Happy Halloween

La noi în familie, serbarea Halloween are traditii vechi. Prima data când am auzit despre aceasta serbare a fost în 1984, când Stevie Wonder a lansat "I Just Called to Say I Love You" ☺ Începând cu anii '90 a fost serbata cu regularitate. însa pe masura ce fetele mele au crescut, serbarea s-a redus la întâlnirea din seara de 31 octombrie, spre a ciopli dovleci.
În fiecare an ne-am întrecut în "fantezii dovleciene" alaturi de copii sau nepoti si începând cu anul 2009 am prezentat pe blog fotografii cu "fețele" haioase ale bostanilor nostri de Halloween.

Anul acesta însa, ca nciodata, la noi acasa va fi liniste. Fetele-mi sunt plecate în mini-vacante,  una la Konstanz, alta la Amsterdam; nepoteii - cu toate ca au vacanta, participa la un curs de înot si nu pot veni sa serbam Halloween împreuna... Asa ca astazi dupa-amiaza m-am apucat sa cioplesc singura un bostan. Helmut i-a taiat capacul si dupa ce l-am curatat frumos de sâmburi în interior si i-am subtiat peretii atât cât sa îl pot modela, am intrat în casa pentru o scurta pauza de cafea.
Cand m-am rentors în curte... domnul Leo, curios nevoie mare, mi-a rasturnat bostanul si acesta s-a spart! Tja - nu l-am aruncat, ca nu am altul! L-am cioplit asa cu grija, abia am reusit sa-i fac o gura rânjita si doua triunghiuri în chip de ochi. Bostanul meu pârâia la fiecare atingere, gata-gata sa se desciocoleze! Arata ca ... o fantoma de dovleac de Halloween. Este ca un zombie ☺
Pe Leo bineînteles nu l-am certat, este doar primul lui Halloween ☺ La anul va fi mai atent.
Ca sa îl iert, a pozat frumos pentru postarea mea de anul acesta ☺☺☺ Happy Halloween! ;-)

Uraganul "Herwart"

Sâmbata spre duminica noaptea, am crezut ca vom zbura cu casa, precum Dorothy, din „Vrajitorul din Oz“. „Toto“ al nostru, adica Leo, a fost mai toata noaptea în alerta, mârâind la fiecare vuiet de vânt, ca în preajma unui raufacator. Dusmanul nevazut – uraganul „Herwart“ a încercat sa rupa rulourile de la ferestre – din fericire, fara succes.
De dimineata am constatat ca gospodaria noastra nu a suferit pagube – doar câteva ghivece grele cu plante au fost rasturnate si stropitorile din plastic, au zburat de la locul lor.
A plouat, dar in cantitati neînsemnate si pe parcursul zilei, vântul a pierdut încet-încet din intensitate. Duminica seara, vremea s-a linistit.
Viata în Bavaria nu a avut de suferit, nordul Germaniei însa a fost puternic afectat. Trenuri au fost anulate, aeroporturile au reprobate zboruri, portiuni de autostrazi au fost închise… Cumnatul meu ne-a trimis aceste fotografii, facute de la fereastra apartamentului de la etajul 3.

Buna dispozitie

Diminetile devin din ce în ce mai lenese si dau voie noptilor sa se prelungeasca, fara însa sa ma întrebe daca sunt de acord. Nu-mi ramâne altceva de facut decât sa tândalesc si eu în pat si sa plec mai târziu la serviciu. Ceea ce înseamna automat si ca voi pleca mai târziu spre casa...
Când însa seara în parcare ti se ofera un astfel de tablou... dispare orice urma de oboseala!
Abia ca îti poti stapâni strigatul de uimire ☺ Ochii ti se umezesc, roi de fluturi îti fâlfâie în stomac. Îti vine sa îmbratisezi soarele pentru cadoul daruit!
Binecuvântezi lasarea serii si te cufunzi cu placere în tihna ei.

Seara de toamna

Îmi place sa alerg seara în parc, sa simt dârzenia aerului încercând sa-mi fasoneze chipul​.
Îmi place sa rascolesc cu picioarele covorul gros de frunze, sa inspir parfumul dulce-amar, proaspat ravasit.
Îmi place linistea serii, când aleile sunt pustii si tacerea e clara.
Îmi place spectul de nuante aurii pe care-l risipesc lampile si aura pe care o capata copacii cu crengile din zi în zi mai golase.
Îmi place sa caut luna pe cerul albastru de catifea si câteodata... îmi vine sa hauiesc ☺
Oare am fost câine în alta viata? ☺☺☺

Fascinatie

Fiecare anotimp are un farmec aparte si nici ca pot sa-mi imaginez sa traiesc într-un loc în care exista doar unul sau doua anotimpuri. Fiecare sezon îmi provoaca emotii speciale, toamna însa ma fascineaza pur si simplu!
Fiecare noua zi îmi creeaza impresia ca deschid usa unei Galerii de Arta (ma refer aici mai ales la zilele fara ploaie ☺).
Iubesc peisajele din zor de zi, când aerul e difuz, umed si puternic aromat în nuante dulci-amari, când ceata pluteste în nori mici, ca si când cerul s-ar fi rasturnat. Este momentul în care ies în curte desculta si peste camasa de noapte strâng o patura pufoasa în jurul corpului.
Pâna când aparatul de cafea îsi face programul de clatire, Leo (catelusul meu) îsi face scurtul rond de dimineata. Apoi intram în casa si ziua poate sa înceapa ☺

Iubesc sfertul de ora pe care-l petrec în masina, în drum spre serviciu, atunci când discul rosu al soarelui se iveste la orizont. Cerul liliachiu seamana cu o acuarela în nuante frez-aurii, iar copacii de pe marginea soselei par a fi din arama. Soarele se arata din ce în ce mai rotund si îmi zâmbeste din fiecare oglinda. Aerul curge ca mierea si se alungeste în sensul opus de deplasare al masinii. Soseaua luceste gri-aurie iar eu par o mini-cometa.
Ajung în parcarea firmei si în momentul în care încui portiera masinii, închid acolo si mirajul tocmai trait, sa ramâna doar al meu si sa-l regasesc mâine dimineata ☺

Octombrie, a doua vara

De câteva zile Europa este dominata de un ciclon african (din Sahara) si ca urmare, temperaturile din timpul zilei depasesc 25°C, cerul e senin si nu adie nicio pala de vânt.
Daca zilele nu ar fi asa scurte, am putea crede ca e vara. Toamna însa s-a instalat blânda si natura si-a schimbat conform înfatisarea.
Atunci când lucrezi zilnic pâna dupa ora 17, accepti greu ca nu poti profita de cea mai favorabila combinatie a celor doua anotimpuri: vreme stabila fara precipitatii, caldura moderata si un peisaj de toamna ca din basm. Abia am asteptat weekendul!
Sâmbata, dupa ce ceata s-a risipit si razele soarelui au reusit sa usuce roua grea, ne-am urcat în masina si am pornit spre munti fara un tel anume. Ne-am oprit acolo unde padurea ni s-a parut cel mai frumos colorata.
Vesnicul nostru pretext pentru astfel de excursii este ca "mergem la cules ciuperci" ☺ de aceea am luat cu noi ( ca întotdeauna) cosuletele de rafie. Întâmplarea face ca de data aceasta, nu doar ca am savurat frumusetea naturii, ba chiar am gasit si o multime de ciuperci! Pentru ca suntem la nivel de amatori si nu cunoastem decât câteva sorturi comestibile, am adunat doar hribi. O jumatate de cos ☺
Cu cât te abati mai mult de la poteca, cu atât mai placute sunt descoperirile pe care le faci... Calci pe muschi ca pe saltea, ici o buruiana înca înflorita, colo un con de brad încovoiat ca un covrig, dincolo o pânza de paianjen aninata de-o feriga si de jur-împrejur, frunze în toate nuantele de ruginiu, oranj si verde! Si aerul, ooh... te mângâie la fel de placut ca si linistea catifelata si adânca a padurii!
Nu ne-a interesat timpul si am mai fi zabovit, însa imediat ce simt ca soarele nu mai strapunge cu putere crengile copacilor, tântarii devin din ce în ce mai obraznici!
În drum spre masina, o șaibă din trunchiul unui arbore batrân mi-a soptit ca vrea sa-mi fie unealta sau material, atunci când muzele artelor-mi vor da cândva, târcoale ☺La fel si un pietroi ca un boț de mamăligă. Am adunat si un brat de papura de pe un smârc, sa decorez un colt de hol, acasa. Leo ne-a ajutat, asa cum a stiut el, bineînteles, si când sa urcam în masina, arata ca un pui de porc mistret ☺☺☺Dar ce-a mai contat?! Sufletul ne-a fost plin de frumusete!
Acasa, am asteptat apusul de soare în curte, pe balansoar, la o cana de must.

Bună seara, Toamnă