Am pornit la drum sâmbata dimineata la ora 7 fix. Bordul autocarului ultra-modern si dotat cu toate brizbrizurile, a facut ca cele trei ore de calatorie sa fie foarte placute. Prima oprire a fost în Berchtesgaden - un orasel bavarez, în apropierea graniței cu Austria.
Acest oras, cu o suprafata de doar 35 km² si o populatie de 7.600 locuitori, detine o multime de obiective turistice si monumente naturale si are o viata culturala deosebit de bogata.
Prima mentionare a orasului a fost în anul 1102, când Mânastirea Berchtesgaden a primit suveranitatea padurii si libertatea de a extrage sare si metal. Preoții canoanelor augustiniene au oferit prima redresare economica, oraselul devenind oraș principal al unui teritoriu care era deja „laic” independent din 1294.
Din 1559 până în 1803, Berchtesgaden s-a dezvoltat ca centru spiritual și laic al mănăstirii, ridicat la rangul de regat, prin numirea preotului superior cu titlul de Prinț al Berchtesgaden. Motiv pentru care, aici a fost construit un palat si bineînteles, superbe vile pentru cei de la curtea printului.
Palatul Regal Berchtesgaden, împreună cu biserica colegială, formează un ansamblu impresionant. După secularizare din 1803, palatul a devenit reședința familiei Wittelsbach care înca si azi este un palat rezidențial de vară.
Centrul istoric Berchtesgaden este caracterizat de case medievale care sunt situate în jurul pieței lungi cu o superba fântâna istorică ridicata în secolul al XVI-lea. Multe dintre fațade cladirilor sunt decorate cu decorațiuni artistice din stuc și picturi murale tradiționale.
Orașul vechi Berchtesgaden oferă o atmosferă istorică și pitorească, cu multe zone pietonale, cu case vechi și biserici magnifice, cu magazine individuale, administrate de familii care oferă modă, cultură, bucătărie și meșteșuguri tradiționale.
Am avut parte de o ghida foarte simpatica alaturi de care am facut rondul orasului. Turul nostru nu a ocolit nici cimitirul, pentru ca acesta este unul din cele mai vechi din Germania. Un amestec echilibrat de monumente din piatra, bronz si lemn si un zid comemorial pentru toti fii si ficele orasului, despre care nu s-a mai gasit nicio informatie dupa primul razboi mondial. Tot aici si-a gasit odihna vesnica si cel mai longeviv bavarez cunoscut vreodata. Anton Adner a trait 117 ani, a fost vânzător ambulant și regele Maximilian I a dat ordin (în anul 1817) sa fie îngrijit special - Anton Adner a locuit direct la Hanul orasului pentru tot restul vietii, unde a primit tot ce si-a dorit de mâncare.
Dupa ce ne-am luat ramas bun de la simpatica ghida, ne-am continuat calatoria cu autocarul pentru doar înca aproximativ 15 minute si am parcat pe malul lacului Königssee (va urma)

