Pentru ca Tetris tocmai abordeaza tema, am sa povestesc si eu câteva întâmplari din concediile în România:
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Categoria: "Prosti dar veseli"
Eram la restaurant, noi doi, fetele, mama si fratele. De fiecare data când venim în România, avem o pofta nebuna de mici la gratar, deci pentru noi patru, am comandat 20 de mititei. Ceilalti au cerut altceva dar când au sosit micii la masa, li s-a facut si lor pofta deci au întrebat politicos chelnarita:
- Sunteti amabila sa ne aduceti si noua 10 mici?
Raspunsul a venit mai repede ca gândul:
- Imposibil! Numa' bucataru' stie cum i-a scos si pe astia!
Noi am izbucnit instantaneu în râs si ea a plecat zâmbind amar. Noi am râs ca "e proasta dar sincera" Am împartit micii la sase si ne-am bucurat ca nu am comandat de la bun început 30 de mititei. Bucatarul ar fi reusit cu siguranta sa-i formeze din aceeasi cantitate de carne... Însa de ce a zâmbit chelnarita asa amar, nu o sa aflam niciodata!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Categoria:"Proasta dar nu scandalagioaica"
În Germania, când cumperi ceva, oricât de mic, primesti produsul într-o plasa de plastic. Despre rest, ce sa spun?! Fara exceptie, pâna la ultimul cent. Cu aceasta civilizatie m-am obisnuit atât de tare încât am uitat pur si simplu de unde vin!
Eram în concediu în Sibiu si în plimbarile prin magazine am gasit o pereche de pantofi draguti, de calitate si la un pret accesibil. I-am cumparat, am întins banii caseritei si asteptam sa-mi dea restul, cred ca 3500 lei (bani vechi, adica aproape 1 Euro). A închis casa si se pregatea sa-mi întoarca spatele, dar pentru ca eu am privit-o atât de consternata, a facut efortul de a-mi spune "nu am bani marunti!", fara sa-si ceara macar scuze. Am ridicat din umeri si n-am stiut ce sa spun, am vrut sa-mi iau pantofii, dar erau înca neîmpachetati pe tejghea. Am mormait:
-Aveti cumva o punga?
A spus " 4500" si caseria a facut binnng, semn ca marcat si ca asteapta banii.
Eu am privit parca hipnotizata de tupeul ei, i-am dat 5000 lei, am primit o punga subtire ca o foaie de ceapa, care s-a si rupt, înainte sa ies din Magazinul Dumbrava.
Sotul meu nu a înteles nimic, nu i-am tradus, mi-a fost rusine. Mult timp însa m-am gândit nu atât la cât de nesimtita a fost vânzatoarea ci la cât de degajat s-a purtat, ca si când asa ar fi fost normal sa se întâmple...
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Categoria: "Muti si doar pe jumatate prosti"
De câte ori urcam în taxi, l-am învatat pe sotul meu sa nu scoata un cuvânt, pentru ca am observat ca de câte ori eram auziti vorbind nemteste... ceasul taxa dublu! Asa am învatat sa ne protejam de a fi jefuiti.