Interviu

Una din campaniile demarate mai nou de Most Wanted Blog, este seria de interviuri intulată ”Dincolo de bloguri vorbește viața” - si noutatea acestor interviuri constă în modalitatea de realizare: întrebările și răspunsurile se desfășura în timp real, vizitatorii putând citi astfel live interviul.
În cadrul acestu proiect, am avut onoarea sa fiu prima invitată, duminica aceasta, la ora 19.00. Alice - administratorul blogului WonderNet, reporter virtual si jurnalist de profesie, a condus o discutie deosebit de plăcuta si interesantă, care a durat aproximativ o ora.

- Bună seara, Alice! Mulțumesc pentru invitație!
- Bună seara, Carmen! Bine ai venit în WonderNet și îți mulțumesc pentru că ai acceptat să îmi răspunzi la întrebări!
- Eu am de mulțumit! Cu multă plăcere și onoare, sunt pregătită să răspund întrebărilor tale.

- Să începem așadar... Spune-mi, te rog, care a fost ideea de la care a luat naștere blogul tău, Între Vis și Realitate?
- Nu mai știu exact ce a provocat dorința de a deschide această nouă poartă spre lume. Curiozitatea, starea sufletească, încercarea de a da mai mult farmec propriilor trăiri, retrăirea mai profundă - din altă perspectivă a experiențelor zilnice, dorința de a cunoaște persoane care simt în mod similar... Fiecare motiv în parte și toate la un loc :)
În primul rând însă, din teama de a nu uita românește!

- Deci este o modalitate prin care păstrezi legătura cu cei din țară... Blogul a luat ființă înainte sau după ce ai plecat?
- Sunt plecată de mai bine de 11 ani și da, la început blogul a funcționat mai mult ca modalitate de comunicare, prin care informam familia - părinții, verișoarele, prietenii și foștii colegi de școală și serviciu, în legătură cu "ce mai fac". Așa am eliminat e-mail-urile încărcate de fotografii și lungile convorbiri telefonice, care relatau aceleași întâmplari.

- Așadar aceasta poate fi descrierea blogului - iată, într-adevăr, o metodă originală de comunicare...
- Așa este! :) Blogul meu nu prezintă o tematică anume, ci cuprinde tot ceea ce mă interesează sau mă impresionează în viața de zi cu zi. Este un fel de jurnal electronic.

- Blogul reprezintă și o sursă de venit? Sau rămâne în continuare un hobby?
- Categoric, blogul nu reprezintă o sursă de venit pentru mine! Merg pe principiul - nu plătesc, nu câștig bani. Câstig doar prieteni virtuali, ceea ce reprezintă o valoare mai mare :)

- Sunt complet de acord cu tine.. prietenii, chiar și virtuali fiind, sunt mult mai prețioși decât orice sumă primită pentru tot ceea ce ne împărtășești! Tu ești cea care a venit cu o inițiativă foarte inspirată și care se numește Wordless Wednesday (Miercurea fără cuvinte). Este un simplu joc? Sau este mai mult decât o rubrică pentru blogging interactiv? La a câta ediție a ajuns în prezent WW și care a fost cel mai mare număr de prieteni care s-a înscris la o ediție?
- "Miercurea fără cuvinte" este o rubrică pe care am descoperit-o pe blogurile americane "Wordless Wednesday" și pe care am preluat-o, găsind-o deosebit de simpatică. La început - ianuarie 2010, se înscriau pe blogul meu 5-7 persoane, din care doar 2-3 erau români. Într-o vreme am renunțat. Anul trecut în vară am redeschis-o și participarea a fost de la săptămâna la săptamâna tot mai mare. De la 7 participanți în săptamâna 14 aprilie 2011, am ajuns la peste 100 la sfârșitul anului 2011. Nu-mi vine să cred și nici nu știu cum s-a întâmplat ca participarea a luat brusc o așa amploare. Recordul absolut a fost înregistrat anul trecut, pe 29 octombrie- 131 participanți!

- Este într-adevăr, de o amploare remarcabilă! Nu pot să-ți urez decât mult succes și la cât mai mulți prieteni înscriși! Și că tot vorbim de înscrieri.. pe ce site-uri îți promovezi blogul?
- Mulțumesc mult! :)) Pentru că nu sunt o profi (n-am cu TIC nici în clin nici în mânca), habar n-am cum să abordez întrebarea... Dacă mi-am promovat cumva blogul, atunci am făcut-o fără să-mi dau seama.

- Sunt site-uri special realizare pentru promovarea blogurilor, așa cum este și MWB, împreună cu MWB Plus, dar sunt și diverse grupuri pe Facebook care promovează blogurile.
- Problema este ca... nu am interesul să fiu așa cunoscută, ma sperie "celebritatea" :))

- Te cred, dar uite, vrând-nevrând, ești celebră, pentru că articolele tale sunt de calitate, iar lumea te apreciază. Așa că.. de ce să nu-ți promovezi articolele pentru a le face măcar pe ele cunoscute, dacă tu nu vrei să te afli în... ”lumina reflectoarelor”. :D
- Blogul meu este mult prea personal... Scriu mult despre ce fac, ce simt... De aceea, atâta vreme cât gândurile mele sunt citite de prieteni, este bine :)

- Pe de altă parte și asta e adevărat și îți dau dreptate.. Tu nu ai nevoie de vizitatori care ajung întâmplător de pe un alt site sau dând câutare pe Google după un anumit termen. Contează ca cei care ”te citesc” să îți fie prieteni și să îi intereseze ceea ce tu le spui, ceea ce le comunici prin cuvinte sau fotografii. Important este să îi simți aproape...
- Exact așa este, Alice! Ma bucur nespus că prin intermediul blogului am descoperit atâtea suflete sensibile, atâția oameni frumoși ...

- Dar în blogroll ce fel de bloguri accepți? Care este modalitatea de triere a lor? Bănuiesc că esti destul de ”asaltată” de cei care doresc să facă link exchange, mai ales că te aflii printre primii 100 de bloggeri din Zelist.
- Ah, nu aprob link exchange. Aș putea spune chiar că urăsc întrebarea : "Doriți să faceți un schimb de link? ...bla-bla..." Mă simt cumva atacată... jignită! Vizitez regulat doar acele bloguri care îmi transmit ceva interesant, care mă atrag datorită asemănărilor în preocupari, educație, păreri, caracter, gusturi...
La început, căutam singura bloguri noi, acum, nu mai am timp, am deja un cerc destul de larg de prieteni virtuali. Dar atunci când descopar un comentariu interesant la una din postarile mele, fac contravizită și... daca îmi place ceea ce găsesc pe acea pagină, atunci blogul va fi trecut în blogrollul meu :)

- Punctul de abordare al aceste probleme mi se pare foarte firesc, mai ales că astfel refuzi din start obligația de a accepta orice fel de blog. Aș vrea să mai aflu ceva... Știu că toate postările sunt importante, dar totuși... pe care o consideri ”cea mai cea” ?
- M-am gândit chiar zilele trecute... activez ca blogger din septembrie 2009, la început scriam o dată pe săptamâna, apoi tot mai des :) M-am întrebat dacă am reușit ceva bun prin blogul pe care-l administrez?! Și pot spune cu mândrie DA! ... cea mai spontană, curajoasă si de succes postare a fost cea în care am mobilizat "blogosfera românească" în a salva dintr-o situație deosebit de grea, pe unul din colegii de bloggerit. "Cred că am sa renunț la blog" reprezintă cea mai mare satisfacție pe care mi-a putut-o aduce blogul. La vremea respectiva nu îl cunoșteam pe Ninu, iarna aceasta am reușit sa o fac și satisfacția că l-am putut ajuta a fost și mai mare. Acțiunea mi-a dovedit că blogerii - persoanele virtuale, sunt oameni adevarați, cu înalte sentimente. Chiar dacă doar câțiva... au fost destui și... sunt fericită!

- Felicitări pentru asemenea realizare! Este cel mai frumos lucru ca bloggerii să fie uniți, să reprezinte o comunitate unită și să ajute pe cei care au nevoie! Aș vrea să te întreb ce părere are familia ta despre această pasiune? Îți mai rămâne timp și pentru a-l petrece împreună cu cei dragi?
- Familia și prietenii sunt obisnuiți cu faptul că fotografiez mult și ma bucur "mai altfel" de tot ceea ce întreprindem împreună (și întreprindem foarte multe activități!). Familia face parte din blogul meu, este "eroul" principal al blogului meu. Timpul pe care îl investesc în blog, este timpul în care fiecare membru al familiei se retrage, dorind câteva clipe doar "pentru el". În general, seara, pe canapea lânga soțul meu, în fața televizorului, accept să vad emisiunile pe care el le alege (nu ne certăm niciodată, cine deține controlul asupra telecomandei TV), în schimb, el acceptă țăcănitul degetelor mele pe tastatura laptopului :) Pentru a lăsa laptopul la o parte, trebuie ca emisiunea TV sa fie deosebit de interesantă... ceea ce se întâmplă destul de rar :)

- Înseamnă că ești fericită și ai o familie fericită! Așadar, în acest context, ce planuri de viitor ai în blogging?
- Mulțumesc Alice! Sunt într-adevar foarte mulțumită de cursul pe care l-a luat viața mea.
Planuri de viitor?... Blogul meu funcționează spontan, fără plan, așa încât nu pot anticipa nici măcar dacă va exista o postarea pentru mâine. Doar pentru "Miercurea fără Cuvinte" mă simt răspunzătoare și va exista atâta vreme cât vor exista simpatizanții rubricii.

- Ei, e bine atunci.. dacă te simți răspunzătoare pentru WW, înseamnă că blogul va continua automat să existe și vei fi tentată să postezi și alte articole pe lângă Miercurea fără Cuvinte! :) Și o ultimă întrebare aș vrea să îți adresez acum: Ce sfaturi oferi celor nou-veniți în marea familie a bloggerilor?
- După cum arată ultima miercure, da, sigur rubrica va mai exista :)) Și bineînteles că între timp am prins și gustul scrisului și da, mi-ar lipsi prietenii virtuali cu vizitele cărora m-am obișnuit, pe care am început sa-i îndrăgesc, ca pe cei reali!
Sfaturi?!... Mie personal îmi plac foarte mult blogurile cu administrator ce nu se ascunde în spatele unui pseudonim; apreciez deosebit sinceritatea, curajul de a scrie și de a fi responsabil în legătură cu cele scrise pe blog. Sfaturi însă nu-mi permit să dau. Fiecare face așa cum simte și cum crede că este cel mai bine!

- Carmen, acestea au fost întrebările mele și vreau să îți mulțumesc pentru amabilitatea cu care ai răspuns la ele. În încheiere, îți doresc mult succes în continuare și la cât mai mulți, nu vizitatori, ci prieteni! O seară frumoasă și te aștept cu drag să revii în WonderNet!
- Mulțumesc mult pentru deosebita onoare și mulțumesc pentru sincerele tale urări! Gânduri bune înzecit înapoi! O seară frumoasă, de asemenea!