Legenda nu are o origine precisă, dar a devenit populară în cultura occidentală, în special în comunitățile iubitorilor de animale.
Se spune că atunci când un animal de companie moare, acesta ajunge într-un loc minunat numit Podul Curcubeu. Un loc în care animalele sunt sănătoase și fericite, alearga și se joaca împreună pe câmpuri verzi, sub un cer strălucitor. Ele nu mai simt durere sau suferință și așteaptă cu nerăbdare să fie reunite cu stăpânii lor.
Podul Curcubeu este descris ca un pod strălucitor, cu culorile unui curcubeu, care leagă lumea noastră de un tărâm paradisiac. Când stăpânii animalelor trec și ei în lumea de dincolo, animalele îi întâmpină cu bucurie la capătul podului. Împreună, traversează Podul Curcubeu pentru a fi reuniți pentru totdeauna. Această poveste simbolizează iubirea eternă și legătura indestructibilă dintre oameni și animalele lor de companie. Este o poveste plină de speranță și consolare, oferind alinare celor care suferă după pierderea unui prieten necuvântător.
Curcubeul are semnificații variate în diferite culturi și mitologii. În mitologia nordică, curcubeul este cunoscut sub numele de Bifröst, un pod care leagă lumea oamenilor (Midgard) de lumea zeilor (Asgard) și este păzit de zeul Heimdall. În mitologia greacă, curcubeul era asociat cu zeița Iris, mesagera zeilor, care traversa cerul lăsând în urma sa un arc de culori. În cultura Creștină se spune despre curcubeu că este un simbol al legământului dintre Dumnezeu și oameni, după Potopul lui Noe.
Vecina mea, ne-a invitat la o întâlnire "in memoriam Claire", catelusa care a fost membru al familiei pentru 15 ani... Initial l-am lasat pe Leo acasa, pentru ca ne-am gândit ca prezenta lui ar stârni amintiri dureroase, însa vecina a insistat sa il aducem si pe el in vizita. Am fost trei familii de pe strada noastra; Helmut a facut un tort cu cireșe Pădurea Neagră, vecina a pregatit Pizza-Muffins, am servit câte un pahar de Prosecco si câte o cafeluta, am povestit despre anii ce trec si amintirile care ne ramân in suflet... Claire a trecut Podul Curcubeu pe 27 decembrie 2024.
Un serviciu special pentru animale de companie, s-a ocupat de incinerare... Din Claire a mai ramas doar o cutie cu cenusa, un flacon cu blanita, câteva fotografii si... un ocean de amintiri.
The story of the Rainbow Bridge is indeed a touching and beautiful legend that brings solace to those who have lost their beloved pets.
RăspundețiȘtergere👍🏻 only those who have or have had a dog or cat can understand...
ȘtergereE o coincidenţă interesantă - pentru mine - că ai scris asta tocmai azi, când (la căderea nopţii) se împlineşte un an de când ne-a părăsit motanul Grişka, care ne-a fost alături aproape 18 ani.
RăspundețiȘtergereCa fenomen paranormal interesant - sau doar ca o stranie halucinaţie de-a mea - după ce l-am pierdut auzeam aproape în fiecare zi (uneori de două ori pe zi) un zgrepţănat scurt, ca atunci când trăgea el de două ori cu gheruţele de speteaza unui scaun tapiţat, înainte de a sări pe comoda de alături. De când i-am luat pe cei doi motănei de acum n-am mai auzit zgrepţănatul ăla niciodată - decât făcut de vreunul dintre ei (de când au ajuns amândoi de talia lui Grişka).
Duminică pe placul tău, dragă Carmen şi mulţumiri pentru legenda asta frumoasă! 🤗😘😘 (Auzisem de Podul Curcubeu, dar semnificaţia lui nu-mi era clară.)
draga Vero, ce emotionant! Si eu cred ca nimic nu e intamplator si nimic nu e paranormal! Sunt momente cand ne sensibilizam puternic si percepem altfel mediul inconjurator. Atunci simturile noastre se interfereaza cu alte frecvente... Noi nu stim sa interpretam ceea ce simtim! Asta este parerea mea. Dragul de Grişka! cu siguranta i-a invatat pe cei doi pitici sa se adapteze in nou habitat! Si acum priveste fericit, stiindu-va pe toti cu sufletele mângâiate!
ȘtergerePupici si imbratisari 😘🐾💕 O saptamana cât mai placuta!
Şi azi-noapte a mai fost o coincidenţă interesantă: https://www.facebook.com/Motanul.Griska/posts/pfbid035vE6wRWwmRtynUiMy9ffMYTAQcXWeGD2jZLJx6QJbEPt9RP9j2oAhGFza8hAc1FUl
ȘtergereDaaaaa...exact un an 💔 Da, e ceva mult mai mult decat o coincidenta....
ȘtergereMultumesc si eu pentru aceste detalii deosebite. Mereu am crezut ca aceste
RăspundețiȘtergerepovesti au esenta lor adevarata. Si fata de ceea ce a scris Vero, nu cred ca a fost o halucinatie auditiva. Lumea nevazuta se manifesta in diferite feluri.
Si e minunat sa aveti vecini deosebiti si sa organizati impreuna astfel de evenimente.
Pupici si o duminica placuta, draga Carmen!❤️😘
da, asa cred si eu... asa cum am scris mai sus, eu cred ca noi, oamenii, suntem miraculos de inzestrati! dar ca nu ne cunoastem fortele, nu ne stapânim simturile... Nu o iau razna, ca madam Georgescu ☺ Dar cred ca nimic nu este intamplator pe lumea asta!
ȘtergerePupici. O saptamâna minunata, Suzana draga! ❤️😘
Ce idee frumoasa, comemorarea Clarei! 💖
RăspundețiȘtergereIdeea Podului Curcubeu aduce, și aceasta, un strop de speranță că ne vom reuni cu sufletele dragi, la un moment dat. 😊
Ceea ce a scris Vero poate fi mai mult decât "halucinație auditiva"... Nu am explicații logice (științifice) 😊 dar, in unele cazuri, ceva se întâmplă. De ce se întâmplă, cum? n-am idee și nici nu mă străduiesc să aflu - n-am cum afla.
Și la noi, in Codlea, există "cimitirul animalelor" și servicii funerare pentru acestea. Într-un fel, e liniștitor, doar că prețurile sunt prea mari pentru cei cu venituri mici care au câini (și cei mai mulți care au câini par a fi cei cu venituri mici).
Mulțumesc că ai scris despre aceasta legendă, Carmen draga. 🌹 Deși am pus pe blog pozele (la care am) unor animăluțe dragi, nu am reușit să scriu și despre legenda...
Seara frumoasa in continuare! 🍀 Îmbrățișări și pupici de la quattro pentru trio! 😘🐾💕💐💞☕💗
Da, vecina mea Helmi (si aceasta coincidenta este interesanta! Helmi este un nume foarte rar, si exact oe strada noastra, vecini cu Helmut!! ☺ De aceea poate suntem prieteni atât de buni!) este foarte afectata! Sotul ei sufera de doi ani de Alzheimer destul de agresiv, acum a pierdut si sprijinul sentimental al Clarei... Este foarte singura! Coplesita! Dar constienta ca nu ar mai avea puterea si timpul sa adopte inca un catel... De cand locuim aici, vecini, ei l-au avut mai intai pe Felix, acum pe Clara... Ceilalti vecini care au fost invitati, il au pe Rico, pudel-ul acela roscovan-maro simpatic, precis l-ai vazut pe la mine aici, pe blog. Si ei ai avut-o inainte pe Gina (tot pudel a fost). Noi il avem pe Leo de 8 ani si un pic... Un animal de companie presupune multe cheltuieli si multe responsabilitati, insa daruieste atata armonie si iubire, se creaza o legatura foarte puternica! Chiar ma gandeam zilele trecute, cum se poate face o legatura puternica intre un catel tinut in lant in fundul curtii, caruia ii arunca resturi de mancare si ii pune apa intr-o cratita ruginita?!?!?! Bârrrr! Sarmanii caini, chiar si asa tratati, isi fac datoria si sunt fideli celor care le asigura mancarea esentiala sa traiasca! Sau, am mai auzit despre o cunostinta a mamei, care are 3 pisici, tinute in curte, intr-o cusca de caini! Acelea nu au voie niciodata in casa, fie gerul cat de mare! Asa s-au invatat saracutele... Naja, nu mai aprofundez, ca mi se face pielea gainii!
ȘtergereSi aici costurile sunt exorbitante! Helmi s-a dus cu Clara de urgenta la clinica, pentru ca lesinase sub ochii ei (era in tratament de cateva zile, la medicul veterinar de cartier)... I-au facut ecografie, au consultat-o si au spus ca nu mai poate fi salvata, avand o metastaza la rinichi in ultima faza... Aceasta a costat 600€ Si au sfatuit-o sa recurga la serviciile de eutanasie, spre a curma durerile Clarei. Plânsa, disperata, profund indurerata, a acceptat. Imediat echipa s-a ocupat, Helmi a semntat cateva formulare si a plecat spre casa fara Clara... A primit de la Fa.Rosengarten urna, borcanelul cu blanita, scrisoarea de Legenda Curcubeu, un trandafir rosu si chitata de 400€! Ce sa faci?! Accepti situatia, pentru ca te gandesti ca este cel mai bine pentru sufletelul tau...
Costurile au explodat, in toate domeniile. Noi saptamana trecuta am avut vaccinul anual, "cel mic" ca "vaccinul mare" este la anul. Consultatia generalainainte de vaccin si vaccinul au costat 89€!
Cand s-a intamplat accoidentul cu Leo, in urma cu 6-7 ani, am semnta tot ce mi s-a pus sub nas! Plangeam amandoi si nu doream altceva decat sa se faca ce este mai bine pentru recuperarea puiutului nostru! Spre fericire, am avut o asigurare medicala pentru Leo, facuta asa aiurea, mai mult o alintare-un moft, pentru noul nostru membru al familiei. Si ce noroc am avut, pentru ca operatiile, spitalizarea o noapte si tratamentul post operator, au costat peste 6000€! da, sase mii de euro! cinci mii si ceva au fost preluate de asigurare! Dar atunci nu stiam, pur si simplu am semnta ca vreau sa il trateze cum se poate mai bine. As fi facut credit in banca de nu aveam bani! Totul faci pentru sufletelul nevinovat! ... Mda... am oftat lung!
Il privesc pe Leo care motaie, inocent, langa mine... Doamne cat il iubim! ♥ Tie ti-am povestit toate acestea, pentru ca stiu ca intelegi. Dar cel putin 50 % din români nu inteleg asa ceva... Trist!
Pupici si imbratisari, de la trio pentru quattro 😘🐾💕💐💞☕💗
O, Doamne! Ce trebuie sa fi fost în sufletul vecinei... Să plece cu Clara de acasă și să se întoarcă fara ea... 😢 In 2009 am avut o alta cățelușa (tot în "custodie comuna" cu o buna prietena și soțul ei) - avea 16 ani, suferise o operație grea la glandele mamare și trebuia să facă perfuzii trei zile consecutive. Veterinarul a zis sa o las in cabinet în aceste trei zile, dar am preferat sa merg zilnic, să stau cu ea în brațe timp de două ore cat dura perfuzia... In una din aceste zile am întâlnit o doamna care stătea și plângea langa o pisică neagră întinsă pe o măsuță, cu un fir de lăbuță... Am crezut că făcea perfuzie, ca Miți, dar era... eutanasiata. Fix ca vecina voastră, venise pt că îi era rău pisicuței, și pleca fără ea. Imaginea aceea, durerea femeii nu mi se vor șterge prea curând de pe retina...
ȘtergereDraga voastră vecina... Să nu mai poată avea alt sufletel lângă ea... Cred că am mai scris pe undeva: poate adopta altcineva, care își poate ăsuma responsabilitatea pt îngrijirea animalutului când Dna nu va mai putea. Soțul ei suferă de o boala teribilă... Un cățeluș i-ar mai "acorda" momente de liniște sufletească, abatandu-i gândurile. Hm. Cred că nu e tocmai coincidență că sunteți pe aceeași stradă cei cu suflet sensibil, cu dragoste și pentru necuvântătoare...
Cât despre cum își tratează unii câinii și pisicile (și caii, și alte animale) evit sa mă gândesc prea des pentru că m-aș îmbolnăvi de... tristețe. In unele cazuri mă gândesc că aș putea reclama unele rele tratamente asupra unor animale (câini, pisici), dar, pe de altă parte, dacă autoritățile ar hotărî să ia aceste sufletele e posibil sa le fie și mai rău - mai ales în cazul câinilor care, deși rău tratați de stăpâni, rămân fideli (in majoritatea cazurilor - cunosc o singura excepție).
Pentru Miki, in 2020-2021, și prietenii care o aveau în acte au cheltuit câteva mii de euro pentru că a avut piometrita (ceva de gen) - infecție la uter; a avut noroc că era o forma relativ mai ușor de tratat, descoperită la timp. Era să o pierdem atunci. Mai apoi, in 2023, a avut probleme cu glandele perianale și prietena mea voia să o eutanasieze, pt că era nasol rău; soțul ei nu era de acord. M-au chemat la ei și când i-am văzut ochii lui Miki am știut că mai are viață în ea. Și am luat-o la noi... Cu tratament, a mai trăit doi ani. S-a stins fara suferința. Avea 20 de ani. Vârsta ei e singura mea consolare, să zic așa. 😊
Îți mulțumesc pentru randurile-ganduri, Carmen draga! 💓
Pupici și îmbrățișări de la quattro pentru trio! 😘🐾💖🍀💗☕💕
♥ ce emotionant! fiecare cuvânt! ♥ Multumesc draga mea Diana! Cateodata face atât de bine sa ne descarcam sufletul...
ȘtergerePupici și îmbrățișări de la trio pentru quattro! 😘🐾💖🍀💗☕💕
Povești adevărate, cu un final firesc dar trist, depănate la gura șemineului...🐾😔
RăspundețiȘtergerePentru aceste suflete necuvântătoare, asimilate in spațiul și viața personală, părintele adoptiv depune mult atașament și dăruire, iar dispariția lor din habitatul comun este răvășitoare!🥺🙈
Legenda Podului Curcubeu dezvăluie o portiță prin care reintalnirea devine o speranță!
Seară minunată și o săptămână cum o dorești!
Te îmbrățișez, dragă Carmen!💞🤗😘
da, Gina draga... este trist si da, este firesc... Toti ne ducem! Este in legea firii si poate, este la fel de firesc sa fim profund indurerati, poate si aceste manifestari fac parte din procesul firesc al vietii pe Pamânt. Suntem constienti ca suntem toti datori cu o moarte, insa nu o acceptam usor... gândul il alungam... Poate este normal... Cand pierzi un membru al familiei, se rupe ceva din inima ta! Poate ca rana se vindeca, insa cicatricea nu piere niciodata. Depinde de noi, cat de repede si in ce procent ne refacem...
ȘtergerePentru alinarea durerii, incercam sa ne imaginam ce este mai bine si mai frumos pe lumea cealalta... Si aici nu ma refer doar la animalute, nuu... ma refer la membrii familiei. Sau persoane dragi. Eu am multe, duse pe Lumea Cealalta... probabil asa cum avem fiecare, tot mai multe, pe masura ce inaintam in varsta... Este o mare consolare sa ai pe cine sa te bazezi, sa vorbesti despre durerile tale, sa simti ca esti inteles... Unde nu mai exista speranta, nu mai exista nimic!
Te imbratisez, draga mea. Un start bun in noua saptamâna! Iata... a noua din noul an! Vai cum trece timpul! Pe cat de lunga a fost luna ianuarie, de acum parca incepe timpul sa prinda viteza... Imediat intram in Postul Pastelui, apoi urmeaza Pastele... un pic de vreme frumoasa si țac! Concediul de vara! ☺☺☺ apoi țac! vin din nou toamna si iarna! ☺☺☺
Pupici si imbratsiari. Numai bine!💞🤗😘
Oh, draga de ea, vecina ta. Cred că i-a făcut bine adunarea, am citit în comentarii că are de dus şi o altă povară pe umeri. Interesantă şi frumoasă legenda. Te pup, Carmen!
RăspundețiȘtergereda, i-a facut bine, categoric. Noi ne intalnim destul de des, aici in vecini, am scris despre intalnirile noastre la cafea si prajitura si-un pahar de prosecco... in plus, zilele de nastere sau alte evenimente... Din fericire, intretinem o legatura frumoasa, aici pe strada noastra. Insa, in asemenea situatii, oricat de apropiat ai fi, necazul ti-l duci singur! Alzheimer este o boala urâta! Si cant te gandesti ce barbat inteligent si distins a fost! Acum... habar nu mai are pe ce lume este! Si sotul matusii mele din Ulm tot asa o soarta a avut, insa la el boala s-a manifestat razant! Nu a durat nici macar un an! Cel mai rau a fost ca a uitat si sa manance, nu mai stia nici sa inghita mancarea, nici sa inghita apa... Mda... O postare trista, cu comentarii triste, imi pare rau, scuza-ma te rog!
ȘtergereTe pup Potecuta! O saptamâna buna, draga mea!