Intervievata

Zilele trecute, doamna Monica Radulescu mi-a solicitat un interviu. Ieri a fost imposibil, din cauza rubricii "Miercurea fara cuvinte" dar astazi l-am acordat cu deosebita onoare. A fost publicat acum câteva minute, sub titlul "Totul despre blog (episodul 113) - Cel mai bun blog feminin din top ZeList"
Întregul interviu - întrebari si raspunsuri, îl prezint aici:
D-na M.Radulescu: În faptul ca vis-si-realitate se afla pe o pozitie atat de buna in zelist imi plac mai multe lucruri. Cel mai mult imi place faptul ca in spatele blogului nu se afla una din figurile cunoscute si fitoase ale blogosferei romanesti. Apoi imi place feminitatea autorului, care se simte si in materialele postate, si bunul simt deosebit. Asa ca o sa insist pe aceste aspecte, ca sa reusesc sa cunosc mai bine autorul, ideea din spatele blogului si rezultatele la nivel personal, si de ce nu, blogosferistic :) Iata intrebarile:
1. Care este povestea blogului vis-si-realitate2 ? De cand scrii si, mai ales, de ce o faci?
Raspuns: Sunt stabilita de mai bine de 10 ani în Germania si procesul de învatare a limbii germane nu a fost tocmai usor. Este binecunoscut faptul ca adultii gândesc în limba materna si rostesc o traducere - care de multe ori nu are niciun sens în limba straina. Sunt însa o fire ambitioasa si am reusit sa ma integrez repede în noua tara. Sotul meu este neamt, locuim în cartier german, nu am colegi de servici români, deci singura posibilitate de a ma face înteleasa a fost sa vorbesc limba oficiala. Daca la început îmi gaseam greu cuvintele în germana, cândva s-a întâmplat sa am blocaje de exprimare - stiam ce vreau, dar nu gaseam cuvântul nici pe româneste, nici pe germana, iar mai târziu am ajuns sa folosesc google sa-mi traduc cuvinte din germana în româna! Atunci mi-a fost clar ca în ciuda faptului ca vocabularul si nivelul meu de exprimare în româneste au fost la un nivel ridicat, lipsa exercitiului (conversatie, lectura) a adus un vadit regres. Doar perioada de concediu petrecuta în tara sau conversatiile telefonice nu pot ajuta, pentru o perioada lunga de timp.
Acum doi ani, în iulie 2009, prietena mea Alina din Bucuresti, a petrecut cu familia, o saptamâna de concediu la mine. Alina era (si este) posesoara de blog si în fiecare seara scria câteva rânduri despre frumoasele locuri vizitate aici. Asa am vazut prima data ce presupune sa ai un blog. Dupa ce au plecat ei, am intrat de câteva ori pe adresa pe care mi-a lasat-o Alina si, cu teama sa nu stic ceva, am lasat comentarii timide. Apoi am hotarât sa-mi deschid personal o pagina de blog, în ideea de a exersa în mod regulat scrierea si gândirea în limba româna. La început blogul a functionat mai mult ca jurnal, prin care informam familia - parintii si verisoarele, prietenii si fostii colegi de scoala si servici, în legatura cu "ce mai fac". Asa am eliminat e-mail-urile încarcate de fotografii si lungile convorbiri telefonice, care relatau aceleasi întâmplari. Câteva luni mai târziu au început sa apara primele comentarii de la persoane necunoscute. Elisa, Anamayana si Cell61 au devenit primii mei prieteni virtuali si încet-încet, mi-am facut un grupul de prieteni cu care am început sa comunic saptamânal.
2. Exista o legatura intre activitatea profesionala si blog? (sunt multe bloguri ale unor jurnalisti sau persoane care in viata reala scriu, fac fotografii sau filme, etc sau bloguri ale celor implicati in design si dezvoltare web)
Raspuns: Sunt inginer constructii de masini, lucrez în proectare computerizata. Blogul nu are nicio legatura cu activitatea mea profesionala si... e bine asa! Blogul ma relaxeaza si ma ajuta sa uit pentru câteva ore de roti dintate, transmisiuni, cutii de viteza, momente de torsiune si rezistenta materialelor :)
3. Faci o monitorizare a traficului de pe blog? Daca da, ne poti spune care este media de utilizatori unici pe zi si ce metode de imbunatatire a traficului folosesti.
Raspuns: Personal nu am facut niciodata o monitorizare a traficului pe blog, recunosc însa ca tare curioasa am fost daca cineva este interesat de ceea ce scriu eu. Anul trecut a existat moda "spionului electronic", care numara pe tari, persoanele care-ti viziteaza pagina. De mai bine de jumatate de an, am descoperit ca ZeList ofera o statistica precisa pe luna, zi si chiar ora, a traficului pe blog si am constatat ca zilele de marti si miercuri sunt cel mai vizitata. Spre exemplu ieri, pagina mea de blog a fost accesata de 714 persoane si luna trecuta m-au vizitat 16775 persoane. Cât de corecta este statistica aceasta, nu stiu.
4. Cum a ajuns vis-si-realitate2 atat de sus in topul zelist? Exista o politica editoriala, o strategie de marketing, o idee care sustine blogul?
Raspuns: Si eu am fost deosebit de surprinsa si nu am nicio explicatie pentru aceasta situatie. Poate faptul ca nu ignor niciunul din comentariile lasate pe blogul meu sau poate pentru faptul ca tratez cu respect si prietenie pe fiecare care se arata interesat de ceea ce scriu? Nu stiu...
Eu scriu la nivel de amator, îmi sunt total straine "conceptul editorial" sau "strategia de marcheting". Scriu spontan, despre mine si familie, despre persoane care ma impresioneaza, despre lucruri sau evenimente care ma preocupa.
5. ‚Miercurea fara cuvinte’ este un concept lansat de blogul tau care a prins foarte bine la public. Povesteste un pic despre el, te rog.
Raspuns: "Miercurea fara cuvinte" este o rubrica pe care am descoperit-o pe blogurile americane "Wordless Wednesday" si pe care am preluat-o, gasind-o deosebit de simpatica. La început, se înscriau pe blogul meu 5-7 persoane, din care doar 2-3 erau români. Într-o vreme am renuntat. Anul trecut în vara am redeschis-o si participarea a fost de la saptamâna la saptamâna tot mai mare. De la 7 participanti în saptamâna 14 aprilie 2011, am ajuns la 84 în saptamâna 7 iunie 2011. Nu-mi vine sa cred si nici nu stiu cum s-a întâmplat ca participarea a luat brusc o asa amploare. Prin aceasta rubrica, nu doar eu ci fiecare participant si-a marit numarul vizitatorilor, si-a largit cercul prietenilor si a descoperit artisti fotografi deosebiti. Competitia ne-a stimulat tuturor imaginatia si ambitia de a impresiona prin fotografii calitative.
Câteva minute dupa ora 12 noaptea - când apare tabelul, se înscriu deja 5-6 persoane. Îmi place teribil, ma amuza si sacrifi cu drag câteva ore de somn pentru conversatiile de miercuri noaptea. Dupa orele de servici, sotul meu stie ca miercurea nu se poate baza pe mine, rubrica ma preocupa pâna seara târziu.
Consider ca în postura mea de gazda a rubricii "Miercurea fara cuvinte" nu-mi este permis sa uit sa vizitez si sa las un comentariu, fiecarui participant. Este din ce în ce mai greu,dar îmi face o placere deosebita, mai ales când descopar fotografii facute personal.
6. Care este parerea ta despre blogosfera romaneasca?
Raspuns: Blog-rollul meu cuprinde exact 152 adrese, care se ordoneaza în functie de ultimele postari, pe care le citesc în mod regulat (din fericire, fac înca fata, pentru ca multi publica ceva nou, doar o data pe saptamâna). Multe articole sunt interesante, altele simpatice, unele îmi provoaca emotii puternice; sunt bloguri care prezinta gânduri scrise, fotografii sau muzica si posesorii lor sunt persoane deosebite. Cu fiecare în parte am construit un anumit tip de relatie virtuala. Cu unii comunic doar o data pe saptamâna sau o data pe luna, cu altii zilnic. Sunt conectata la blogosfera româneasca pentru a simti pulsul României, cu tot ce are bun, rau, vesel sau trist.
7. Stiu ca postezi des, adaugi mereu fotografii si actualizezi blogul relativ la viata ta. Cat timp si atentie acorzi blogului?
Raspuns: Sunt la vârsta la care pot vorbi despre un "ritual" al zilei. Totul se desfasoara constient, fara stress, savurând fiecare moment, la serviciu, sport, în activitatile casnice sau timpul liber. Daca peste zi s-ar putea spune ca eu detin "comanda", serile este "sef" sotul meu. El are dreptul sa butoneze telecomanda si sa decida ce film (artistic sau documentar) vom privi. Nu vociferez niciodata, pentru ca în acest timp, eu am o preocupare suplimentara: blogul. Cu laptopul pe genunchi, cu un ochi la televizor si altul pe display si tastatura, petrec urmatoarele 2-3 ore - exceptând zilele de miercuri. Scriu direct, creionez doar articolele din rubrica Mirelei, "Povesti parfumate între bloggeri"
8. Cum ti se pare vis-si-realitate2 relativ la blogosfera, ce aduce nou sau ce atrage publicul mai mult catre blogul tau?
Raspuns: Nu stiu exact, dar cred ca faptul ca nu locuiesc în România si scriu despre un alt stil de viata, atrage cititorii. Traiul aici mi-a schimbat mult felul de gândire si de comportament, am devenit nemtoaica, dar sufletul mi-a ramas de românca si gasesc ca este un mare avantaj :)
9. Ce fel de bloguri urmaresti?
Raspuns: Urmaresc toate blogurile pe care le am înscrise în blog-roll - o paleta diversa, bloguri de cultura, turism, gastronomie, fotografie, muzica, pamflete, satira, jurnale... Este o lume pestrita, exact ca societatea în care traiesc. Am cautat întotdeauna sa ramân în contact cu realitatea înconjuratoare si nu am creat niciodata un zid spre "lumea mea".
10. Exista un viitor planuit pentru activitatea ta de blogger?Raspuns: În raspunsul de la nr.4 am mai spus ca nu exista o strategie, nu am un anumit plan pentru blogul meu. La început am scris doar din placere, iar acum a mai aparut în plus, bucuria de a-mi întâlni prietenii virtuali. Reteaua creata aici, a devenit parte din viata mea; pe câtiva dintre ei, i-am cunoscut personal si tare m-am bucurat sa constat ca "personalitatea virtuala" nu este deloc departe de caracterul persoanelor reale.
Locul pe care îl ocup în clasamentul ZeList ma maguleste, dar nu-mi schimba cu nimic ritmul de a scrie sau felul de a administra blogul.