Brasov - Jurnal de vacanta (5)

(Jurnalul de vacanta '12 a început aici cap.1, cap.2, cap.3 cap.4)

Am ajuns seara târziu în orasul de la poalele Tâmpei si am descarcat toate bagajele din masina, pentru ca în Brasov urma sa locuim trei nopti.
Am avut cheile apartamentului matusii mele, direct pe Bulevardul Garii si ne-am organizat în asa fel încat diminetile sa le petrecem vizitând împrejurimile si serile sa ne plimbam prin oras.
În prima zi am vizitat Castelul Bran si cetatea Râsnov.


A doua zi am vizitat Castelul Peles si am servit masa de prânz în Poiana Brasov.

(promit ca vor urma cele mai frumoase fotografii si impresiile personale despre cetatile brasovene)
Ploaia a facut parte din peisajul de zi cu zi, nu ne-am împrietenit cu ea, dar am tolerat-o, ca ce altceva puteam face?! Am cautat sa o îmbunam purtând haine vesel-colorate, am certat-o, am hâșâit-o, dar nimic nu a ajutat! Trei zile si trei nopti a turnat cu galeata! Când pe 31.05 am parasit Brasovul, orasului parca nu-i mai lipsea mult sa fie înghitit de ape!
Ca prin vraja însa, exact în momentul în care am ajuns în Sibiu, norii secasera! Ce bucurie, pentru ca programul urmatoarelor zile a fost direct dependent de vremea frumoasa si... (va urma)

Miercurea fara cuvinte(26) - Sighisoara

în completare la JdV(4) -Sighisoara



Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie (sau o serie de fotografii) care "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :)

Sighisoara - Jurnal de vacanta (4)

(Jurnalul de vacanta '12 a început aici cap.1, cap.2, cap.3)

Emotia si curiozitatea cresteau pe masura ce ne apropiam de zidurile groase si poarta centrala... Aveam sa pasim într-una din ultimele cetati medievale locuite din lume!
Citisem multe despre aceste locuri încarcate de istorie si, cu toate ca Sibiul - orasul în care am crescut si trait pâna acum 12 ani, se afla doar la mica distanta fata de Sighisoara, nu am ajuns înca niciodata aici.

Pentru ca ploua si nu era nimeni pe strazi, parea ca burgul ne apartine numai noua. Posibil ca din acelas motiv, muzeul si turnurile sa fi fost închise. Nu ne-a afectat însa si nici cerul plumburiu nu ne-a intimidat. Ne-am plimbat pe stazile pavate cu piatra, am admirat bastioanele, bisericile si treptele tocite de vreme, ne-au zâmbit casele multicolore si teii batrâni, încarcati de flori si ne-am bucurat de liniste si de privelistea oferita de culmile zidurilor.



Am urcat cele 175 de trepte prin pasajul acoperit si am ajuns la "Scoala din Deal", am trecut pe lânga biserica, cimitir si Turnul frângherilor si de aici, am descoperit jocul tiglelor-curcubeu de pe acoperisul Turnului cu Ceas - simbolul Sighisoarei.





Jos în piata, l-am întâlnit pe Vlad Ţepes si m-am oferit sa-l iau sub umbrela. Mi-a soptit ca lui nu-i este frica de putina apa de ploaie ;) si ne-a recomandat sa mergem la casa unde s-a nascut, în Piata Turnului Sfatului - numita "Casa Vlad Dracul", în care functioneaza în prezent un restaurant, sa ciocnim un pahar cu vin în memoria lui.


Am servit o ciorba de fasole în pâine de casa-scobita, ceapa rosie, mititei foarte mari, mujdei de usturoi si am baut un pahar de vin rosu, din "pivnitele domnesti", apoi ne-am continuat drumul spre Brasov. (va continua)

Jurnal de vacanta (3) - Salina Turda

Jurnalul de vacanta '12 a început aici: cap.1 si cap.2.

Pe când înca încercam sa întocmesc pe hârtie traseul pentru concediul în România, s-a întâmplat ca unul din colaboratorii firmei noastre - filiala Resita, sa-mi vina în vizita acasa si asa, am aflat despre minunea subpamânteana din Turda. Mi-am dorit neaparat sa vad cu ochii mei "palatul în sare" si recomand mai departe acest popas, confirmându-i valoarea turistica si istorica, salina reprezentând nu doar un punct de agrement sau tratament, ci si un interesant muzeu al mineritului în sare.
Intrarea în salina se face printr-o cupola cu arhitectura futurista si de aici, fiecare pas pe care-l faci, este ca-n povesti. Drumul prin galeria Franz Josef am asemuit-o cu imagini din filmul Doctor Zhivago, secventele din casa în care Yuri se retrasese împreuna cu Lara si fetita acesteia, în plina iarna în Muntii Ural, când totul era înghetat, peretii casei, mobilierul, aerul... Nu, în salina nu sunt temperaturi siberice, dar nu este rau sa aveti jachete groase pentru ca, la urma urmei "plimbarea" este o coborâre în subteran, la ~100 metri. Oriunde privesti, cristalele - când translucide, când opace, creaza senzatii speciale. Tabloul este feeric!



Vârsta absoluta atribuita depozitelor salifere din Transilvania este de 13 milioane ani, mina de sare de la Turda dateaza înca din perioada romanilor.

Se pot vizita fostele mine Iosif (49 m adâncime, 66 m perimetru bazal), cunoscuta si sub numele de "Sala ecourilor", Tereza (76 m adâncime, 167 m perimetru bazal) si Rudolf. Cea mai adânca mina este "Ocna Cojocneană": 122 m adâncime, 234 m perimetru bazal.
Deosebit de interesante sunt utilajele miniere medievale pentru exploatarile saline (unice în Europa): fieraria, crivacul si moara de sare.

Impresionante sunt Altarul (cioplit în peretele de sare, locul de unde muncitorii îsi începeau ziua de lucru si unde se depozitau opaitele si uneltele) si Scara Bogatilor, o scară lucrată filigranat în lemn, în trecut singura calea de acces spre minele Terezia si Rudolf . Astazi, accesul în aceste mine, se face elegant, cu ajutorul unui lift cu pereti de sticla.

Salina Turda detine sali de tratament balnear cu aerosoli naturali (mina Gizela), un amfiteatru, teren de sport, piste de bowling, minigolf, mese de biliard si tenis, loc de topogane si o "roata panoramica" de unde se pot admira mai bine stalactitele si eflorescentele de sare. Exista o zona de promenada, însa principala atractie a salinei este lacul cu solutie salina suprasaturata, unde este amenajat un debarcader cu barci de plastic.


Ceea ce m-a intrigat a fost faptul ca numerosi turisti consumau alimente si fructe, direct sub panourile care indicau explicit ca acest fapt este absolut interzis. Nici macar personalul ce supraveghea sau vindea suveniruri, nu avea ochi pentru asa ceva!
Mina Terezia a gazduit în perioada sfârsitului de mai (noi am fost pe data de 28.05) o impresionanta expozitie de pictura si acuarela cu tema Salina Turda, a elevilor de la liceele de arta din judetul Cluj. Totodata, se ofereau spre vânzare si tablouri pictate de pictori profesionisti.
Am petrecut trei ore pline, admirând privelistea de basm, apoi ne-am continuat drumul spre Sighisoara. (va urma)