Am fost întrebata cât de mare este paianjenul prezentat în fotografiile postate la MfC-37?
Pentru a putea face o comparatie, am atârnat lânga el verigheta mea :) Ei... nu-i asa ca nu am exagerat denumindu-l "monstru"?!
Dupa ploaia de azi-noapte, ma asteptam ca pânza sa-i fie distrusa, însa... este inacta!
Si nuuuuu! acest paianjen din gradina mea, nu cred ca este un "paianjen cu cruce".
Întâmplator, saptamâna trecuta - în Gradina Botanica, am fotografiat un astfel de exemplar, ale carui punctele albe deseneaza în mod evident o cruce:
Nu-mi plac paienjenii! Simt o oarecare repulsie si scârba, aproximativ la fel ca si fata de soareci sau serpi. Or fi interesanti si unii si altii, însa eu pastrez distanta si nu am simtit niciodata dorinta de a mângâia astfel de "monstrii"...
Sper sa nu visati urât la noapte! Noapte buna! ;)
Condivid senzatiile pentru astfel de creaturi...
RăspundețiȘtergereDe paianjeni mi-e scârba, serpii ma fascineaza...
RăspundețiȘtergereVera,
RăspundețiȘtergerecând eram copii, fratele meu aduna întrun borcan paienjeni si când vroia jucarii sau favoruri, ma ameninta cu eliberarea lighioanelor :))
Dan,
RăspundețiȘtergeresi pe mine ma fascineaza, mai ales paienjenii, cu tehnica de tesere a pânzei... dar "dragalasi" nu-mi vor fi niciodata! :))
frumos exemplar
RăspundețiȘtergereCarmen, multumim pentru explicatii, sunt fascinanti! Si ce frumos lucreaza, hai sa recunoastem, sunt maestri tesaturilor. Totusi, sa-i privim de la distanta... O zi incantatoare! :)
RăspundețiȘtergereSunt maestrii tesaturilor intradevar da tot nu-mi plac. urasc paienjenii si serpii :)) grrr
RăspundețiȘtergereCarmen,Buna! Pentru comparatie: intra intr-o cutie obisnuita de chibrituri?Un semenea exemplar, am vazut candva, pe care de teama l-am inchis intr-o cutie de chibrituri. L-am uitat insa si cand am gasit cutia, inantru era o forma care la atingere s-a transformat in pulbere.Il crezusem atotputernic, un supravietuitor. Mi-a parut rau pentru el. Nu voisem, sa-i fac nici un rau.Doar ma temusem de el!De atunci, ii privesc indiferent.
RăspundețiȘtergereCu bine,Madi si Onu
aceeasi repulsie am si eu fata de paienjeni,soareci si mai ales serpi...brrr....
RăspundețiȘtergeresunt si ele niste fiinte...e adevarat...nu e vina lor ca nu s-au nascut privighetori dar...
Daca verigheta e prinsa in panza de paianjen, inseamna ca intr-adevar paianjenul e mare.
RăspundețiȘtergereAsa de mic? In poza aia arata de 2 metri (glumesc) dar totusi credeam ca este mai mare.
RăspundețiȘtergerepentru mine oricat de mic este tot monstru se numeste...am o problema mare cu paianjenii...deja am mancarimi :)...o seara excelenta!
RăspundețiȘtergere:) ce sa zic pentru mine e maricel! ma trec fiori...numai cand ii vad in poza...in schimb pozele foarte reusite....si asa de la distanta:))seara faina!
RăspundețiȘtergereHehe! Când eram mic îmi făcusem la ţară o crescătorie de păianjeni. Îi ţineam în borcane pe fundul cărora puneam ipsos în care, cât era încă moale, fixam sârmă de la sită ca să aibă de ce-şi agăţa pânza. Le puneam un burete umed din care-şi luau ei apa de care aveau nevoie li prindeam muşte pe care le aruncam apoi în borcane ca să asigr hrana micii mele colecţii. :))
RăspundețiȘtergereCând am vrut să-i arăt unei verişoare colecţia mea am scăpat un borcan pe jos şi au luat-o la fugă păinajenii. Panică pe vară-mea, panică pe mătuşă-mea, panică pe mai toate femeile prezente. Şi uite aşa am fost nevoit să-mi închid "grădina zoo". :))
Imi place cum se vede verigheta pe panza paianjenului. Am gasit si eu unul asemanator in tufa cu zmeura. Doua zile nu am avut curaj sa intru acolo:))
RăspundețiȘtergerefrumoase poze.
RăspundețiȘtergerein comparatie cu tine, eu ador paianjenii:D
De când am plecat de la bloc şi m-am mutat la casă, am început să mă obişnuiesc cu astfel de "monştri", care apar de unde nici nu te-aştepţi. Dar dacă fiecare ne vedem de treabă, nu prea ne dranjăm unii pe alţii..., poate doar la curăţenia săptămânală, când... le cam distrug "opera"!... :D
RăspundețiȘtergere