(continuare de
aici) Am pornit cu optimism spre o noua zi. Planul propus, deosebit de încarcat, avea la primul punct, vizitarea orasului antic
Efes si
Muzeul Efes. În timpul calatoriei cu autocarul, a plouat de câteva ori dar când am coborât în
Selçuk - orasul ridicat pe ruinele Efesului, ca prin minune, a iesit soarele! Un dar de la zei :)
Cu siguranta a citit fiecare câte ceva despre Efes, dar sa vezi orasul cu ochii tai este absolut impresionant! Frumusetea ruinelor, urmele culturii, evidenta tehnicii si civilizatiei de aici, din Efes, copleseste! Doar în fata templelor Egiptene am mai trait aceasta stare de "mut de uimire".
Orasul Efes este unul dintre cele mai vechi orase în istoria omenirii si alaturi de Templul lui Artemis - sec. VI î.Ch., reprezinta una din cele 7 minuni ale lumii.
Pe coasta vestica a Asiei Mici, la 70 km. de Marea Egee, Efesul a fost cândva port la mare, se întindea pe o suprafata de 350 ha. si în anul 296 î.Ch avea peste 200.000 locuitori.
Întemeiat în secolul XI î.Ch. de colonistii ionieni, orasul a devenit în scurt timp, unul din cele mai importante centre economice, culturale si religioase ale lumii antice. În urma numeroaselor cutremure, zona a fost îngropata, pâna în anul 1863, când Institutul Arheologic Austriac, a scos la iveala aceste minuni ale
hitiților. Vestigii importante, numeroasele opere de arta, statuete, fresce, dantelarii în piatra, au luat calea muzeelor în întreaga lume, mare parte putând fi vazute în Muzeul Efes din Seçuk (l-am vizitat, am sa revin cu amanunte).
Accesul în oras - practic un muzeu în aer liber, se face prin cele doua porti ale orasului, în nord si sud, si este nevoie de cel putin 4 ore ca sa treci prin punctele principale ale orasului. Impresionante sunt: Nimphäum-ul lui Traian, Templul lui Hadrian, Aleea Arcadelor, Agora, Teatrul Apostel Paulus, Odeon (care se deosebea de teatru prin faptul ca era acoperit), Complexul termal si baia comunala. Cel mai impresionant monument este dupa parerea mea Biblioteca Celsus, ridicata din bunavointa lui
Tiberius Iulius Celsus Polemaeanus, al carui mormânt este adapostit în incinta bibliotecii. Cladirea
are dimensiunile exterioare de circa 23 m lungime şi 17 m adâncime, a detinut o colectie de 12.000 de carti sub forma de role (cea mai mare biblioteca din lume- cea din Pergamon, a avut 200.000 role). La intrare, patru statui uriase, le reprezinta pe Sophia = "Întelepciunea", Arete = "Virtutea", Ennoia = "Gândirea" si Episteme ="Ştiinţa". Cladirea a avut cinci etaje, din care doua sub pamânt. Se presupune ca a existat un tunel ce lega biblioteca cu Casa Placerilor, de vizavi :))
O alee acoperita, lata de 15m. reprezenta centrul comercial. Strada era împartita pe lungime de o cascada cu fântâni arteziene; pe stânga si dreapta aleii, cele mai de lux magazine, îsi desfaceau marfa: stofe fine, încaltaminte, bijuterii, parfumuri. Impresionant ca întregul oras avea canalizare si apa potabila! În jurul centrului comercial erau locuinte ale nobilimii. Aici s-au descoperit numeroase picturi murale si superbe mozaicuri.
Ne-am amuzat copios, vizitând Latrina, un loc în care mai marii orasului - în exclusivitate barbati, se întâlneau în mod regulat [daca nu sufereau de constipatie ;)]. Locurile de marmura, erau preîncalzite de sclavi :)) Dispuse în careu, wc-urile cu canalizare, închideau la mijloc o minunata fântâna arteziana; aici se serveau bauturi, aveau loc discutii culturale, se puneau la cale importante planuri politice si economice... De aici expresiile: "fac treaba mare" sau "ma duc sa-mi fac afacerile" :D / update 10 mai - de la
Sorin, o noua expresie "merg sa filozofez" :)))
Mai repede decât au reusit arheologii sa reconstituie orasul, natura - maci, migdali, smochini si pisici fara stapân, au pus stapânire pe ruine (ne-a fost recomandat sa nu le mângâiem, indiferent cât de dragalase ni se vor parea, pentru ca o zgârietura sau o muscatura poate necesita o vizita la spital, vaccinari si tratament cu antibiotice).
Efesul este vizitat de 100.000 de turisti anual, zona fiind încarcata de urme ale istoriei, religiei si stiintei. Aici s-a nascut
Heraclit -
filozoful grec presocratic (535 î.Ch.),
Xenophon - autorul romanului Ephesiaka, tot aici, medicii Rufus si Soranos au scris unele dintre primele tratate de medicina ale lumii. Se mai stie ca
Ioan Evanghelistul a scris
Evanghelia (100 d.Ch.) aici în Efes si ca la vârsta de 88 de ani, s-a stins din viata în acest oras si se presupune ca a fost înmormântat în apropiera de Templul lui Artemis. Tot în Efes a murit
Sfânta Fecioara Maria si grota din care au iesit "
cei 7 adormiti" se afla tot aici, în Efes!... (va urma)
PS: Multumesc lui Mircea pentru corectura adusa numelor celor patru muze.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Multumesc celor ce ma citesc:
Pandhora,
Se-cret,
Alicee,
Lumi,
Sailor, Kindchen, Steliana,
Elena,
Ceska,
Nima,
Minoki,
Amanayana,
Alina,
OFZ,
Vera,
Irina,
Mirela,
Sophie,
Sophie,
Rontzinki,
Alice,
Roxana,
Gina.
traditiile neamului din care provine. Contrar numelui pe care îl poarta, Yildirim (în traducere "Fulgerul") este un tip calculat, linistit si foarte sociabil. Ieri, din dorinta de a ne face o surpriza, a pregatit pentru noi la pauza de masa, specialitati turcesti o "meze" adica o gustare.
Vinetele cele mai mici, se curata de cotor si se scobesc de miez (miezul va fi folosit la musaca) astfel încât sa ramâna doar coaja si, se însira pe sfoara, lasându-se la uscat. Aceste vinete uscate, vor servi cândva - cazul mesei noastre, spre a fi umplute cu mult orez, ceva carne de vita, ceapa calita si condimente (în prealabil, vinetele vor fi înmuiate în apa clocotita). Foarte g
ustos mi s-a parut pilav salatası - un fel de pilaf de orez, amestecat cu bucati de carne de Ton (peste) fiert, gogosar proaspat, taiat melcisor, boabe de porumb fier si mirodenii. Nu au lipsit de pe masa pâinea - pide, rosiile si castravetii. Iar ca bautura, ceva cu totul si cu totul exotic: zeama de sfecla rosie si cilli - o bautura care mi-a amintit cumva de zeama de varza rosie. Dar regele acestui festin, a fost desertul: înghetata
cu vata de halva! Da, ati citit bine, nu halva - clasica pasta presata, ci un soi de fire pufoase, ce se topesc imediat pe limba.
