Dupa cum am mai scris aici pe blog, lunile martie si aprilie au fost deosebit de reci, ploioase si mohorâte. Spre disperarea noastra, luna mai a început deasemenea cu temperaturi sub zero grade în cursul noptilor, cu dimineti încarcate cu ceata si cu zile cu ploi abundente, îmbogatite cu grindina! Si dintr-o data, prognozele meteorologilor pentru a doua jumatate de luna au devenit incredibile! Toate promiteau zile însorite cu temperaturi de vara! Miercuri (17.05) s-au orit ploile (dupa-amiaza am fost la cules lalele si am vizitat Târgul de ceramica). Joi a fost sarbatoare - Înaltarea Domnului si totodata Ziua Tatalui. Cerul a fost acoperit, însa temperaturile au crescut peste 17 grade! Vineri vremea s-a schimbat un pic fata de ziua precedenta, dar nu în bine... pentru ca a început sa bata tare vântul! Cerul a ramas cenusiu - lipsit de nori, dar si de soare! Nu mi-a prea pasat, pentru ca am lucrat primele ore ale zilei în regim home-office, apoi am smotruit prin casa. Pentru ziua de sâmbata am stabilit ca indiferent cum va fi vremea, vom pleca în excursie la Mânastirea Weltenburg.
O mai tânara colega de serviciu nu cunoaste Bayern-ul asa cum o facem noi - eu si sotul meu, asa ca ne-am oferit sa îi aratam frumusetile turistice din Niederbayern (Augsburgul este capitala regiunii bavareze Schwaben - o harta interactiva a Bavariei se gasete aici). De dimineata ne-am îmbracat asa, sa fim pregatiti pentru orice situatie meteorologica ☺ pantaloni, maieu, tricou, geaca subtire (de vânt) si geaca groasa (de ploaie)! Andrea, colega mea, a sosit punctuala si am pornit la drum. Prima etapa a excursiei a presupus 100 km de mers cu masina, baietii în fata - Helmut la volan, Leo copilot, noi fetele în spate ☺Prima oprire a fost la situl arheologic Cetatea Abusina de lânga statiunea balneara Bad Gögging. Castrul roman a fost un fort de cohortă și acum face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Fiind un muzeu în aer liber, este deschis vizitatorilor gratuit.
Rămășițele clădirilor și fortificațiilor arată vizitatorilor strategiile în schimbare cu care soldații romani au asigurat granița de nord a Imperiului Roman timp de aproape 400 de ani.
În secolul I d.Hr., cetatea făcea parte dintr-un lanț de forturi de-a lungul Dunării. În secolele al II-lea și al III-lea d.Hr., fortul a fost unul din punctele de frontiera ale Limesului superior germano-retic. Fortul a pierit într-un incendiu catastrofal în jurul anului 430 d.Hr. Totodată, s-a încheiat supravegherea sistematică a Dunării de către trupele romane de frontieră.
Soarele începuse sa straluceasca timid, hranind încrederea noastra într-o zi frumoasa! ♥ (va urma)
