duminică, 16 octombrie 2011
sâmbătă, 15 octombrie 2011
Luna - poveste parfumata
Rubrica saptamânala "Povesti parfumate între bloggeri" ne invita astazi sa scriem despre Parfumul Lunii... M-am oprit în a combina fotografii cu poezii si citate care parfumeaza inima oricui le citeste...
Recomand urmatoarele parfumuri:
Recomand urmatoarele parfumuri:
Songes Moon - parfum creat de Casa Annik Goutal, ispiteste înca de la vederea superbei sticlute în forma unei luni de aur. Numele parfumului evocă vise, călătorii şi senzualitate, este un parfum suav, care combina arome de iasomie, fragipani, gardenie si vanilie, culese întro noapte înstelată. Songes Moon este un poem romantic, un poem nocturn, ce aduce înapoi amintiri de vacanţa sau călătorii.- Moon Safari - parfum oferit de Casa Mostert&VanLeeuwen în anul 2009, în cinstea aniversării a 40 de ani de la primii pasi ai omului p
e Lună. A fost creat de Clara Molloy imaginând o călătorie gen safari, pe Lună. Arome de portocale amare, grapefruit, lamâi, mandarine, amestecate cu vetiver si neroli, un parfum seducator pentru Ea si El. - Fermecata de frumusetea gradinilor în lumina razelor lunii, parfumiera Casei Strange Invisible Perfumes - creatoarea Alexandra Balahoutis, a realizat parfumul Moon garden, extragând cele mai delicate esente ale acelor flori care care emana arome doar după lăsarea întunericului. Moon garten este un parfum unisex obtinut din suave flori exotice: tuberoze, iasomie si Pikake (iasmin hawaiian), în amestec cu răşini africane.
Turnul Eiffel
Povestind cu prietenele mele despre români si succesele lor internationale, a fost adus în discutie si faptul ca simbolul Parisului, celebrul Turn Eiffel, a fost realizat dupa o tehnologie inventata în România de inginerul Gheorghe Panculescu. Eu auzeam pentru prima data aceasta si parca nu-mi venea a crede ca informatia nu rasuna-n lumea-ntreaga; chiar ne propusesem sa verificam în internet, daca exista date oficiale în legatura cu acest colosal "mic amanunt", dar... timpul nostru în Paris a fost altfel folosit, pentru PC nu am avut nici macar o secunda! (dar nu a fost rau de loc!)Iata ca astazi am primit un e-mail (multumesc mult!) de la Steliana - prietena mea virtuala, care contine exact aceste informatii.
"Dupa ce a absolvit cursurile Politehnicii din Zurich , inginerul Gheorghe Panculescu ajunge sa lucreze in cadrul companiei Eiffel, la recomandarea marelui scriitor Vasile Alecsandri.
In 1878, Panculescu revine in tara pentru a construi calea ferata Bucuresti-Predeal.
In acea perioada, inginerul inventeaza un sistem de imbinare a traverselor de cale ferata, care avea sa revolutioneze constructiile metalice. Astfel, datorita metodei de montare a sinei pe traverse in afara spatiului caii ferate, Panculescu a reusit sa termine lucrarea concesionata in mai putin de un an, desi termenul de livrare era de aproape cinci ani.
In 1878, Panculescu revine in tara pentru a construi calea ferata Bucuresti-Predeal.
In acea perioada, inginerul inventeaza un sistem de imbinare a traverselor de cale ferata, care avea sa revolutioneze constructiile metalice. Astfel, datorita metodei de montare a sinei pe traverse in afara spatiului caii ferate, Panculescu a reusit sa termine lucrarea concesionata in mai putin de un an, desi termenul de livrare era de aproape cinci ani.
Panculescu l-a gazduit pe Gustave Eiffel
Impresionat de proiectul inginerului roman, Gustave Eiffel se deplaseaza special la Valenii de Munte pentru a-l intalni pe Panculescu, cel care avea sa devina inspector general al Cailor Ferate Romane. Eiffel a vrut sa vada tehnologia folosita de acesta la montarea caii ferate.
In 1879, in casa unde se afla acum Muzeul Nicolae Iorga, francezul a fost gazduit de Panculescu si a fost impresionat de genialitatea inventiei romanesti.
Aici, Gustave Eiffel, care avea sa devina celebru, i-a vorbit gazdei despre proiectul sau, inaltarea unui turn iesit din comun, la Paris, pentru Expozitia Universala din 1889.
Impreuna au discutat despre adaptarea tehnicii inventate de Panculescu la constructia turnului, folosind subansamble metalice confectionate la sol si asamblate dupa aceea, pe masura ce se inalta lucrarea. Interesant este si faptul ca destinul celor doi ingineri
avea sa se incheie, in acelasi an, 1922.
In 1879, in casa unde se afla acum Muzeul Nicolae Iorga, francezul a fost gazduit de Panculescu si a fost impresionat de genialitatea inventiei romanesti.
Aici, Gustave Eiffel, care avea sa devina celebru, i-a vorbit gazdei despre proiectul sau, inaltarea unui turn iesit din comun, la Paris, pentru Expozitia Universala din 1889.
Impreuna au discutat despre adaptarea tehnicii inventate de Panculescu la constructia turnului, folosind subansamble metalice confectionate la sol si asamblate dupa aceea, pe masura ce se inalta lucrarea. Interesant este si faptul ca destinul celor doi ingineri
avea sa se incheie, in acelasi an, 1922.
Cunoscut in Franta, anonim in Romania
Profesorul Eugen Stanescu de la Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie s-a numarat printre putinii cercetatori ai acestui inedit episod. A fost special in Franta pentru a studia cat de cunoscut este aportul inginerului roman la ridicarea simbolului orasului luminii. Studiind documentele acelor vremuri, profesorul a gasit un studiu intitulat "Communication sur les travaux de la tour de 300 m", datat 1887, in care celebrul inginer Alexandre Gustave Eiffel precizeaza ca turnul care ii poarta numele nu s-ar fi putut construi daca nu ar fi aflat de tehnica inovatoare folosita de inginerul roman Gheorghe Panculescu la constructia tronsonului de cale ferata Bucuresti-Predeal. Din pacate, numele romanului este mult mai cunoscut in Franta decit in tara unde s-a nascut. Doar la insistentele profesorului Stanescu, o scoala generala din Valenii de Munte poarta de la inceputul acestui an numele inginerului Panculescu. Resita -repere de ordin geografic, administrativ si istoric = oras situat in depresiunea Resita , pe malurile raului Barzava. *Istoric: vechi traditii industriale (sec. XVIII - primele furnale si prima locomotiva cu aburi); Turnul Eiffel din Paris este construit cu otel fabricat la Resita ."Am vizitat de trei ori impresionantul turn, dar daca nu am stiut ce sa caut... nu am vazut stampila care cica "exista pe fiecare piesa de metal ce compune turnul Eiffel: Made in Resita - România" M-as bucura daca cineva ne-ar arata o fotografie a acestei sigle.
(Fotografiile pe care le prezint aici, sunt facute de mine în anii precedenti)
Fotografiile care însotesc acest articol îmi apartin, le-am facut cu diverse ocazii, când am fost la Paris.
vineri, 14 octombrie 2011
"Fluctuat nec mergitur" (Paris 2)
(continuare la "Întâilnite de gradul 4")
Pe masura ce înserarea se instaleaza, farmecul Parisului creste si spectacolul luminilor devine cu adevarat magic. Aflându-ne pe rue des Archives, atentia ne-a fost atrasa de frumoasele arcade luminate, din curtea interioara a Centrului Cultural Lutheran. Aici tocmai se desfasura o expozitie mai deosebita - de "sculpturi mobile" apartinând artistului Thomas Ostoya. Neobisnuit, aici era permisa atingerea exponatelor, majoritatea executate din lemn nobil. Printr-un impuls manual, piesele îsi schimbau forma, prelungindu-se sau rotinduse în spatiu. Luminile în diverse culori învaluiau cald si completau parca obiectele de arta. Filozofia artistului: "Toucher les sculptures, toucher la matière, modifier les formes". O experienta deosebita!
Din statia de metrou am iesit pe unul din cele mai frumoase bulevarde, cel al Operei, de unde troneaza impozant Palais Garnier - construit în stil baroc. Trecând pe lânga impresionantul monument, nu poti sa nu-ti amintesti despre romanul "Fantoma operei" si povestea de dragoste nascuta în catacombele acestui edificiu.
Restaurantul operei îsi întâmpina oasepetii cu mult onor pe covor rosu. Rolul de star l-am jucat spontan si noi, doar pentru câteva fotografii amuzante, apoi ne-am continuat drumul spre cel mai cunoscut centru comercial din lume - les Galeries Lafayette. Acest "templu" gazduieste standurile celor mai renumite branduri din lume si este locul în care se prezinta ultimele colectii ale caselor cu traditie: Chanel, Dior, Daniel Hechter, Pierre Cardin, Cacharel, Yves Saint Laurent, Ralph Lauren, Jean Colonna, Jean Paul Gaultier, Jeffrey Monteiro, Lacoste, Malandrin, Dolce&Gabbana, Escada, CalvinKlein, dar si ale unora cu nume mai putin cunoscut. Moda vestimentara, lenjerie de corp, cosmetice, încaltaminte, jucarii... pe cinci etaje si 70000 m² suprafata dedicata vânzarilor, aici fiecare gaseste tot ce îsi doreste! Impresionanta cladirea este construita în stil "art nouveau" si reprezinta cea mai veche casa comerciala din Paris. Cupola în stil bizantin, are 10 segmente prinse în armatura metalica împodobita cu sculpturi si motive florale, închise de vitralii pictate. Balcoanele cu balustrade stralucitoare, dau impresia ca te gasesti întro somptuoasa sala de opera. Totul este facut sa încânte ochiul. O "armata" de 35000 de angajati, se straduieste zâmbind sa citeasca dorintele din ochii fiecarui cumparator, 100000 clienti pe zi si 25 milioane de vizitatori pe an! Ne-am desprins cu greu din acest minunat loc, doar pentru ca era ora închiderii. (va urma)
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
* )"Fluctuat nec mergitur" este o locuțiune latină semnificând "Este bătut de valuri, dar nu se scufundă" sau, o altă traducere în limba română "Plutește, dar nu se scufundă". Servește drept deviză a orașului Paris, capitala Franței (wikipedia)
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
PS: celor ce au aratat interes pentru postarea Paris1, cu drag câte un ping :) Alicee, Alina, Anastasia, LePetitPrince, Lunabeteluna, Ganguritu, Max Peter, Daurel, Aniela, Ema, Angihita, Wind, Sara, Iulisa, SoriN, Rokssana, Mirela, Dan, Pandhora, Vera, Zina, Sophie, Lukluk, Robert.
Pe masura ce înserarea se instaleaza, farmecul Parisului creste si spectacolul luminilor devine cu adevarat magic. Aflându-ne pe rue des Archives, atentia ne-a fost atrasa de frumoasele arcade luminate, din curtea interioara a Centrului Cultural Lutheran. Aici tocmai se desfasura o expozitie mai deosebita - de "sculpturi mobile" apartinând artistului Thomas Ostoya. Neobisnuit, aici era permisa atingerea exponatelor, majoritatea executate din lemn nobil. Printr-un impuls manual, piesele îsi schimbau forma, prelungindu-se sau rotinduse în spatiu. Luminile în diverse culori învaluiau cald si completau parca obiectele de arta. Filozofia artistului: "Toucher les sculptures, toucher la matière, modifier les formes". O experienta deosebita!
Din statia de metrou am iesit pe unul din cele mai frumoase bulevarde, cel al Operei, de unde troneaza impozant Palais Garnier - construit în stil baroc. Trecând pe lânga impresionantul monument, nu poti sa nu-ti amintesti despre romanul "Fantoma operei" si povestea de dragoste nascuta în catacombele acestui edificiu.
Restaurantul operei îsi întâmpina oasepetii cu mult onor pe covor rosu. Rolul de star l-am jucat spontan si noi, doar pentru câteva fotografii amuzante, apoi ne-am continuat drumul spre cel mai cunoscut centru comercial din lume - les Galeries Lafayette. Acest "templu" gazduieste standurile celor mai renumite branduri din lume si este locul în care se prezinta ultimele colectii ale caselor cu traditie: Chanel, Dior, Daniel Hechter, Pierre Cardin, Cacharel, Yves Saint Laurent, Ralph Lauren, Jean Colonna, Jean Paul Gaultier, Jeffrey Monteiro, Lacoste, Malandrin, Dolce&Gabbana, Escada, CalvinKlein, dar si ale unora cu nume mai putin cunoscut. Moda vestimentara, lenjerie de corp, cosmetice, încaltaminte, jucarii... pe cinci etaje si 70000 m² suprafata dedicata vânzarilor, aici fiecare gaseste tot ce îsi doreste! Impresionanta cladirea este construita în stil "art nouveau" si reprezinta cea mai veche casa comerciala din Paris. Cupola în stil bizantin, are 10 segmente prinse în armatura metalica împodobita cu sculpturi si motive florale, închise de vitralii pictate. Balcoanele cu balustrade stralucitoare, dau impresia ca te gasesti întro somptuoasa sala de opera. Totul este facut sa încânte ochiul. O "armata" de 35000 de angajati, se straduieste zâmbind sa citeasca dorintele din ochii fiecarui cumparator, 100000 clienti pe zi si 25 milioane de vizitatori pe an! Ne-am desprins cu greu din acest minunat loc, doar pentru ca era ora închiderii. (va urma)
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
* )"Fluctuat nec mergitur" este o locuțiune latină semnificând "Este bătut de valuri, dar nu se scufundă" sau, o altă traducere în limba română "Plutește, dar nu se scufundă". Servește drept deviză a orașului Paris, capitala Franței (wikipedia)
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
PS: celor ce au aratat interes pentru postarea Paris1, cu drag câte un ping :) Alicee, Alina, Anastasia, LePetitPrince, Lunabeteluna, Ganguritu, Max Peter, Daurel, Aniela, Ema, Angihita, Wind, Sara, Iulisa, SoriN, Rokssana, Mirela, Dan, Pandhora, Vera, Zina, Sophie, Lukluk, Robert.
Întâlnire de gradul patru (Paris 1)
Cred ca titlul va duce cu gândul la o întâlnire cu OZN-uri, cu rapiri si extraterestrii... Eu însa am sa povestesc despre întâlnirea noastra - a celor patru prietene în "orasul luminilor"... rapite si seduse de fascinantul Paris :)
Ne cunoastem din clasa a-ntâia, nu semanam deloc una cu alta, fiecare are o alta meserie, suntem trei inginere si o doctorita, ne completam si ne întelegem fantastic si de câtiva ani am hotarât ca pe lânga întâlnirile oficiale organizate de liceul pe care l-am absolvit cot-la-cot, sa ne întâlnim prin rotatie, la una din noi. De data aceasta a fost rândul parisiencei sa ne invite.
Daca pâna acum, în concediile petrecute cu familia în metropola de pe Sena am alergat cu harta în mâna si ghidul turistic în buzunar, încercând sa vedem cât mai multe din atractiile si obiectivele turistice, de data aceasta am savurat doar clipele petrecute împreuna, bucurându-ne automat si de decorul maiestuos oferit de orasul încarcat de istorie, arta si cultura. Fiecare zi a fost o încântare si nici macar ploaia si vântul iscate brusc în acest octombrie pâna acum generos, nu au reusit sa ne strice buna-dispozitie. Am râs cu hohote si nu ne-am putut opri decât pentru câteva ore ca sa dormim, ne-am plimbat pâna când nu ne-am mai simtit picioarele si primul lucru facut la întoarcerea acasa, a fost ca fiecare sa-si maseze talpile. Am vizitat galerii de arta, muzee, magazine de lux, ne-am lasat fermecate de atmosfera cafenelelor romantice, am mâncat în restaurante șic, știute doar de localnici, am admirat muzicienii de strada, ne-am amuzat probând parfumuri si haine în buticuri sau în marile case de moda. În Paris este imposibil sa nu te simti frumos/frumoasa! Parisul impresioneaza, impune, Parisul e glamour. Efervescenta orasului confera buna-dispozitie si pofta de viata.
Voi începe astazi serialul sejurului parizian - asa cum se cuvine, cu plecarea din gara Augsburg.
Linia trenului de mare viteza francez TGV, s-a extins în ultimii ani, legând direct orasul meu de Paris. Am avut astfel eleganta posibilitate de a parcurge distanta în doar cinci ore si jumatate, la bordul unui compartiment dotat cu tot confortul (inclusiv priza pentru conectarea laptopului). Viteza medie de deplasare, 300 km/h. M-am bucurat de compania Mihaelei, care a urcat în acelasi tren în Karlsruhe; Nicoleta a sosit cu urmatorul TGV, din directia Nürnberg.
Primul nostru drum cu metroul a fost spre inima orasului Châtelet - Forum des Halles - "le coeur de Paris" unde ne-am lasat cu placere înghitite de masa pestrita de oameni. Uriasul oras subteran, construit în anul 1860, supranumit de Émile Zola " le Ventre de Paris"(stomacul parisian) cuprinde astazi 160 de magazine, una din cele mai mari librarii din Paris, 26 sali de cinema precum si cea mai mare piscina pariziana. Centrul comercial les Halles este construit în adâncime pe 13 metri, dispus pe patru etaje subterane plus parter si este strabatut anual de 41 milioane de persoane.
Aflându-ne în apropierea Centrului Georges Pompidou - ciudata cladire futurista ce imita o rafinarie (si adaposteste cea mai mare expozitie de arta moderna si contemporana), ne-am îndreptat pasii spre Atelierul Brâncuși, pe care în sfârsit l-am gasit deschis. Este a patra oara când ma aflu în Paris, dar pâna acum nu am reusit sa vizitez expozitia artistului nostru conational. Micutul atelier este o adevarata bijuterie si tare ne-am bucurat sa recunoastem operele - încercari în diverse materiale de coloane ale infinitului, pasari maiestre, capete de copii dormind, domnisoare Pogany, mese porti si cocosi,. Dar mai ales ne-am bucurat sa vedem ca expozitia este plina de vizitatori. O frantuzoaica simpatica, auzindu-ne vorbind, ne-a privit admirativ si ne-a împartasit înalta ei prețuire și respect pentru artistul nascut în România.
Am facut o runda Fântânii Strawinski, fotografiind figurile miscatoare ale arhitectului Jean Tinguely si prietenei acestuia, Niki de Saint Phalle - artist plastic, renumita international prin Nanas, statuetele viu colorate, ce reprezinta femei grase, fara forma.
Am admirat biserica gotica Saint Merri si am coborât din nou la statia de metrou, trecând pe lânga minunatul palat al primariei Hôtel de Ville. (va continua)
Pingback:
andy, calin, lili, peter, alice, vania, gabi,adapavel, theodora, ragnar , gabi, mirela,cristi,Clipe de Cluj, Stropi de suflet, Iulisa ,Daurel,Gina,Supravietuitor, Napocel, Rokssana , Sara,Zina, redsky , tu1074, ganguritu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)