are legatura tot cu mirosul emanat din cauza igienei precare. Stratul de flori parfumate filtra mirosurile in ambele sensuri :)))

    Sent from my iPod

    RăspundețiȘtergere
  6. Alina,
    daca mai pui la socoteala ca asa cum am scris eu aici traiau cei din "lumea foarte buna"!...servitorii de la palat traiau ca...sobolanii!
    Flori daruite...O-oooo! :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Carmen draga,
    uite ca am reusit!
    -e un mod foarte amuzant de a ne raporta la istorie prin fapte cotidiene inedite si chiar comice; da! ne invioram gandul reamintindu-ne depre folosirea betisoarelor de scarpinat folosite la marile Curti ale vremurilor apuse.
    - si eu am facut clatite zilele trecute, dar le-am umplut cu branza de vaca+ ou+ vanilie+ ceva miere; le-am cladit si le-am pus in pic la cuptor

    cu mult drag Cici

    RăspundețiȘtergere
  8. Cici draga,
    ma bucur ca ai reusit sa intri pe pagina :)
    Reteta clatitelor tale o vom proba data viitoare :) Multumim! te pup

    RăspundețiȘtergere