(completare la Pink mondays)Pregatirea pentru o seara de opera începe la mine întotdeauna câteva ore mai devreme. Trecerea de la rutina de zi-cu-zi la evenimentul de cultura si arta se face treptat si cu multa bucurie.
În primul rând caut un CD cu muzica ce confera o stare de spirit potrivita si savurez o baie în spuma parfumata. Îmi aranjez parul, conturez ochii, ma rujez si parfumez si îmbrac una din cele mai elegante tinute. Aleg poseta si pantofii potriviti si încerc sa fiu gata de plecare la ora prestabilita, sa nu-mi indispun sotul pentru care punctualitatea este deosebit de importanta.
Pentru "Gala Verdi" biletele de spectacol au inclus atât transportul la castel, cât si un dineu romantic, la lumina lumânarilor.
La bordulul unui autocar elegant, am parcurs distanta dintre Augsburg si München în mai putin de o ora, timp în care am savurat un pahar de
Campari-orange, oferit de firma de transport. Ajunsi la castel, am avut timp pentr o scurta plimbare pe lac, bucurându-ne de superbul soare, incredibil de darnic pentru acest mijloc de octombrie.
Sala din restaurantul Schweige, învaluita în lumina magica a lumânarilor si muzica în surdina, ne-a facut o buna impresie înca de la intrare. Am fost întâmpinati cu pahare de sampanie si poftiti la mesele frumos aranjate, unde am fost serviti cu un meniu select. Felul întâi: "supă-crema de păstârnac de Wittelsbach cu ulei de rosii afumate si smântâna"; felul doi: "muşchi de viţel în crusta parmesan si ierburi aromate, sos de vin, cartofi gratinati si legume în unt" sau la alegere, asa numitul "Duet regal" constând în"file de somon si stiuca la gratar, risotto si sos de ciuperci în unt aromat"; felul trei "spuma de vanilie în ragoût de fructe de padure si flori de soc"; am servit vin si în final câte un espresso dublu. Când am pornit spre sala de concert, înserarea tocmai punea stapânire peste curtea palatului. Iarba si garduletul în stil baroc, tunse de curând, împrastiau în aer un miros proaspat si reconfortant. Pe masura ce ne apropiam de Hubertussaal, cladirea devenea tot mai clara, stralucind în lumina calda a candelabrelor ce se vedeau prin ferestrele enorme.
Magnificu
l castel Nymphenburg, mostenire impresionanta lasata de dinastia Wittelsbach, a pus aripa de nord în slujba artei, înca din secolul al XVIII-lea. Aici în Hubertussaal se desfasurau pentru nobili si invitatii lor, piese de teatru si concerte, sala festiva „Steinerner Saal“
(astazi doar muzeu), fiind rezervata pentru receptii si baluri. Pastrând înca din farmecul de acum trei secole, Hubertussaal reprezinta astazi adresa uneia din cele mai populare sali de concerte din Bavaria. Scaunele simplu tapitate, sunt dispuse în careu, în jurul unei scene mici, ocupate pe jumatate de un valoros pian Yamaha, ce straluceste ca o bijuterie. Am avut norocul de a ma bucura de bilete în primul rând pe mijloc si trebuie sa spun ca sansa de a te gasi
în imediata apropiere a artistilor, face ca emotia pe care acestia o transmit prin muzica, sa fie coplesitoare. Intimitatea pe care sala o ofera este un adevarat dar!
Cu voce calda, melodioasa si o germana dominata de un accent deosebit de simpatic - tipic italienilor, pianistul Stellario Fagone a asigurat atât acompaniamentul instrumental, cât si moderarea spectacolului.
Destainuind amanunte biografice mai putin stiute si legând momentele importante ale vietii
marelui Giuseppe Verdi, de cele mai frumoase arii şi duete compuse de acest geniu al operei italiene, pianistul a invitat pe scena patru solisti internationali: soprana din Grecia - Anna Stylianaki, mezzosoprana Veronika Farkas din Germania, tenorul italian - Anton Klotzner si baritonul turc - Melih Tepretriez. Acestia ne-au fermecat prin talent si au facut ca cele patru ore sa zboare ca în vis. Repertoriul (în limba italiana) a cuprins bineînteles: Nabucco, Aida, Il Trovatore, Don Carlos, La Traviata, Rigoletto si plimbarea muzicala a facut din seara de duminica, o adevarata sărbătoare muzică. Ropote de aplauze au urmat fiecarei piese si succesul artistilor a fost deplin. Am aplaudat cu frenezie si mi-a parut rau ca nu am avut flori sa rasplatesc daruirea celor cinci artisti. La sfârsitul spectacolului, mi-am privit zâmbind palmele rosii si umflate si doar afara în parc, racoarea noptii parca a reusit sa le domoleasca fierbânteala.
În parc, o lebada si câteva gâste salbatice îsi admirau înca siluetele în oglinda lacului.
Clarul de luna era ca desprins dintro pictura. Nu se auzeau decât pasii nostri zdrobind pietricelele de pe alei. În parcare, autocarul astepta cu motorul pornit. Drumul spre casa a fost însotit la cd-player, de muzica marelui Verdi, de la a carui nastere - pe 10 octombrie, tocmai s-au serbat 198 de ani.
(mai mult despre Castelul Nymphenburg - aici)
