joi, 7 iunie 2018

Agitatia din-naintea plecarii în concediu

(sursa foto Piombino)

Drumul pâna la casa de vacanta masoara 900km, sunt deci 1800 dus-întors. Daca mai socotim înca 600-700 km pentru excursii, masinuta noastra va încasa în urmatoarele 15 zile în jur de 2500 km! Ca întotdeauna înainte de un drum lung, am facut revizia tehnica suplimentara (pe lânga cea obligatorie, care se face o data la fiecare doi ani). Ieri am montat cutia-porbagaj si acum ne gândim la tot felul de „bells and whistles“ schnick-schnack-uri care nu sunt neaparat necesare însa ofera anumite facilitati – spre exemplu gel dublu adeziv, pentru a pune pe bordul masinii telefonul, ochelarii de soare, un pix sau maruntisuri ce face bine sa le ai rapid la îndemâna (vezi video).
Saptamâna aceasta am cumparat si o cutie de voiaj pentru Leo. Nu pentru protectia lui, ci pentru protectia mea ☺

Acum un an si jumatate când l-am adus acasa de la asociatia chinologica, Leo era ca o jucarie de plus si m-am topit de dragul lui când în masina s-a cuibarit la mine în poala. Lunile au trecut si locul lui Leo în masina a devenit... la mine în poala! Bineinteles cu ham si centura de siguranta speciala pentru catei, însa la mine în brate. Între timp, Leo este mare, cântareste în jur de 10 kg si pentru drumuri scurte, este ok daca îmi sta în poala. La drum lung însa, nu este confortabil nici pentru mine si nici pentru el. Singur pe bancheta din spate însa nu vrea sa stea… se smiorcaie ca un copil rasfatat si… este enervant când esti la volan si trebuie sa te concentrezi la trafic.
Leo însa s-a învatat ca un print! Cât timp eu sunt la serviciu, cei doi baieti ai mei merg peste tot împreuna si mai intotdeauna cu masina. În oras este permis ca prietenul patruped sa calatoreasca pe scaunul din fata, daca are centura de siguranta. Helmut se duce la cumparaturi sau sa rezolve una-alta si Leo asteapta cuminte în masina. Se întâmpla de multe ori, daca vin sa ma ia din oras de pe undeva, baietii stau în fata si eu… pe bancheta din spate, ca un copil pedepsit! ☺☺☺
Acum am hotarât ca e timpul sa învete sa calatoreasca în cutia lui. Este din pânza de cort, pe cadru de aluminiu. Se poate plia si pune în porbagaj atunci când nu este necesara, are plasa cu fermoare pe trei parti, deci catelul ne vede, are si lumina si aer suficient. Salteluta este moale exact cat trebuie sa fie ca sa nu îl încingă ca o plapuma! Am acoperit-o cu prosopul lui si acum, facem exercitii de obisnuinta! Speram sa reusim ☺☺☺
La prima vedere, Leo a intrat curios. Cum a pornit masina, cum a sarit sa-si ocupe locul la mine în poala. „Nu-nu Leutu! Ramâi acolo! Uite ce frumos este!“ – i-am spus eu cu voce blânda. Tja… a ramas dar nu pentru mai mult de cinci minute. Apoi a inceput sa se smiorcaie! Am fost consecveti si i-am deschis doar fermoarul de la usita însa nu i-am permis sa iasa. A calatorit stând în picioare parca într-o atitudine de protest ☺☺☺ Dar nu a iesit din cutie decat la destinatie.
La urmatoarea calatorie, când am deschis portiera si am dat comanda „Hop!“ si-a luat elan dar când a vazut cutia pe bancheta… nu a mai vrut sa urce! Am insistat si… ok, a urcat, dar asa, fara chef…. ☺ Daca stau lânga cutia lui, accepta sa ramâna acolo. E totusi un progres! Pâna la plecarea noastra în vacanta nu a mai ramas timp pentru antrenament, asa ca mai mult ca probail va trebuie sa calatoresc lânga cutia lui, pe bancheta din spate!
Tare mi-e teama, nu care cumva baietii sa coalizeze si pe drumul spre Piombino Leo sa aiba voie în fata, lânga tac’su si eu am sa ma ghemuiesc în cutie, pe bancheta din spate ☺☺☺ Va voi comunica cine a câstigat în final! ;-)

PS: Pentru ca pâna la atingerea telului de vacanta nu voi mai avea timp de blog, transmit salutari tuturor vizitatorilor acestei pagini si în mod special, participantilor la Miercurea fara Cuvinte (s23): Alexandru, Potecuta, Prietena-japoneza, Cristi, Maria, Nima, AlexB, AlexAlex, Zinnaida, Diana, Rux si Gina.
Numai bine si… ne reauzim de la malul marii! ☺

7 comentarii:

  1. Hahahaha! :)))) Hai, ca esti tare! :))) Sunt sigura ca te adaptezi usor dar.... nuuu! Cred ca Leo te iubeste si va hotari ca lui i se potriveste mai bine casuta! :)))
    Mi-ai amintit de Bony, care era boxer! Ii placea pe scaunul din faţă, langa sofer - daca nu conduceam eu, ea aproape ca-mi statea in poala si, cand era cald, tineam geamul deschis si ea-si scotea capul si, in viteza masinii, ii falfaiau falcutele si urechile! Avea o mutrisoaraaaa, cred! :)) Uneori vedeam soferii cum privesc o data spre masina apoi... mai priveau o data! :) Cred ca la fel se intampla si in cazul lui Leo, cand sta la geam! :) Nu stiu daca exista cineva care sa nu zambeasca la o asemenea scena! :)
    Maine plecati - daca am retinut bine! :) Concediu minunat va doresc! Si astept, cu mare, interes :) impresii de calatorie! :)
    Te imbratisez cu drag!
    Salutari calduroase de la noi pentru voi! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Diana draga, la noapte vom pleca, imediat dam stingerea sa reusim sa dormim macar 6 ore inainte de lungul drum care ne asteapta.
      Mai sunt cateva maruntisuri de împachetat si gata valizele. Multumim pentru urare, speram ca totl sa decurga conform planului si ca mâine pe la ora 16 sa ne luam in primire casuta.
      Leo doarme langa mine, eu sunt cu laptopul pe genunchi si el motaie ☺ E tare cuminte, se vede ca e baiat mare si ne ingelegem tot mai bine. Deja ii place in casuta lui si sper ca va accepta sa stea singur in spate. Daca nu, va trebui sa stau si eu in spate, insa daca stau in fata il mai pot ajuta pe Helmut, ca 4 ochi vad mult mai bine, stii cum este la volan.
      Va pupam si va imbratisam <3

      Ștergere
  2. Hahaha!! Si, e confortabil in casuta? ;)))))) :* Abia astept vesti de pe drum / de la destinatie. <3 E ca si cum as pleca si eu in vacanta :D. Abia astept ;))).
    Indiferent cum va fi pana la urma- in casuta, langa, copilot sau copilul de pe bancheta din spate, sau oricare alta combinatie - sunt sigura ca va fi oo vacanta minunata, de neuitat, alaturi de cei dragi <3.

    Apropo de mers cu masina, zanul meu se avanta sa se suie.. si apoi se avanta sa ma toace frumusel pe bancheta din spate :))))). Noi nu am calatori pe distante mari foarte mult cu masina si in general nu preaam avut placerea, ca poate s-ar fi obisnuit. In fata am mers o singura data, pe o distanta mica [ si e posibil sa ii fi plact in fata mai mult, hmm ]. Tocmai mi-ai dat o idee pentru o editie viitoare de la MFC... sa vad poate gasesc poza :D.

    Pupici cu draaag si.. vacanta de vis dragii mei, vacanta de vis in .. realitate :P.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumim mult Rux draga. Casuta e confortabila pentru cineva care cantareste 10 kg ☺☺☺ Eu am de 6 ori mai mult ☺☺☺ Dar se pare ca Leo a inteles ca acela e locul lui pe viitor si accepta pur si simplu (nici nu ar avea de ce, este cu adevarat confortabil. In plus are acoperis si deci ii tine si umbra, pe cand la geam, te arde soarele!
      Noi am mai fost cu Leo anul trecut in concediu la mare, în Porto Roz - Slovenia, dar au fost 9 ore in total, cu pauze cu tot! Acum vor fi aproximativ 12 ore... Dar sper ca totul va decurge conform planului.
      Distante de 2-3 ore cu masina facem mai tot timpul la sfarsit de saptamana, cand facem excursii. Acum insa va fi cel mai lung drum pe care va trebui sa-l suporte Leo. El este insa baiat cuminte si e fericit oriunde daca este langa noi.
      Ma bucur sa vad fotografiile cu Dodo, abia astept sa le prezinti.
      Te pup. Pe mâine ;-)

      Ștergere
  3. Ha, ha! Ce simpatic sunteți, tu și Leo, dragă Carmen. Dacă te-ai luptat să îl convingi să stea în căsuță, cum să nu fie bucuros de așa confort? Nu e doar simpatic-foc, ci și un câine înțelept și ascultător. Bravo lui!

    RăspundețiȘtergere