sâmbătă, 12 iulie 2014

Let's talk about... professions

Cei mai multi bloggeri sunt scriitori, poeti sau jurnalisti de profesie si textele pe care le publica în blogosfera - fie ca sunt creatii literare, pamflete, reportaje sau interviuri - poarta amprenta profesionalismului, compozițiile lor sunt structurale, contin particularități stilistice si transmit cititorilor emotii. Aceste persoane au fost învatate sa utilizeze limbajul pentru a portretiza cât mai fin idei și imagini... O alta grupa mare de bloggeri este formata din cei care se folosesc de blog spre a-si promova munca sau rezultatul muncii, temele întinzându-se între cele mai cunoscute domenii, pâna la cele mai ciudate (fermieri, florari, pictori, gastronomi, designeri, muzicieni, etc.). Acestia  îsi folosesc deasemenea cunoștințele de specialitate pe blog.
Eu nu fac parte din niciuna din categoriile sus numite si în legatura cu profesia mea am scris foarte rar, în primul rând din teama ca genul acesta de povesti ar fi greu de înteles sau chiar ar plictisi eventualii cititori. Astazi însa risc ☺ si voi spune câte ceva despre meseria mea.

Sunt inginer TCM si lucrez într-un birou de proiectare, în cadrul Firmei Renk, fondata de Johann Julius Renk în anul 1873, sub numele de Fabrica de roti dintate, firma preluata în 1923 de concernul MAN. În prezent întreprinderea este lider mondial necontestat în producerea de reductoare turbo şi planetare cu înalte exigenţe tehnice, reductoarele navale şi cutii de viteza pentru material rulant. Asa cum scriam într-un articol despre orasul în care locuiesc, traditia industriei constructoare de masini are în Augsburg radacini adânci.
În legatura cu munca mea, nu pot sa fac public decât anumite date - secretul de serviciu fiind una din regulile de baza în firma la care sunt angajata. Despre succesele de anul trecut ale firmei pot sa mentionez cu mândrie trei recordurile mondiale: cel mai rapid feribot - pe nume"Francisco" (dupa numele Papei) functioneaza cu reductor conceput si executat la Renk, la fel ca si cel mai lung iaht (180 metri) numit "Azzam". Cea mai mare planetara construita vreodată (un monstru de 280 tone) pentru banc de probă - turbine eoliene, este de asemenea realizat de Renk.
Cei mai multi cunosc probabil termenul de "cutie de viteza" de la autoturismul pe care îl conduc, însa o cutie de viteza pentru o nava maritima (fregate, corvete, nave de pasageri, paza de coasta, nave de croaziera) are aproximativ lungime si înaltime de trei metri, latime de patru metri si câtareste în jur de 45 tone!

Compartimentul de proiectare în care lucrez de aproape zece ani, elaboreaza întregul ansamblu al partii mecanice (colaboram în strânsa legatura cu compartimente care se ocupa de partea hidraulica, pneumatica, s.a), începând cu cele mai mici suruburi si roti dintate si încheind cu carcase si capace de protectie - bineînteles toate datele sunt sub forma electronica si la final, imprimate pe hârtie. Totodata suntem angajati sa însotim si sa dirijam realizarea lucrarii pâna la lansarea vaporului pe apa.
Majoritatea pieselor sunt executate în halele de productie ale fabricii însa avem si componente pe care le cumparam sau le comandam la alte firme. Spre exemplu carcasa ultimului proiect a fost stabilit sa fie executata la firma MAN si va prezint câteva fotografii din timpul vizitei echipei noastre de proiectare în hala de lucru, în turnatorie.
În sectiile de productie ale întreprinderii noastre suntem prezenti deseori, însa în turnatorie se intra doar cu aprobari speciale. Pe timpul acestei vizite am fost autorizata sa fotografiez.

29 de comentarii:

  1. interesant! (y)
    A fost o excursie placuta in domeniul tau de lucru

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca ti-a parut interesant articolul de azi. Sunt curioasa tu ce meserie ai? :)

      Ștergere
  2. M-au impresionat profund imaginile cu locul tău de muncă. Este o adevărată uzină, unde produceţi adevăraţi coloşi. Dacă ne-ai fi spus, fără să ne pui imagini, că la serviciul tău produceţi piese de zeci de tone, m-aş fi mirat, neîncrezător. Printre atâtea fiare, eşti o prezenţă delicată.
    O zi minunată, dragă Carmen! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc Alex draga, esti dragut, ca întotdeauna!
      Fotografiile sunt de la MAN - din turnatorie. La noi in halele de productie este cu totul altfel... lumina si curatenie ca acasa!
      Strungurile si frezele care auncau in jurul lor așchii de metal si împroscau cu solutie de emulsie de racire pe pereti, nu am vazut niciodata în Germania. Standardul de automatizare al masinilor este de prim rang... Piesele se prelucreaza în cabine închise, operate din exterior prin apasare de buton. Strungarii de alta data sunt azi specialisti ce poseda cunostinte de programatori, totul este precis si pre-calculat. Ordinea si curatenia în sectiile de productie sunt la fel de importante ca si securitatea muncii.
      Multumesc mult, o duminica placuta si voua! :)

      Ștergere
  3. Wow, ai un job foarte interesant. Eu nu am niciun habar de partea tehnica, dar uite ca si o femeie poate avea un job care mi se pare mai degraba masculin. Inseamna ca esti o femeie puternica, felicitari si multa putere de munca. Eu sunt educatoare, sunt mai inclinata pe partea umana, oare am inteles gresit, sau si tu ai lucrat in invatamant in tara?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe vremea când am fost eu studenta (la Sibiu), în anul de studiu eram jumatate fete, jumatate baieti! Si meseria nu mi se pare deloc masculina! Practic, munca mea este de "soricel de birou", lucrez la computer cu ajutorul uni program tridimensional. Piesele pe care le concep au culori placute, standard e verde :))) ca un câmp primavara!
      Nu am lucrat niciodata în învatamânt, cu toate ca as fi putut, deoarece în ultimul an de studiu am urmat si cursul de pedagogie si as putea chiar si mâine sa predau o materie tehnica. Dar... vezi tu cum e viata? apuci sansa care ti se ofera :)
      În România am lucrat într-o fabrica de confectii, în biroul de pregatire a documentatiei. De ce aici si nu într-o întreprindere de constructii-masini, este o lunga poveste... pe scurt - am jucat volei în echipa de junioare a Scolii Sportive si la 18 ani am fost preluata de clubul sportiv al acestei fabrici. Am jucat volei pentru aceasta fabrica de confectii pâna la vârsta de 25 de ani, apoi am ramas sa lucrez aici. Mi-a placut mult si probabil ca as fi continuat si în Augsburg aceasta meserie, dar domeniul textil fusese deja "îngropat" ca fiind ne-rentabil. Norocul meu a fost ca în anul 2000 când m-am mutat eu în Germania, piata de lucru era în criza de ingineri, asa ca am aparut exact la momentul potrivit! :) Am avut noroc!

      Ștergere
    2. Foarte frumos, nu e vorba doar de noroc, caci in spatele acestei cariere pe care tu o ai sta multa munca. Inteleg de ce arati asa bine, ai fost sportiva :). Te pup, si scuze ca te plictisesc cu advertorialele mele, insa chiar si in acele postari pun mult suflet, plus ca scriu mai mult, sunt in concediu prelungit!

      Ștergere
    3. draga mea, cum poti crede ca ma plictisesti?! eu ma bucur pentru fiecare comentariu, acestea sunt semne clare ca ceea ce scriu este si citit :)) Ma bucura mult si faptul ca putem schimba pareri pe temele sustinute în articole, de aceea prefer comentariile în care fiecare isi spune sincer parerea.
      Iti doresc o vacata minunata. Sa folosesti timpul ca sa iti implinesti visele - începând cu cele marunte, acestea sunt baza celor mari! te pup si eu :-*

      Ștergere
  4. Ma bucur ca ne-ai impartasit si noua cate ceva din munca ta. Mi-ai trezit oaresce amintiri, si eu am lucrat in proiectare, chiar si intr-o turnatorie am lucrat, dar nu pot zice "ce vremuri!" pentru ca, recunosc, nu mi-a placut foarte tare, aveam alte inclinatii, mai artistice ca sa zic asa... :) Sa fii mandra de tine, nu oricine poate face ce faci tu!!! Numai bine, draga Carmen!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. amintiri nu tocmai placute am si eu din saptamânile de practica în productie, din timpul liceului :)) Era mizerie mare în sectiile de productie, uleiul si emulsia îmbibate în pardoseala îmbracau in starturi groase spanul care era curatat doar asa, când deranja prea tare! Dupa 6 ore petrecute în hala nu ajungea o ora de dus sa scap de mirosul specifil uzinei. Dar... teoria era una si practica alta :))
      Ina draga, se pare ca semanam :)) si eu am pendulat permanent între tehnica si arta! îmi amintesc ca la liceu, treapta întâi am facut-o la filologie-istorie si aici ma remarcasem ca fiind cea mai buna la mate si fizica! Treapta doua am dat examen la liceu de matematica-fizica si aici am devenit în scurt timp recunoscuta ca având înclinatii artictice, gazeta de perete epunea permanent incercarile mele literare :)))
      Hobbyul meu este si azi pictura si arta decorativa, am prin casa multe creatii proprii, câteva le-am oferi cadou prietenilor. Ma bucur mult ca fiica mea cea mica a mostenit aceasta latura si urmeaza drumul artelor plastice (este studenta la Lehramt, va fi profesoara de arte-plastice si istoria artei plus italiana). Fiica cea mare are înclinatii ligvistice, ea e studenta la ANIS (Anwendungsorientierte Interkulturelle Sprachwissenschaft) cred ca se traduce Studii lingvistice pentru comunicare interculturală. Deci... aparentele înseala de cele mai multe ori însa proverbul "aschia nu sare departe de trunchi" este adevarat! :))
      te pup. Numai gânduri bune!

      Ștergere
    2. Si mie mi-au placut chestiile umaniste dar a trebuit sa fac ceva tehnic, ca sa nu mor de foame! Daca pictezi pozeaza ce-ai pictat/decorat si pune pe blog, sau ai deja si le-am ratat?
      Electra

      Ștergere
  5. Frumoasa meserie! Pe vremuri aveam si in tara asemenea fabrici, dar se pare ca n-au fost "rentabile" pentru noii capitalisti. Un vechi obicei: te fluiera admirativ colegii cand treci prin sectie???

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. problema este ca daca nu modernizezi continuu astfel de fabrici, concurenta te înghite!
      Trebuie sa râd, pentru ca îmi amintesc de astfel de scene traite în tara :) Dar sincer, foarte sincer spun, în Germania nu se întâmpla asa ceva, nemtii sunt educati altfel... nu stiu cum sa ma exprim... Poate ca aceasta este o explicatie a faptului ca românii spun ca germanii sunt reci :) Poate ca legile sunt mai aspre si "instinctul masculin" a fost "dresat" :)) Scene de genul acesta pot fi interpretate ca molestare si la locul de munca ar putea fi motiv de concediere. Nu se intâmpla secne de acest fel nici pe stada. Nemtoaicele eticheteaza barbatii din tarile balcanice si Italia ca fiind machos! :))

      Ștergere
  6. Hei, ce mult mi-a plăcut mie acest articol interesant despre meseria ta. Oricum, la cât am reuşit eu să te cunosc, tu faci totul cu bucurie şi dragoste. Se simte mereu acest lucru în ceea ce scrii şi este una din cele mai importante calităţi pentru a avea o viaţă frumoasă. De câte ori ţi-am spus că eşti un model pentru mine. Îţi mulţumesc pentru explicaţiile despre nufăr, am lăsat un comentariu şi a intrat în moderare, aşa cum ştiu că se întâmplă la rticolele mai vechi. Am citit şi articolul despre frumosul vostru oraş şi tare mă gândesc să vin să-l văd şi eu odată.Pup, draga mea şi duminică plăcută! A, eu sunt economist de vreo 14 ani. înainte am fost profesoară de chimie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Mihaela, orocând te hotaresti sa vizitezi Augsburgul, sunt dispusa cu drag sa te însotesc si sa-ti fac sederea mai usoara si mai placuta.
      Profesoara de chimie... ce frumos! Si pentru economisti am profund respect... ce bine era sa cunosc si eu ceva in materie, nu as mai fi avut nevoie de consultant fiscal la fiecare sfârsit de an, pentru întocmirea declaratiei de impozit :)))
      te pup draga mea. O duminica minunata va doresc!

      Ștergere
    2. Hei, ce frumos ar fi! Tare mult mi-ar plăcea- Îţi mulţumesc tare frumos pentru disponibiltatea şi deosebita ta amabilitate. Dacă stau bine şi mă gândesc, chiar trebuie să găsesc odată o soluţie să ajung. Te îmbrăţişez cu mult drag!

      Ștergere
  7. Bună CARMEN!
    Foarte frumos ai descris locul tău de muncă,felicitări pentru tot ceea ce faci și multă
    sănătate îți doresc draga mea!
    Să ai o duminică cât mai plăcută și săptămâna ce incepe să-ți fie cât mai ușoară!
    Cu mare drag te îmbrățișez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc mult, Elena draga!
      o duminica seara cat mai placuta si tie, draga mea!

      Ștergere
  8. imaginile sunt tare faine iar tie iti sta atat de bine cu casca pe cap... :))
    o zi superba iti doresc! :P
    pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) mergem rar in turnatorie :) o data la doi-trei ani! In aprilie, pe o zi ploioasa s-a întâmplat sa fim anunati ca s-a aprobat vizita si m-am bucurat ca am avut aparatul foto la mine :)) Eram imbracata cu o rochie cam mini, total neadecvata, dar... nu as fi renuntat pentru nimic in lume la vizita! :) in cel mai rau caz, acceptam sa imbrac de capatat o salopetă de stambă (Latzhose), de aceea cu bretele :)))
      te pup. O duminica faina!

      Ștergere
  9. pe langa faptul ca esti adorabila cu casca pe cap si delicios de luminoasa si zambitoare la birou, ceea ce faci este deosebit si ai toate motivele sa te mandresti cu profesia ta si cu realizarile pe care le aveti in acest domeniu in care nimic nu poate exista la voia intamplarii...
    eu sunt total atehnica motiv pentru care am toata admiratia pentru cei care exceleaza in acest domeniu, ai ales cu siguranta profesia potrivita pentru ca tu ai o minte clara si exacta, partea artistica a sufletului tau echilibrand perfect...balanta :)
    te imbratisez draga mea draga, cu minte clara si suflet cald si visator! >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. draga mea draga, tu ma lauzi intotdeauna... Sunt foarte disciplinata, dar am avut tot timpul si noroc! Doamne ajuta-mi si mai departe! :) Sanatate e tot ce imi mai doresc pe viitor. Sa-mi vad fetele maritate, sa ajung bunica si sa am putere sa ma joc cu nepoteii :) Asta îmi doresc cel mai cel!
      Si fetele mele spun la fel, ca admira la mine rabdarea pe care o am cu copiii din vecini si creativitatea cu care gasesc jocuri pentru a le capta atentia si participarea.
      Nepoteii lui Helmut spun ca sunt "cea mai buna Carmen din lume!" :))))
      te pup draga mea draga ♡ O seara placuta va doresc!
      PS: fotografiile din prima banda sunt luate de pe site-ul oficial al firmei :))

      Ștergere
  10. O si mai mare admiratie! >:D<
    Eu nu am fost in stare decat sa observ cu atentie miscarile celor care construiau...Am terminat o Scoala Tehnica de Arhitectura , clasa Normative de timp pe miscari MTM. Mai tarziu ( destul de tarziu ) am terminat si Psihologia...Imi doream sa -mi completez Studiile de normare tehnica si cu psihologia muncii. Dar, dupa ce m-a doborat o masina pe trecerea de pietoni...sunt pensionata. Imi place pictura si sa incerc sa pictez...chiar si pe pietre :))) si cred ca si acum continui sa observ...pe cale. Nu mai completez Fise de observare, doar schitez cate un gand...o impresie... >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. draga mea Nima, tu esti una din prietenele mele de suflet. Cu toate ca nu prea ai scris nimic despre tine, te-am simtit permanent o femeie inteligenta si cu o mare finete sufleteasca. Nu am stiut nimic de accidentul pe care l-ai suferit! Wow, ce salbaticie! Imi pare nespus de rau...
      Esti foarte modesta draga mea, esti foarte delicata si sper ca esti si foarte puternica. Viata merge inainte, sunt inca multe frumuseti de descoperit. Blogul tau imi place foarte mult. Contine doar bijuterii!
      te imbratisez >:D<

      Ștergere
  11. Era sa omit aceasta postare extraordinara.Citisem printre randuri cam ce faci la serviciu,dar acum ne-ai spus tu.Am lucrat ca tehniciam proiectant 13 ani la uzina de strunduri din Targoviste,dar rotile dintate nu le-am agreeat.Stiu cam tot ce ne povestesti tu,despre fabrica,turnatorie.Este placut si de multe ori esti mandra cand vezi ca din creion iese o piesa din metal.Vaaaai,ce amintiri mi-au revenit.Acu inteleg oboseala ta si dorinta de acel altceva. Te imbratisez cu drag.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ma bucur mult ca ne leaga aceeasi profesie! uite ce mica e lumea! :)
      da, Floarea draga, pe vremea când mi-am scris Proiectul de Diploma, am avut de întocmit o multime de planse in tus, pe hartie de calc... Apoi, am uitat totul, deoarece nu mi-am practicat meseria în care m-am pregatit la facultate si dupa cum am scris mai sus, am lucrat in industia usoara. Timpul a trecut... am ajuns în Germaia si dintr-o data diploma mea prafuita a devenit foarte importanta. Insa intre timp totul a progresat, nu mai existau plasete de proiectare, nu mai era tus si nici calc :)) Am urmat un curs de calculatoare si informatica, am invatat sa lucrez în program tridimensional pe sistem Unigraphics NX, un software dezvoltat de Siemens, sistem care se actualizeaza cam o data la doi ani si bineînteles ca toti trebuie sa mergem la cursuri de reciclare-perfectionare... Permanent! Daca nu este curs pentru o noua varianta Unigraphics, atunci e un nou curs SAP (penntru intocmirea listei de componente-BOM), sau este introdus un nou sistem pentru elaborarea limitelor de toleranta si control... suntem tinuti permanent PROASPETI! :))) Pe creion nu pun mâna decat când corectez ceva sau fac notite pe marginea unui material. In rest... totul este electronic! Ah da, era sa uit, foarte modern este sa trimiti per e-mail ce ai de comnunicat colegului care poate se afla in aceeasi incapere cu tine :))) Progresul si tehnica!
      te pup si eu. Noapte buna!

      Ștergere
  12. ei uite ca faptul ca nu esti scriitoare "invatata sa utilizezi limbajul pentru a portretiza cat mai fin idei si imagini" nu te împiedica deloc sa o faci - poate mai bine decât cum o fac multi dintre acesti scriitori cu diplome! Imi place atat de mult felul in care te exprimi, in articolele tale transiti cu atata caldura si placere ceea ce iti place si atat de clar si calculat ceea ce te deranjeaza, incat atingi orice suflet. Ma si mir ca nu ai publicat nicio carte pana acum! cu siguranta ar fi un bestseller! Poate totusi te hotarasti si atunci vei folosi ca titlu poate "Ingineri cu suflet de artist" te pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce draguta esti tu, Liliana! iti multumesc pentru aprecieri, esti deosebit de generoasa! :-*

      Ștergere
  13. Si acesta este un articol minunat! Am urmat pas cu pas "calea" indicata in articol - la partea in limba germana m-am impotmolit pentru ca Google n-a vrut sa traduca. :) Mi-a placut incursiunea si mi-am amintit de marile fabrici de prin BV - nu cred ca e vreuna pe care sa n-o fi vizitat in perioada lor de glorie - fabrici din care acum nu mai e mai nimic... Macar un muzeu sa faca, in care sa prezinte cate ceva din istoria intreprinderilor care au fost candva (unele datand din o mie opt sute toamna) :) Mare pacat... Au vandut totul ca fier vechi sau pe la cunoscuti - unele utilaje erau in stare foarte buna si performante (chiar daca azi ar fi depasite s-ar putea lucra cu ele - se poate lucra si cu un strung construit prin anul 1900)... Eh... ce val nostalgic - cu privire la munca, la oamenii care aveau un serviciu pe atunci - m-a lovit! :(

    Ingineria este o profesiune frumoasa; ca proiectant mi se pare si mai fascinant! Drumul prin viata m-a purtat prin fel de fel de locuri si am invatat fel de fel, dar n-am aprofundat prea mult pentru ca n-a fost timp - totul se schimba prea repede. Din scurta mea experienta (3 luni) la "proiectari" am putut intelege ca e o meserie migaloasa si multa raspundere apasa pe umerii celor care lucrati "la planseta" - chiar daca acum e... 3D. :)

    Putere de munca iti doresc, draga Carmen! Succese! Si mie imi place cum iti iti vine casca de protectie peste bucle! :)
    Imbratisari cu drag!

    RăspundețiȘtergere