La pervazul ferestrei larg deschise, acest sfârșit de septembrie își varsă peste lume aburul dimineților de mătase, ca o boare argintie sub mantia căreia ultimele culori vii ale grădinii – nestematele zămislite de focul verii – pâlpâie încă pline de o tainică și nestinsă scânteiere, șoptind inimii, în limba lor de petale, că frumusețea nu cere veșnicie pentru a fi desăvârșită, ci doar demnitatea de a-și juca rolul până la capăt și de a face o ultimă reverență înaintea somnului de sidef.
Fie ca acordurile finale ale valsului de septembrie să vă inspire tihnă, să vă ridice ochii spre frumos și să vă conducă pașii spre un weekend minunat!
câta melancolie se simte între rândurile acestui text! Draga Carmen, multumesc pentru emotia de sfârsit de septembrie!
RăspundețiȘtergereUn weekend minunat si tie!