E joi și e vară

Dacă s-ar putea, aș vrea să mă pierd într-o buclă temporală, să mă-nvârt la nesfârșit într-o zi de sâmbătă.
Sâmbetele sunt rotunde și blânde, au miros de pâine caldă și gust de timp care nu se grăbește. Au fantezie și o lene nobilă. Adăpostesc lumina blândă a dimineților fără alarmă și tihna clipelor care nu cer nimic.
Hm... dar astăzi e joi.
Și zilele de joi sunt lucide, fără poezie, încorsetate, strânse în pliuri de programări și griji.
„Sttt... hei, tu! Iar visezi?” — o voce joasă, catifelată, aproape șoptită, s-a strecurat spre mine ca o frunză legănată de respirația unei dimineți târzii.
M-am întors încet... Nimeni. Doar ceașca de cafea, aburindă.
„Hai, ia-mă de toartă. Meriți o pauză.” Accept provocarea și ies pe terasă ca teleghidată.
Căldura mă învăluie ca un val de miere. În aer plutește parfum de sînziene... Verdele din jur mă-mbrățișează.
Aburul din ceașcă dansează, reflexiile se joacă pe farfurioară în sclipiri moi — ca o fisură în țesătura timpului.
Par ecouri de lumină dintr-o altă lume... Poate una în care sâmbetele nu se termină niciodată.

Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel: