Fiecare anotimp are un farmec aparte si nici ca pot sa-mi imaginez sa traiesc într-un loc în care exista doar unul sau doua anotimpuri. Fiecare sezon îmi provoaca emotii speciale, toamna însa ma fascineaza pur si simplu!
Fiecare noua zi îmi creeaza impresia ca deschid usa unei Galerii de Arta (ma refer aici mai ales la zilele fara ploaie ☺).
Iubesc peisajele din zor de zi, când aerul e difuz, umed si puternic aromat în nuante dulci-amari, când ceata pluteste în nori mici, ca si când cerul s-ar fi rasturnat. Este momentul în care ies în curte desculta si peste camasa de noapte strâng o patura pufoasa în jurul corpului.
Pâna când aparatul de cafea îsi face programul de clatire, Leo (catelusul meu) îsi face scurtul rond de dimineata. Apoi intram în casa si ziua poate sa înceapa ☺
Iubesc sfertul de ora pe care-l petrec în masina, în drum spre serviciu, atunci când discul rosu al soarelui se iveste la orizont. Cerul liliachiu seamana cu o acuarela în nuante frez-aurii, iar copacii de pe marginea soselei par a fi din arama. Soarele se arata din ce în ce mai rotund si îmi zâmbeste din fiecare oglinda. Aerul curge ca mierea si se alungeste în sensul opus de deplasare al masinii. Soseaua luceste gri-aurie iar eu par o mini-cometa.
Ajung în parcarea firmei si în momentul în care încui portiera masinii, închid acolo si mirajul tocmai trait, sa ramâna doar al meu si sa-l regasesc mâine dimineata ☺
