În curte

Magnoliul nostru pitic a început sa-si piarda petalele sângerii, groase si catifelate. Ciresul este însa o splendoare! Îmbracat în alb, precum o mireasa inocenta, parfumat si plin de flori gingase, încântat de zumzetul albinutelor, priveste mândru peste-ntreaga curte. Lalelele multicolore au reusit sa puna în umbra suavele zambile si încet-încet se pregatesc si ele sa-si încheie misiunea de anul acesta... nu înainte de a preda stafeta lacramioarelor, margaretelor, trandafirilor si crinilor. Rododendronul, azaleea, iasomia si liliacul au deasemenea boboci tot mai dodoloti. Serbarea primaverii continua cu jocul culorilor si diversitatea parfumurilor, o adevarata desfatare a simturilor...

Arta feminitatii

Citeam sensibilul articol "Frumoasa adormita se trezeste" publicat pe blogul cu numele pe care mi-am permis sa-l preiau în titlul meu de azi si mi-am amintit o faza simpatica, de pe vremea când fetitele mele mergeau înca la gradinita :)
Îmi placea sa le îmbrac tot timpul ca pe papusi, le faceam codite cu fundite, aveau pantofiori asortati rochitelor...erau tare dragalase (ca doar erau fetele mele :)) ce altceva as putea spune, nu?!)

Într-o dimineata, o aduc pe Raluca în grupa ei si educatoarea o întâmpina zâmbind:

- Ai sosit Frumoasa din padurea adormita?...

Fiicei mele i-a fost clar ca ea e frumoasa, doar adresa nu corespundea, asa ca a facut o corectura minora :

- Am sosit, dar din Valea Aurie *...
.

Nota explicativa: * Valea Aurie = cartier de blocuri în Sibiu

**************************************************************************************************

Si mi-am mai amintit o întâmplare...

De câtiva ani îmi cresteam fetele singura si acestea nu mi-au aratat vreodata ca le-ar lipsi tatal. Pâna într-o zi...
Pe fete le stiam la joaca în fata blocului, când Adela a intrat în casa plângând în hohote. Printre sughituri mi-a aratat o arsura mica provocata de un chistoc de tigara, pe care un baiat l-a aruncat neglijent - fara intentie, dar care a aterizat pe pielicica ei. Din durere, micuta i-a strigat:

- Mai prostule, uite ca m-ai ars!

Nici una nici alta, acesta îi trage o palma zdravana peste gura si-i spune:

- Cu mine nu vorbesti asa, rahat cu ochi!

Dungile degetelor lui erau înca imprimate pe obrazul micutei care plângând în continuare mi-a mai spus:

-Daca aveam tata, îi arata el!

Eu nu sunt razboinica din fire, dar ultima ei remarca a rascolit "mama leoaica" din mine si am spus:

- Cum?! Hai ca rezolvam noi doua situatia!

Am alergat cu ea de mâna pe scari si am ajuns în fata blocului tocmai când vlajganul o luase la pas în compania unei pustoaice. Adela mi l-a aratat:
- El e!
L-am tras de tricou.
- Hei tu! si când s-a întors, m-am ridicat pe vârfuri - pentru ca era un cap mai înalt decât mine si i-am tras o palma peste fata, cât am putut eu de tare. Am observat cum acesta s-a abtinut sa nu mi-o întoarca si pret de câteva secunde ne-am privit în ochi. Apoi am spus:
- Un singur fir de par sa mai clintesti fetitei mele si ai de a face cu mine!
Câtiva trecatori au început sa comenteze:
- Bine faci doamna, ca astia nu mai stiu ce înseamna respect!
Mi-am luat fetita de mâna si m-am întors în casa, cu genunchii tremurând. Abia mai târziu am realizat pericolul la care ma expusesem... Am avut însa noroc!
Adela a fost profund impresionata si de atunci i-a fost clar ca mama ei poate orice!
.
PS: Daca astazi s-ar fi întâmplat, as fi fost imediat data în judecata pentru "atac corporal"...si salariul pe o luna nu mi-ar fi ajuns sa-mi platesc avocatul!

***************************************************************************************************

Alina mi-a "furat" titlul! -cu toate ca eu scriu o ora mai târziu ;)

:)) toata dimineata, la serviciu m-am gândit cum se va intitula postarea de astazi "Test de memorie" sau "Va mai amintiti?" sau... în orice caz tema era clara. Vin de la serviciu si vreau tocmai sa încep sa scriu articolul, când, ce titlu vad pe blogul Alinei? "Cine-si mai aminteste?" !!!
Dar asta este! Nu numai pe mine m-a preocupat aceasta idee dupa cum se vede! Nu am citit înca articolul ei, subiectul însa îmi este clar ca e acelasi!
Deci: cu siguranta toti va amintiti ce ati facut pe data de 26 aprilie 1986!
Este nefasta zi în care reactorul 4 al centralei atomice din Cernobîl (ucraineana: Tschornobyl) a explodat si a generat o serie de explozii adiţionale şi fluidizare nucleară, radioactivitatea răspândindu-se prin vânt spre întreaga Europa!
Au trecut 24 de ani dar eu îmi amintersc exact!
Eram cu echipa de volei de o saptamâna într-un cantonament în Timisoara. Era extrem cald, aveam antrenamente si meciuri dimineata si dupa-amiaza. Timpul liber care ne ramânea la ora amiezii îl petreceam la strand si ne bucuram ca razele soarelui de aprilie ne colora pielea. Nu aveam televizor în camerele de hotel si nici nu am citit ziarele... asa ca ne-am trezit tot mai singure pe strada si pe 1 mai numai noi eram la strand! Nici macar când am platit intrarea, nu ne-a spus nimeni nimic! Razele soarelui de aprilie-mai sunt oricum nocive, cu atât mai mult în situatia data, cu...cine stie ce radioactivitate! Stiri nesigure, secretizarea din timpul sovietic (URSS -ul de atunci) cât si regimul comunist din România, au facut dificila estimarea pericolului... Nu vom sti poate niciodata prin ce am trecut, la ce ne-am expus!
Si înca nimeni nu stie cum si când se va închide Centrala Atomoelectrica Cernobîl...

Meniu de duminica

O zi superba, cu cer albastru si norisori albi parca pulverizati. Pentru ca am fost singuri la masa de prânz (una din fete a plecat cu bicicleta - cu prietenii pe lac, cealalta învata de zor - în mai putin de 2 saptamâni încep examenele de Abitur!) am pregatit un meniu ca pentru noi -fetelor nu le place nici asparagus si nici cu pestele nu sunt prea "prietene". Deci la felul întâi: Supa de sparanghel. Se curata sparanghelul si se taie rondele. Se pune în apa rece la fiert, cu putina sare. Când s-a înmuiat, se strecoara, fara sa aruncam zeama! în craticioara punem o lingura buna de unt si doua de faina la rumenit. Nu lasam sa se prajeasca, stingem imediat cu zeama de sparanghel - adaugata putin câte putin, pâna când supa devine consistenta ca o supa-crema. Adaugam sparanghelul si dupa ce mai punem un galbenus de ou si nucusoara rasa, mai lasam sa dea un clocot. Supa este gata! Se poate drege cu un strop de zeama de lamâie :) (sparanghelul este un foarte bun diuretic. Multi nemti obisnuiesc sa faca doua saptamâni cura, acum a început sezonul. Se poate prepara ca salata, garnitura, cu diverse sosuri... Mie îmi place mult supa)

Pentru felul doi am ales Dorade royale. Un peste gustos, care cu multa usurinta poate fi curatat de oase. Sotul meu are diverse metode pentru prepererea acestui peste, în mantie de sare, prajit în ulei sau la gratar. De data aceasta a hotarât sa-l prepare la gratar - în cuptor. Dupa ce l-a spalat, i-a umplut burtica cu frunze de patrunjel, marar si busuioc, sare grunjoasa si piper macinat. L-a asezat pe tava si l-a stropit cu ulei de masline.L-a pus o jumatate de ora la cuptor, la 200°C ( dupa 15 minute, trebuie întors!)

Între timp, am curatat câtiva cartifi noi si i-am pus la fiert în apa rece si sare si am curatati 5 morcovi si i-am taiati fidea -pe lungime. Bucatarul-sef a pus o lingura de unt la încins si doua lingurite de zahar si a caramelizat morcovii. Apoi ceasurile au început sa pipsaie si...totul a fost gata:


Un vin alb din '89 a completat meniul. La desert, înghetata de mango (cumparata) cu dulceata de rabarber - facuta proaspat :)

Pe când savuram cafeluta, un vecin a sunat la usa si ne-a adus doua felii mari de prajitura. Ei da! asta este acum prea mult!

Se anunta o duminica extraordinara!

Cu talpile umede de roua, în linistea diminetii îmi savurez cafeluta. Este înca racoare, 9°C dimineata la 8:30...
Pestisorii au primit micul-dejun dar se misca foarte lent în apa rece ca gheata. Fântâna arteziana înca doarme. Liliacul zâmbeste îmbobocit:
-Poate înfloresc mâine!
Sotul meu uda florile. Lalelele mov si-au facut loc sa fie admirate, alaturi de cele rosii, oranj si galbene...
O zi minunata tuturor! :)