(continuare de aici) Urmatoarea etapa a zilei am petrecut-o la bordul unui vapor, în regiunea cuprinsa între Demre si Kaş, pornind din portul localitatii Üçağiz, în jurul insulei Kekova. Nici macar acum nu pot sa spun ce m-a imprsionat mai mult: fermecatorul peisaj, claritatea si coloritul fantastic al marii sau relicvele orasului roman Simena, construit în anul 59, pe terasamentul stâncos?! Surpat în urma eroziunii si a numeroaselor cutremure, orasul s-a lasat în mare parte înghitit de apa. Aici a fost descoperit cel mai mic teatru antic din lume (aceasta a fost în urma cu câteva luni, întrebarea de jackpot, la jocul TV "Wer wird Millionär?" si concurentul respectiv nu a stiut raspunsul!) - Teatrul din Simena are aproximativ 300 de locuri, dispuse în 7 rânduri, o adevarata bijuterie antica.De-a lungul întregii coaste, stâncile poarta semne ale pilonilor de sustinere a caselor, ce au fost împlântati direct în peretele de piatra natural. În jurul catedralei - din care se mai poate recunoaste doar un perete cu cruce încrustata, sunt împrastiate sarcofage datând chiar si secolul 1!
Aflat cândva pe ruta cea mai importanta a vapoarelor, în timpul imperiului roman, Simena a fost unul dintre cele mai importante porturi si depozite de cereale aduse din Egipt, pentru Roma si mai târziu Constantinopol.
Frumusetea salbatica a locului, puritatea apei marii si blândetea climei, au facut ca aceasta zona sa fie aleasa ca resedinta de vara de catre cei mai bogati locuitori ai Turciei de azi.
Cu toate ca din 2005, sectorul a fost trecut sub patrimoniul UNESCO si s-a intrezis chiar si mutarea vre-unei pietre, totusi - ne-a spus ghidul ca, unul dintre acesti bogatasi, a primit anul trecut, aprobare de a constui o platforma de decolare pentru elicopterul personal, pe turnul vilei. Deci, ca peste tot în lume, legile sunt scrise doar pentru saraci si patura de mijloc...
În ultimul golf pe itinerarul nostru, capitanul - un pusti care nu purta nici chipiu si nici bluza de marinar, ci un tricou cu inscriptia "I am not realistic, I'm just fantastic" - a aruncat ancora si ne-a invitat la o partida de înot. În doi timpi si trei miscari, am schimbat tinuta de calatorie cu costumul de baie si ne-am scufundat în apa turchiz racoritoare. Dupa o jumatate de ora, barul a fost deschis, cei mai multi au servit un Raki - tuica de anason. Eu m-am încalzit cu o cafeluta mokka si, apropó, stiti cum trebuie sa fie o cafea reusita?! Dulce ca iubirea, neagra ca noaptea si fierbinte ca focul iadului :))
Între timp, ancora a fost ridicata, motorul a pornit si fiecare si-a sorbit în tacere licoarea, contemplând înca o data frumusetea peisajului si poate gândindu-se ca si mine la vremurile când aceste locuri erau vivante.
La apusul soarelui, am facut transbordul în autocarul ce ne-a condus la noua noastra adresa, Hotelul Orient Resort / Fethiye. Dupa masa de seara si o plimbare la lumina candelabrelor în parcul hotelului, am adormit, amestecând în vis, împarati romani, cu haremuri, sultani si cadâne... Cândva, pe la ora patru în zori de zi, difuzoarele minaretei din apropiere, ne-a trezit cu apelul la prima rugaciune musulmana a zilei (sunt cinci în total). Am închis usa balconului si am adormit din nou.
La ora 6:30, pe când soarele statea indecis în spatele unui pâlc de nori, ne-am trezit si pregatit pentru o noua zi, încercând sa ghicim ce haine sa îmbracam?! "va fi soare sau va ploua?" that is the question!... într-o calatorie în circuit, accesul la geamantan este doar seara, în urmatorul hotel!
Optimista, am ales tenisi albi si o rochita albastra, ca cerul senin... (va urma)
------------------------------------------------------------------------------------------------------
Multumesc cu un ping celor care m-au însotit în calatoria acestei prime zile de concediu: Lumi, Pandhora, Vertange, Zamfir, Sophie, Mircea, Alicee, Rapparu, Alina, Cristi, Teo, Lunapatrata, Gabriela, Costin, Vania, Lillee, Caius, Se-cret. :)
