Parfumul copilariei

Copilaria... este aroma de viata fara griji, ce-si trage esenta din primele îmbratisari ale mamei si din timbrul vocii tatalui. Este un caleidoscop de culori si miresme ce se rotesc în jurul orelor nesfârsite de joaca, este un parfum cu esenta unica, ce mângâie simturile si îti confera puterea de a-ti duce visurile la împliniri.
Parfumul copilariei este un compus din cele mai pure si dragi amintiri.
Este mirosul soarelui diminetii, ce gâdila genele, este cana cu lapte aburind, oul fiert moale si rosioara taiata felii, lânga bucata de pâine pufoasa, la micul dejun.
Este dulapul cu lenjerii de pat, impregnate-n parfum de levantica sau este mirosul rufelor înghetate de ger si aduse în casa la uscat; este mirosul scrobelii si al aburului de proaspat si curat, când mama calca rufe, în timp ce noi- copiii, urmaream seriale de desene animate.
Este parfumul cojilor de lamâie si portocala, taiate cubulete si asezate în straturi cu zahar, este aroma prajiturii cu magiun si miez de nuca prajita sau a grisului cu sirop de zahar ars.
Este mirosul de cerneala sau intonatia poeziilor repetate cu mama si învatate pe de rost, este mireasma florilor de câmp presate între paginile cartilor cu povesti.
Este combinatia de ruj si ness frecat spuma, când la mama veneau prietene la o cafea, iar eu trageam cu urechea la povestile lor, fascinata în egala masura de distinctie, eleganta tinutei si a manierelor.
Este aroma limonadei preparate de bunica, când mergeam la scaldat, la apa Buzaului, mirosul malului moale si nămolos, pe care ne placea sa alergam - mie si fratelui meu, adâncindu-ne pâna la genunchi, spre disperarea bunicii. Este parfumul reginei-noptii, ce patrundea pe geamul întredeschis, seara la culcare, aroma lobodei sau a borsului de tarâte, ingrediete nelipsite în bucataria bunicii, este mirosul teiului pus la uscat, al leusteanului, mentei sau al musetelului, întinse pe coli mari de hârtie alba.
Este mirosul dulce al bomboanelor ce umpleau doldora, buzunarele strabunicului, în timp ce ne plimbam mâna-în-mâna prin parc. Este mirosul de serbet, dulceata de nuci verzi sau compotul de visine, cu care ne îndulceam sfârsitul de saptamâna.
Este aroma pâinii calde de casa, unsa cu untura din ulcica smaltuita - adusa din pivnita racoroasa, peste care presaram ceapa rosie frecata cu sare.
Este mirosul obrajilor rumeni de la sanius sau al gutuilor coapte pe dulap.
Este parfumul cireselor de mai, mâncate în portie de "o galeata pe zi", este aroma porumbului fiert, al pepenelui dulce si rosu sau al supei de gaina, cu taietei de casa. Este izul inconfundabil al podului casei bunicilor din Sibiu, în care ma furisam sa pot cotrobai în cele mai întunecate cotloane, scotând la iveala, cutiile de carton pline cu fotografii sau doar sa spionez vecinii, prin ochiul cu geam fumuriu. Este scara lunga ce ducea din camara spre pod, de la înaltimea careia descopeream cu usurinta, unde punea bunica spre pastrare stafide, biscuiti sau rahat de trandafiri. Este parfumul amiezilor de vara, petrecute la bunici, pe terasa umbrita de vita-de-vie, jucându-ne cu motanul tarcat sau cu puii de gaina.
Copilaria este parfumul florilor de soc, scuturate în parul lasat valuri pe umeri, este mireasma ametitoare a "Mâinii Maicii Domnului" ce crestea întrun colt de curte.
În fiecare primavara când înfloreste liliacul, îmi amintesc de minunata vacanta în circuit-pe biciclete, împreuna cu parintii, când, ajunsi târziu la o cabana, nu am mai gasit locuri de cazare. Înduiosat de mutritele obosite - a mea si a fratelui mai mic, cabanierul ne-a lasat sa dormim în turnul releului electric, pe niste saltele direct pe podea. Am ajuns orbecaind în camera si am adormit ca bolovanii, iar dimineata nu ne venea a crede ce frumusete de liliac îsi întindea ramurile pline cu flori triple, pâna la geamurile camerei noastre. Liliac asa mare, parfumat si frumos nici nu am mai vazut niciodata!
Copilaria...este o dulce amintire! Este oaza spre care oricine îsi întoarce cu emotie gândurile.


Tema similara: Poarta magica a copilariei, Imaginatie