duminică, 1 august 2010

Sunt minuni pe lumea asta!

Acum o saptamâna, despre muntii Apuseni aveam la fel de putine cunostinte fizice/reale ca si despre prietenii- pâna atunci virtuali, care ne asteptau în Beius; adica - un pic, din internet! Dar am pornit la drum, 1167 km, sa petrecem o saptamâna de concediul împreuna :) Am riscat? Hmmm, ceva-nu stiu ce, îmi spunea ca "cei doi F si un A" sunt persoane simpatice si nu ne va trebui mult timp sa devenim prieteni. Dar...m-am înselat! O jumatate de ora înainte de a ajunge la destinatie, am sunat la telefon, sa ne anuntam sosirea si lacrimi de bucurie mi-au cuprins ochii la auzirea vocilor calde, iar momentul în care ne-am întâlnit, a fost ca o revedere cu prieteni vechi si dragi! Suna de necrezut, dar este adevarat! Atât de bine s-au potrivit si completat firile noastre, atât de placuta ne-a fost compania, încât fiecare minut a fost plin, nu a lipsit nimic! Totul a început ca ...o continuare!
Am ajuns în Ciscau, la "cabana"(Pensiunea Mance -o casa taraneasca înzestrata cu tot confortul, însa în asa fel, sa nu-i stirbeasca farmecul traditional), am mâncat si am intrat direct în programul pregatit din timp si cu multa grija de Florin, astfel încât sa vedem cât mai multe minunatii ale plaiurilor bihorene. Si programul lui a reusit! Ne-am îndragostit de muntii Apuseni!
Primul obiectiv turistic a fost Pestera Ursilor, impresionanta si spectaculoasa! Imaginile vorbesc de la sine... nu doresc decât sa adauga un amanunt respectabil: 1 cm de "piatra de picatura"(stalactita sau stalagmita) se formeaza în 20 de ani!

Imediat la iesirea din pestera, Muzeul familiei Flutur a fost urmatorul popas. O colectie de antichitati din toata tara, prezentata rustic, ne-a facut sa ne minunam si pe alocuri sa zâmbim nostalgic.
Si pentru ca ploaia se oprise, am facut o scurta tura pe Valea Fagului si am constientizat ca avem bucuria de a ne afla într-o regiune de concentrate frumuseti naturale. Seara, la o gustarica si un pahar de vin, Florin ne-a povestit mai multe, despre zona caracterizata de prezenta - mai mult decat oriunde in România, a reliefului carstic: pesteri, chei, defilee si platouri carstice. Surprizele aveau sa continue zile urmatoare!

PS: imagini superbe sunt si aici :)

6 comentarii:

  1. Apusenii sunt dragostea mea. Acolo m-am cunoscut cu Lucian. Eu eram poeta, el era speolog.
    Ma bucur ca v-ati umplut sufletul cu aer proaspat si cu bucati de rai!

    RăspundețiȘtergere
  2. Roxana draga,
    ai gasit exact definitia locului: o bucata de rai- asa a fost! Nu voi uita niciodata acest concediu! va pup :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte dragut blog-ul . Felicitari !

    RăspundețiȘtergere
  4. ma bucur ca ti-a mers la suflet acest coltisor de rai, de acum poti visa la cate te mai asteapta sa le descoperi, poate impreuna cu noi ...
    Spor in toate!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. lehman25,
    multumesc.
    al tau e foarte politic...succes!

    RăspundețiȘtergere
  6. Fly,
    asa a fost sa fie, a trebuit sa se întâmple.

    RăspundețiȘtergere