Îndeletniciri de duminica

Dupa ce am despachetat bagajele si am ajuns la zi cu istorisirea povestilor mele, am lenevit pe canapea în sufragerie si am trecut în revista povestile din ultimile zile ale prietenilor :) E bine acasa! Bine v-am regasit draga Tetris, Giulia,VacaVerde, Link-ping, Roxana, Madi+Onu, Mariana, Acuarele, Delani, Irina, AlexMazilu, Vania, Donca, Orfiv, Ana Usca, Ioan Usca, Caius, OanaStoicaMujea, Mosu, Sorin, Flavius, Elisa, Geeo, Alina, Victoria, Florin, Ceska, Cosmin, Paul, GabrielaSavitsky, Zâna, Belle de Jour, Mara, Vero, Natasa, OanaMama, Joco, Lucian, Mihaela, Iulia, Has, Lukluk, Tartoras !
M-am întristat ca si-a închis blogul Calatorul meu drag, si ca nu au revenit înca în blogosfera Cell si Jacob.

Home... sweet home

sâmbata, 15 mai
Am sosit pe ploaie, am plecat pe ploaie!
Dupa micul dejun, ne-am întâlnit scurt în biblioteca sa ne luam ramas bun. Am mai facut câteva poze si... ne-am îndreptat fiecare spre autostrada ce duce spre casele noastre. Urmatoarea întâlnire de familie am promis ca o organizam noi, tot asa "la jumatatea drumului" :) Noi am avut de parcurs cea mai lunga bucata, aproape 600 km. Ceilalti 200, 300 si respectiv 400 km. Dar nu-i bai! Am petrecut doua zile minunate!
Pe drumul spre casa, la aproximativ jumatatea distantei, am facut o pauza mai lunga, în minunatul orasel Rothenburn ob der Tauber; Aici, indiferent ce luna a anului este, pe strada cu magazinele Käthe Wohlfahrt pasesti în lumea Craciunul fara sfârsit! Ma bucur ca un copil în fata primului brad, ori de câte ori ma aflu aici. Totul este cunoscut, dar parca descoperi în permanenta ceva noi; culorile, luminile, micile bijuterii pentru iarna, ma fascineaza si binedispun de fiecare data. Magazinele si muzeul sunt mai tot timpul pline cu turisti americani si japonezi si observ de fiecare data cum acestia pleaca încarcati cu plase doldora. Noi nu am cumparat nimic, dar parca oboseala de pe drum ne-a luat-o Mos Craciun :)
În fata primariei se desfasura un mic spectacol în cadrul unui festival cu tema medievala, ne-am amuzat studiid vestimentatiile participantilor si un pic i-am invidiat pe cei care purtau ilice de blana! (temperatura la ora amiezii 6°C) Dar în drum spre masina, nu ne-am putut abtine sa nu cuparam câte o înghetata în cornet.
Cu forte noi, am parcurs ultimii 300 km. fara probleme. Ce ne-am bucurat când am intrat în casa! Fetele ne asteptau cu pulpite de pui la cuptor, piure de cartofi si mujdei de usturoi :)) Hmm, casa dulce casa! A fost tare fain, dar ca acasa nu-i nici unde!

We are family

vineri, 14 mai (partea II)Grupul nostru s-a completat cu mezinul familiei, Michael si sotia Anya. Dupa ce si-au luat în primire apartamentul, ne-am îndreptat în formatiune completa, spre distileria mânastirii Woltigeröde, unde eram înscrisi pentru o degustare de lichioruri.A fost o experienta deosebit de interesanta si vesela :) Dupa o informare generala privind procesul de distilerie, ni s-a adus la cunostinta ca în secolul XV, calugaritele acestei mânastiri au devenit renumite în întreaga Germanie, datorita lichiorurilor pe care le preparau si vindeau. Aceste licori erau considerate tamaduitoare si consumul lor era permis chiar si pe timp de post :)) Manufactura este pastrata pâna în zilele de azi, banii câstigati prin vânzarea bauturilor fiind reinvestiti în restaurarea continua a mânastirii. Se folosesc retetele secrete pastrate cu mare strictete. În pivnitele mânastirii, ne-au fost prezentate cinsprezece sorturi de lichioruri, cu procent de alcool între 12-25%. Lichioruri aromate cu gust clar de gutui, ghimbir, anason, alune de padure, scortisoara, cirese, lichioruri mai tari, peste 50° obtinute din combinatii de ierburi, flori si fructe în retete misterioase si nume sfinte. Unele delicioase, altele cu gust deosebit de ciudat de medicament, aproape neplacut si fotografiile facute spun mult despre aceasta experienta de neuitat!Am cumparat fiecare cu multa placere, cel putin doua sorturi de lichior si la iesirea din pivnite ne-am "limpezit gândurile" în fata altarului bisericutei de vizavi.Cu apetitul rascolit de "sfintele licori" am navalit în restauran. Dupa servirea cinei, am petrecut seara în biblioteca mânastirii, unde am completat arborele genealogic al familiei pe care Andreas îl avea deja schitat, s-au completat lacune, s-au depanat amintiri din vremea copilariei celor trei frati prezenti, am povestit despre copiii nostri, am facut planuri de viitor. Vinuri bune, capsuni, struguri si diverse tipuri de brânzeturi ne-au alimentat (la propriu si/sau figurat) buna dispozitie ce a caracterizat seara. Ne-am despartit târziu, dupa miezul noptii.

În asteptarea soarelui

vineri, 14 maiNe-am întâlnit toti la micul dejun si la "apelul de dimineata" au lipsit doi dintre fratii lui Helmut: Michael - cel mai tânar, care a anuntat ca va sosi abia dupa ora amiezii si Ullrich -"oaia neagra a familiei" care a comunicat ca "din motive imprevizibile" nu va putea sa participe anul acesta la întâlnirea noastra! Prezenti au fost Jürgen -fratele mijlociu, cu sotia Anette, Tante Waltraud - singura sora a mamei sotului meu, cu unchiul Walter si fiul acestora, Andreas -care înca nu este casatorit. Sapte prezenti si patru absenti.Regiunea Harz este o zona turistica cu atractii deosebite si grupul nostru avea la numarul unu pe "lista de dorinte" o calatorie cu trenuletul cu aburi pâna pe vârful Brocken - legendarul loc de întâlnire al vrăjitoarelor care sărbătoresc aici anual Noaptea Valpurgiei. Vremea însa nu ne-ar fi permis sa savuram drumetia (precis sus -la 1140m. ar fi fost zapada!). Am hotarât deci sa ramânem mai jos - la 300m. si sa vizitam Castelul Wernigerode, construit în 1121 (trebuie sa mentionez neaparat ca orasul Wernigerode se situeaza pe fosta granita dintre RFG si DDR si ca din anul 2002 este înfratit cu orasul Cisnadie din judetul Sibiu :) ei, asta da surpriza! si înca ceva: "The Mystery of Morphus" s-a filmat în acest castel ) (aici posibilitatea de a face o vizita virtuala 3D, cu cer senin)În ciuda vremii capricioase, castelul aflat pe vârful dealului era plin de turisti si am numarat cel putin patru alaiuri de nunta. Ne-am plimbat kilometri întregi prin saloane, curti interioare si parcuri, încercând sa ramânem tot timpul împreuna, pentru ca ar fi fost foarte greu sa ne mai gasim în puhoiul pestrit al vizitatorilor. Seniorii grupului nostru au tinut pasul exemplar!Dupa scurta incursiune în viata si stilul epocii medievale, întoarcerea în oraselul romantic de la poalele castelului a fost o trecere normala si treptata. Aici parca timpul a ramas pe loc, multe din case pastrând nealterata arhitectura evului mediu. Piata din fata primariei este înca si astazi un târgusor plin cu tarabe de desfacere si vânzare a florilor, fructelor si legumelor de sezon.Am cumparat struguri si capsuni si am intrat într-o cofetarie sa bem câte un ceai.Urmator punct pe agenda noastra a fost vizitarea mânastirii Grauhof, un minunat edificiu de cultura apartinând stilului baroc-clasic, de jumatate de an închis publicului pentru renovare. Noi însa l-am avut în grup pe conducatorul proiectului de restaurare, Andreas :) care ne-a deschis portile si ne-a fost mândru ghid. Originala orga Christoph Treutmann- cel mai vestit constuctor al secolului XVIII, pastrata în perfecta stare de functionare, reprezinta una din atractiile zonei Goslar.În jurul orei 15, ne-am reîntors la hotel sa-l întâmpinam pe mezinul familiei, care asa cum a promis, a sosit punctual. În curtea hotelului din nou o nunta, participantii tocmai lansau inimi spre cer...Ne-am întâlnit toti în biblioteca sa stabilim programul pentru dupa-amiaza zilei în curs.

Cu soarele în suflet

joi, 13.05 - Înca la ora 8 dimineata, bagajele asteptau sa fie încarcate în porbagajul masinii si...cu toate ca de fiecare data ma straduiesc sa împachetez cât mai putine lucruri, nu-mi reuseste figura niciodata! O scuza gasesc însa totdeauna! Acum de exemplu mi-am spus ca ploua cu galeata dar cred ca totusi vom avea vreme frumoasa, deci trebuie sa fim pregatiti pentru orice situatie :) Pâna la iesirea din Bayern, abia au facut fata bietele stergatoare de parbriz! A plouat fara pauza dar ca în fiecare situatie cu avantaje si dezavantaje, am constatat ca autostrada nu este deloc aglomerata. Am calatorit snur, fara sa facem decât doua pauze mici, una de cafea si alta într-un lan de rapita, sa fotografiem si sa admiram de aproape galbenul absolut aparte al acestei plante, care în aceasta perioada a anului, armonizeaza perfect cu verdele crud al naturii ce parca explodeaza. Pentru ca între Augsburg si Vineburg sunt 560 km si nimeni nu poate face o programare la minut, am stabilit cu familia sotului, sa ajungem în hotel pâna la ora 15. Am ajuns însa o ora mai devreme si exact la intrarea în curtea Mânastirii Wöltingerode - unde urma sa fim cazati, cine ne face cu mâna?! Cumnata si matusa care deasemenea tocmai sosisera! O întâlnire mai sincron nici ca se putea! Dupa ce ne-am pupat, bucurosi de revedere, ne-am îndreptat împreuna spre receptia hotelului-fosta mânastire. Impresionati de cladirea frumoasa, dar si emotionati de momentul reuniunii de familie, am ignorat total ploaia si frigul (8°C). Putin cam galagiosi, am patruns în hotel; o receptionera simpatica a facut cu noi o mica tura de recunoastere si ne-a prezentat pe scurt istoria acestei cladiri a carei pietre de temelie a fost pusa în 1174, functionând initial si pentru scurt timp ca mânastire benedectina, apoi câteva secole la rând ca mânastire pentru maicute. Am admirat portretul celei ce a fondat si condus în 1918 "Scoala de contabilitate" cu internat pentru fete, piesele de mobilier ramase pe coridoare ca într-un muzeu, salonul de lectura, am trecut prin aripa cu camere pentru pelerini si am fost condusi spre apartamentele pe care le-a rezervat verisorul Andreas - cel care s-a ocupat anul acesta de organizarea întâlnirii de familie. Am fost placut impresionati de simplitatea, curatenia si confortul camerelor, dar n-am mai pierdut timpul cu despachetatul, ci ne-am grabit sa iesim împreuna, ca doar acesta era scopul venirii noastre aici. Restaurantul hotelului era închiriat de o pereche ce serba casatoria. Daca vremea ne-ar fi permis, ne-am fi asezat sa povestim în parcul mânastirii, sub liliecii si azaleele uriase. Ploua însa fin si am hotarât sa cautam un local, în cea mai apropiata localitate. Peste tot însa era ocupat din cauza zilei de sarbatoare "Ziua Tatalui" (Înaltarea la cer"). Am umblat pe aleile statiunii balneare Harzburg pâna când n-am mai stiut care suferinta este mai puternica: frigul sau foamea? Cândva am reusit totusi sa primim o masa într-o cofetarie si dupa ce am servit fiecare câte o prajitura si o cafeluta, parca si oraselul a devenit mai prietenos. Ne-am distrat mai bine de un sfert de ora în fata statuilor fântânii arteziene "Fântâna tineretii si frumusetii", ne-am plimbat pe aleea florilor, am admirat vilele cochet si am constatat ca desi regiunea se situeaza la o altitudine de doar 140 metri deasupra marii, toti am avut impresia ca suntem undeva la munte; asta si din cauza aerului umed si rece si a pârâului ce-si sursura apele de-a lungul promenadei. Am mai constatat ca vrajitoare de cârpa si plastic, în diverse marimi, atârna peste tot ca o mascota a localnicilor. Zilele urmatoare aveam sa aflu ca vrajitoarele "die Brockenhexen", sunt de fapt simbolul întregii regiuni Harz si reprezinta una din atractiile turistice. Ploaia si frigul ne-au cuprins pe toti pâna la oase, plus ca si oboseala începea sa se faca remarcata, fiecare având în urma-i o lunga calatorie, fiind veniti aici din toate punctele cardinale ale Germaniei. Dupa ce am servit masa de seara ne-am îndreptat spre hotel. Dupa un dus fierbinte, tare m-am bucurat sa constat ca salteaua este moale si elastica, plapuma destul de calduroasa si am pasit imediat în lumea viselor...