Dupa ce au asezat casa cu susul în jos si energia celor doi nepotei ai sotului meu - Marlene si Felix, nici macar pe jumatate nu a fost, am hotarât sa facem o drumetie la
cascada Lech-ului. Soarele amiezii se domolise si un vânt sâcâitor, ne-a provocat continuu când sa dezbracam jachetele, când sa le luam pe noi. Dar a fost frumos... în mijlocul naturii este întotdeauna frumos! Am cules o gramada de mure, am descoperit locuri marcate de castori, am facut concurs "a cui piatra sare de mai multe ori pe oglinda lacului" iar câstigatorii - în cazul de fata Marlene si eu, au primite coronite din frunze de salcie.
Ajunsi la cascada, am încercat sa ne relaxam ascultandu-i vuietul, dar mai mult de trei minute, cei doi nazdravani nu au reusit sa-si tina guritele închise si, ca sa dau un termen de comparatie, povestile stigate de ei acopera chiar si Niagara! Am admirat caderea vijelioasa si am facut o multime de fotografii. Stropii de apă ai cascadei formeaza nori fascinanti de ceata însa vegetatia abundenta acopera exact locurile care ar putea oferi privelistea cea mai avantajoasa.
Placut impresionati de tot ce am vazut, am facut cale întoarsa si pâna sa ajungem la masina, o ploaie torentiala ne-a murat - cam jumatate de ora! Cum am ajuns acasa am intrat în sauna si toropiti de caldura, am savurat sfârsitul zilei.
Acum, cei doi neastâmparati dorm ca îngerasii, înconjurati de tot felul de ursuleti din plus :) Ce frumoasa poate fi vacanta de vara!
PS: Felix a terminat clasa a treia cu premiul întâi, iar Marlene clasa a-ntâia, pe locul doi.
