... atunci, cu siguranta, cuvântul Holocaus nu ar mai exista în vocabular si viata a aproximativ șase milioane de evrei, nu s-ar fi încheiat în urma celei mai abominabile decizii! Daca timpul s-ar putea da înapoi, atunci nu ar fi existat nici Hitler si nici programul de exterminare a evreilor, plănuit și executat de regimul național-socialist din Germania... Daca timpul s-ar putea da înapoi, atunci nu ar fi existat nici persecuția evreilor, nici genocidul, nici dr.Mengele, nici lagărele de concentrare de la Auschwitz, Dachau, Buchenwald, Ravensbrück, Sachsenhausen, Natzweiler...
Dar timpul nu se poate da înapoi!
Tot ceea ce mai putem face, este să nu uităm ca au existat acele zile întunecate în istoria omenirii! "Nu trebuie să permitem ca astfel de atrocităţi să se întâmple, cu oricine! Şi noi trebuie să ne reamintim şi sa aratăm generaţiilor tinere, adevărul despre această tragedie" mi-a scris ieri pe e-mail Noemi, si mi-a marturisit: "Mama mea este un supravietuitor al Shoah / Holocaustului. Avea 14 ani şi jumătate când aceasta a fost deportata la Auschwitz. 28 membrii ai familiei ei apropiate, inclusiv sora ei mai mica, au pierit acolo."
Pentru ceea ce a trait mama lui Noemi, pentru toti cei traumatizati de aceleasi experiente cutremuratoare, noi si generatiile ce vor urma, suntem datori sa dovedim ca avem grija ca asa ceva sa nu se mai poata întâmpla!
Începând cu anul 1996, în Germania, data de 27 ianuarie a fost declarata "Ziua comemorării victimelor naţional-socialismului" si din anul 2005, prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite, comemorarea din 27 ianuarie a devenit "Ziua Internaţională a comemoriei Holocaustului".
Nu suntem vinovați pentru ceea ce au făcut cei dinaintea noastră, dar suntem vinovați dacă ignorăm acest trecut și încercăm să-l ascundem!
Am vizitat în urma cu câtiva ani, Lagarul de concentrare de la Dachau si Muzeul evreiesc (Jüdisches Museum) din Berlin si cine spune ca nu are interes sa vada asa ceva, atunci este ori egoist, ori ignorant! Oricât de mult am fi citit pe aceasta tema, oricâte filme sau fotografii am fi vazut, niciodata nu va fi facut destul în memoria victimelor Holocaustului! Este o datorie de onoare sa vizitezi aceste locuri în care suferinta a atins cotele cele mai înalte, în care a supravietui a fost doar o minune!
----------------------------------------------------------------------------------
Ping: Vania (La multi ani!), Se-cret, tu1074.
Dar timpul nu se poate da înapoi!
Tot ceea ce mai putem face, este să nu uităm ca au existat acele zile întunecate în istoria omenirii! "Nu trebuie să permitem ca astfel de atrocităţi să se întâmple, cu oricine! Şi noi trebuie să ne reamintim şi sa aratăm generaţiilor tinere, adevărul despre această tragedie" mi-a scris ieri pe e-mail Noemi, si mi-a marturisit: "Mama mea este un supravietuitor al Shoah / Holocaustului. Avea 14 ani şi jumătate când aceasta a fost deportata la Auschwitz. 28 membrii ai familiei ei apropiate, inclusiv sora ei mai mica, au pierit acolo."
Pentru ceea ce a trait mama lui Noemi, pentru toti cei traumatizati de aceleasi experiente cutremuratoare, noi si generatiile ce vor urma, suntem datori sa dovedim ca avem grija ca asa ceva sa nu se mai poata întâmpla!
Începând cu anul 1996, în Germania, data de 27 ianuarie a fost declarata "Ziua comemorării victimelor naţional-socialismului" si din anul 2005, prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite, comemorarea din 27 ianuarie a devenit "Ziua Internaţională a comemoriei Holocaustului".
Nu suntem vinovați pentru ceea ce au făcut cei dinaintea noastră, dar suntem vinovați dacă ignorăm acest trecut și încercăm să-l ascundem!
Am vizitat în urma cu câtiva ani, Lagarul de concentrare de la Dachau si Muzeul evreiesc (Jüdisches Museum) din Berlin si cine spune ca nu are interes sa vada asa ceva, atunci este ori egoist, ori ignorant! Oricât de mult am fi citit pe aceasta tema, oricâte filme sau fotografii am fi vazut, niciodata nu va fi facut destul în memoria victimelor Holocaustului! Este o datorie de onoare sa vizitezi aceste locuri în care suferinta a atins cotele cele mai înalte, în care a supravietui a fost doar o minune!
----------------------------------------------------------------------------------
Ping: Vania (La multi ani!), Se-cret, tu1074.
ai scris cu si din suflet Carmen...si eu am primit acelasi mail de la Noemi si citind m-am intrebat oare cum a fost viata mamei ei avand sapat in suflet acea durere cutremuratoare....
RăspundețiȘtergereoricat am incerca,in mod sigur nu am putea intelege 100% ce au simtit acei oameni...de aceea nu trebuie sa lasam sa se mai intample si mai ales nu trebuie sa uitam...asa cum bine ai spus...
nu vom sti niciodata! ori cât de multe vom citi sau vedea... Important este sa nu uitam ca ceea ce a fost, depaseste granitele imaginatiei!
Ștergerece cuvinte frumoase! daca as avea vreodata posibilitatea,cu siguranta as vizita acele locuri. din istorie trebuie sa tragem invataminte, sa iertam si sa gasim puterea de a indrepta prezentul spre un viitor mai bun.
RăspundețiȘtergerefrumoase gânduri, Xaara draga! impresionante cuvintele tale!
ȘtergereAşa ceva nu trebuie să se mai repete niciodată! Avem datoria de a spune adevărul urmaşilor.
RăspundețiȘtergerePerfect de acord, Max draga!
ȘtergereAm citit cu mare emoție rândurile tale CARMEN!
RăspundețiȘtergereCu adâncă apreciere și cu sentimente de sinceră prietenie îți mulțumesc !