Parfumul roadelor toamnei

Motto: "Într-adevăr frumos, este tot ceea ce privesti cu dragoste" Christian Morgenstern) ("Schön ist eigentlich alles, was man mit Liebe betrachtet" )

..........................................................................................................................................................

Privesc pe fereastra, soarele straluceste ca întro zi de vara, frunzele copacilor de pe strada zâmbesc înca verzi si eu vreau sa scriu despre roadele si culorile unei toamne bogate... hm! Despre ce sa scriu?!Sa scriu despre puternicul parfum amarui al cojilor verzi ce se desprind de pe nuca, despre delicioasa supa-crema de bostan sau despre sucul aramiu, proaspat si dulce ca mierea, obtinut imediat dupa cules, din merele mai mici sau lovite, însa la fel de aromate ca cele care au voie sa ia loc pe rafturile din pivnita, pentru la iarna?
Sa scriu despre mirosul proaspat al ploii si senzatia de basm pe care o da ceata învaluind orasul? Despre placerea de a culege alune de padure, despre perele zemoase sau despre pasta groasa a maceselor sângerii, numai buna pentru "heciumpeci"? Sa scriu poate despre placerea de a prepara zacusca, despre parfumul ardeilor grasi, aroma gogosarilor carnosi, despre zeama dulce-acrisoara a rosiilor si aburul parfumat al vinetelor coapte? Sau despre mirosul îmbietor al placintei cu prune ce razbate din cuptor, învaluind întreaga bucatarie?
Mai bine scriu despre aroma unica a gutuilor aurii, coapte si pastrate pe dulap sau pe pervazul geamului, pâna când sunt numai bune pentru dulceata si jeleu!Rascolind amintiri senzoriale, tactile si olfactive, în cautarea unui subiect pentru "povestea parfumata", m-am revazut copil, în curtea bunicilor, lânga teascul de struguri. Aveam voie sa-mi înfig degetele în boabele zemoase, sa le terciuiesc pâna când esenta parfumului lor îmi patrundea din degete pe limba. N-am sa uit niciodata serile de toamna si aroma mustului proaspat, baut în canite de lut...
Despre ce sa scriu?! Mai bine despre moliciunea si racoarea petalelor franjurate, ce gâdila fruntea si nasul, când, cu fata afundata în corola uriasa a crizantemelor, inspir parfumul si încerc sa decid daca seamana mai mult cu al migdalelor uscate la soare sau cu al fânul jilav...
Sa scriu despre aroma ciupercilor de padure si parfumul lor de frunze macerate, muschi verde, scoarta de copac si pamânt reavan?
Îmi plac toate anotimpurile si nu-mi pot imagina anul fara ierni cu ger si zapada, fara primaveri prospete, fara muguri delicati si cer senin, fara trilul pasarilor, florile multicolore si zilele toride ale verii, dar mai ales nu-mi pot imagina anul fara spectacolul cromatic al frunzelor, fara bogatia roadelor si aromelor pe care le ofera toamna. Dar daca stau bine sa ma gândesc... as putea sa scriu despre mine, pentru ca si eu sunt un rod (al dragostei parintilor mei), un vlastar rasarit în meiz de toamna :)
Nu stiu despre ce sa scriu...
  
Despre frumusetea toamnei am mai scris sub titlul: Toamna, Doamna Toamna/Fara chef, Cerere tip, Carnavalul toamnei, Ma gândesc asa câteodata, S-a ridicat ceata, A trecut vara, Toamna de aur, A venit toamna, Bijuterii ale naturii, O zi perfecta, Conceieri în masa.
**********************************************************************************************************************************
Au mai scris la aceasta tema la "Povesti parfumate": Mirela, Rokssana, Gabi, Max, Carmen, Lili, Calin