Arta feminitatii

Citeam sensibilul articol "Frumoasa adormita se trezeste" publicat pe blogul cu numele pe care mi-am permis sa-l preiau în titlul meu de azi si mi-am amintit o faza simpatica, de pe vremea când fetitele mele mergeau înca la gradinita :)
Îmi placea sa le îmbrac tot timpul ca pe papusi, le faceam codite cu fundite, aveau pantofiori asortati rochitelor...erau tare dragalase (ca doar erau fetele mele :)) ce altceva as putea spune, nu?!)

Într-o dimineata, o aduc pe Raluca în grupa ei si educatoarea o întâmpina zâmbind:

- Ai sosit Frumoasa din padurea adormita?...

Fiicei mele i-a fost clar ca ea e frumoasa, doar adresa nu corespundea, asa ca a facut o corectura minora :

- Am sosit, dar din Valea Aurie *...
.

Nota explicativa: * Valea Aurie = cartier de blocuri în Sibiu

**************************************************************************************************

Si mi-am mai amintit o întâmplare...

De câtiva ani îmi cresteam fetele singura si acestea nu mi-au aratat vreodata ca le-ar lipsi tatal. Pâna într-o zi...
Pe fete le stiam la joaca în fata blocului, când Adela a intrat în casa plângând în hohote. Printre sughituri mi-a aratat o arsura mica provocata de un chistoc de tigara, pe care un baiat l-a aruncat neglijent - fara intentie, dar care a aterizat pe pielicica ei. Din durere, micuta i-a strigat:

- Mai prostule, uite ca m-ai ars!

Nici una nici alta, acesta îi trage o palma zdravana peste gura si-i spune:

- Cu mine nu vorbesti asa, rahat cu ochi!

Dungile degetelor lui erau înca imprimate pe obrazul micutei care plângând în continuare mi-a mai spus:

-Daca aveam tata, îi arata el!

Eu nu sunt razboinica din fire, dar ultima ei remarca a rascolit "mama leoaica" din mine si am spus:

- Cum?! Hai ca rezolvam noi doua situatia!

Am alergat cu ea de mâna pe scari si am ajuns în fata blocului tocmai când vlajganul o luase la pas în compania unei pustoaice. Adela mi l-a aratat:
- El e!
L-am tras de tricou.
- Hei tu! si când s-a întors, m-am ridicat pe vârfuri - pentru ca era un cap mai înalt decât mine si i-am tras o palma peste fata, cât am putut eu de tare. Am observat cum acesta s-a abtinut sa nu mi-o întoarca si pret de câteva secunde ne-am privit în ochi. Apoi am spus:
- Un singur fir de par sa mai clintesti fetitei mele si ai de a face cu mine!
Câtiva trecatori au început sa comenteze:
- Bine faci doamna, ca astia nu mai stiu ce înseamna respect!
Mi-am luat fetita de mâna si m-am întors în casa, cu genunchii tremurând. Abia mai târziu am realizat pericolul la care ma expusesem... Am avut însa noroc!
Adela a fost profund impresionata si de atunci i-a fost clar ca mama ei poate orice!
.
PS: Daca astazi s-ar fi întâmplat, as fi fost imediat data în judecata pentru "atac corporal"...si salariul pe o luna nu mi-ar fi ajuns sa-mi platesc avocatul!

***************************************************************************************************