În judetul Hunedoara, ne-am abatut de la ruta si am am facut o pauza de ceai si o felie de cozonac pufos, la Ninu (BORG). Apoi, cu forte proaspete, am pornit pe ultimii 120 kilometri... pentru care însa am avut nevoie de mai mult de trei ore, deoarece de la intrarea în Sebeș, politistii au interzis întregii coloane de mașini, depasirea vitezei melcului! Am reusit sa iesim din Sebeș dupa aproape doua ore! (apropo ;)) stiti cum se numește tineretul din Sebeș?!)
Am ajuns la Sibiu pe data de 23 decembrie, odata cu lasarea întunericului, am stat la povesti cu mama si fratele meu, venit si el din Spania, pentru petrecerea Craciun în familie.
În dimineata Ajunului am facut împreuna o plimbare prin centrul orașului si târgul de iarna, am trecut prin fata Facultatii de Mecanica, am intrat în magazinul Dumbrava, cofetaria Perla si depozitul de vinuri Dealu Mare si ne-am apropiat cât s-a putut de mult sa admiram Fagarașii plini de zapada.
Acasa, mama a pus masa, umplând-o cu tot felul de bunatati! Eu am împodobit bradul iar baietii s-au întrecut sa-si dovedeasca talentul de bucatari - Mircea preparând o pasta delicioasa de peste si Helmut curatând si prajind pastravi în faina si mirodenii. Bineînteles ca din meniu nu au lipsit sarmalele cu mamaliguta si smântâna, pregatite de mama, asa cum numai ea stie sa le faca - sa ti se topeasca în gura! Am urmarit programul de colinde la televizor dar ne-am bucurat si am deschis usa tuturor celor care au venit sa ne colinde personal. Am constatat cu parere de rau ca aceasta frumoasa traditie româneasca este continuata mai mult de tigani... I-am omenit pe toti cu bani si bucate, asa cum cere datina crestina, îndeosebi sotul meu fiind deosebit de încântat.Seara târziu, am observat ca sub brad era plin cu pachetele colorate... Moș Craciun nu a uitat pe nimeni! :) Ne-am despachetat cadourile si în ochii fiecaruia s-a citit bucuria, Craciunul acesta l-am serbat împreuna!
A doua zi ningea domol si am hotarât sa iesim la o plimbare. Orasul vechi este fermecator în orice anotimp, dar învăluit în lumina argintie-strălucitoare parca este si mai deosebit! Am strabatut Bulevardul Balcescu pâna în Piata Mare, am traversat târgul de iarna apoi am urcat în Turnul Sfatului, de unde am admirat panorama orasului si am studiat mecanismul înca în perfecta functionare al celui de-al doliea ceas de turn din România (1494). Am patruns în Piata Mica, ne-am plimbat sub coloanele boltite, am baut un Campari în Casa Luxemburg si am trecut Podul Minciunilor - primul pod de fier turnat din Romania. Am intrat în Biserica parohiala romano-catolica "Sfânta treime"- o superba constructie în stil baroc, cu influențe clasiciste, ridicata între 1927-1933 si mi-am amintit de impresionantele concerte de orga la care obisnuiam sa asist pe vremea când eram liceanca. La iesire, în directia Colegiului Gh. Lazar ( am absolvit acest liceu), m-am bucurat sa redescopar statuia lui Gheorghe Lazăr - fondator al învățământului în limba națională din Țara Românească, pe care idilii orasului o muta de colo-colo!Am baut o cafea La Turn, apoi strabatând strada Cetatii, ne-am îndreptat spre Teatru, de unde am luat un taxi. Ne-am oprit la cimitir, sa-i vizitam pe cei dragi, dusi de pe lumea aceasta...
