marți, 28 iunie 2011

Gânduri

Esti multumit, copiii ti-au crescut, atmosfera în familie este armonioasa, meseria îti face placere, timpul liber îl petreci asa cum ti-ai dorit, alternând sport, natura, muzica, lectura, prieteni, calatorii. Duci o viata echilibrata, manânci sanatos si... întro zi afli ca esti atat de bolnav (doar multumirea-ti sufleteasca si buna-ti dispozitie au ascuns simptomele), ca viata îti atarna de o interventie chirurgicala deosebit de complexa! Ai mai auzit despre asemenea cazuri, dar te-ai gândit ca tie nu ti se poate întâmpla asa ceva! Acum esti pus în fata faptului împlinit. Socul este atât de mare, încât nu ai putere, dar nici timp sa analizezi situatia, lasi evenimentele sa curga, accepti regulamentul spitalului, ai încredere totala în personalul medical si speri din suflet sa iesi cât mai repede din aceasta stare de criza.
Dupa operatie, zilele în spital trec greu, te dor toate... dar traiesti. Si atunci începi sa te întrebi, nu doar "oare de ce tocmai eu?!" ci si "oare acum sunt sanatos?!", "va fi bine?!"
Din spital esti trimis in Clinica de recuperare post-operatorie, dar ai fi vrut acasa la tine, sa te retragi întrun colt, sa analizezi necazul care s-a abatut asupra ta, "sa-ti lingi ranile"...
În clinica însa, deschizi ochii si observi ca alaturi de tine sunt stationari alti 500 pacienti! Nu esti doar TU, sunt multi ca tine!
Cei care umbla adusi de umeri si nu-si pot întoarce gâtul, sunt ca tine, dupa o operatie pe cord, cu cosul pieptului taiat. Cei care au "tunsura periuta" sau poarta caciulite sau basmalute, sunt cei care tocmai au încheiat o chemoterapie. Toti au de serbat o "a doua zi de nastere" si privesc spre viitor cu optimism. Au între 30 si 80 de ani, sunt proaspat casatoriti sau au deja copii la gradiita; altii sunt bunici sau strabunici. Majoritatea sunt prietenosi, zâmbesc cu bunatate, te saluta si îti face placere sa-i întâlnesti în diversele grupe, la ergo-ciclism, mars, alergari, drumetii. Pacientii în clinica se sustin, se mobilizeaza reciproc si se bucura de succesul colegului de suferinta. Diminetile se întâlnesc în salile de asteptare din fata laboratoarelor pentru analiza sângelui, EKG, masurat tensiune, iar serile, dupa cina, petrec cu placere câteva ore, în fata unei cesti de ceai sau a unui pahar cu vin rosu (este recomandat), schimbând impresii în legatura cu ultimul seminar pe tema de sanatate, alimentatie sau anatomie, la care tocmai au luat parte.
În seria aceasta de trei saptamâni, pacienta este si o bunicuta simpatica, fosta profesooara de muzica, care a hotarât sa învioreze atmosfera în sala de receptie. A deschis capacul pianinei de sub scari si a început sa intoneze câteva Volkslieder. În urmatoarele minute, câteva femei au facut cerc în jurul ei, acompaniând-o pe voci. La melodiile binecunoscute, s-au alaturat si vocile de bariton ale barbatilor, iar acum, concertele au devenit o obisnuinta a serilor de marti, vineri, sâmbata si duminica. Secretara de la biroul de receptie a scos la imprimanta chiar si un "poster"
Viata în clinica se desfasoara cu viteza melcului, dar daca ar fi sa definesc culoarea care caracterizeaza atmosfera, as alege verdele, pentru sperantă si un nou început si portocaliul, pentru caldura si bucuria de a trai.
Am petrecut câteva zile alaturi de sotul meu si m-am bucurat sa vad progresele pe care le face. Totul va fi bine!

PS: Despre cum este organizata o astfel de clinica de recuperare postoperatorie, voi povesti întrun articol viitor.
--------------------------------------------------------------------------------------
Sanatate tuturor celor ce citesc aceste rânduri si câte un ping-back, comentatorilor din ultimele zile :) Pandhora, Cleo, Sophie, Max, Rappa_ru, Dan, KaBea, Sailor, Artisitc Communism, Irina, Costin, Balaura, Zamfir, Ulise, Lukluk, Vera, Abbilbal, AngiG, Angi13, Mosu, Anamayana, Gabriela, Alexandru, Cella, Robert, Danielle, Ethos, Alina, ALM, SoriN,Iulisa, Coolnewz, Vero, Androxa, Rokssana, Vania, Caius, Ilarie, Teo Negura, Luna patrata, Cristi, Hai ca se poate.eu, Mirela, Zina, Se-cret, Griska, Gabi, Lillee.

24 de comentarii:

  1. Personal am trecut printr-o experienţă oarecum asemănătoare. După ce te loveşti de aşa ceva, începi să-ţi pui o mie de întrebări, să te analizezi, să te uiţi cu alţi ochi la cei din jur, poate îţi aduci aminte de întâmplări petrecute de mult şi pe care credeai că le-ai uitat, vânzoleala de afară, când priveşti pe fereastră capătă o altă dimensiune, până şi soneria unui telefon ţi se pare că sună altfel.

    Îţi doresc o seară liniştită.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cand am vazut poza cu teiul doborat, mi-a venit in minte piesa "Am Brunnen vor dem Tore, da steht ein Lindenbaum" , Volkslied, Wilhelm Müller, Franz Schubert. M-as bucura sa fie cantata acolo.Un adevarat balsam pentru inima!

    RăspundețiȘtergere
  3. Imbratisari si numai ganduri bune din Apuseni!
    ma uitam pe fotografiile de vara trecuta, facute in Apuseni cu voi ... parca a fost ieri. Daca totul va decurge bine, peste 2 saptamani urc cu niste prieteni vechi pe Vf. Bihorul (va fi "iesirea veteranilor"), si cel mai probabil ca urcam pe la cascada Varciorog unde stiu ca vi-a placut mult. Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  4. draga mea draga...cu cata sensibilitate vorbesti...descrierile tale m-au facut sa aud "sunetul muzicii" dar si al amintirilor...iti trbuie curaj si tie si lui Helmut si totul va reveni la normal...un alt fel de normal...
    te imbratisez cu drag...

    RăspundețiȘtergere
  5. Carmen! stii ca azi cand curatam prin casa ma gandeam EXACT la un asemenea articol . Acum o s-o iau ca o leapsa ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. Boala este o experienta traumatizanta si ceea ce este si mai grav; spitalele din Romania o fac si mai traumatizanta

    RăspundețiȘtergere
  7. sunteti 2 curajosi si luptatori asa ca nu trebuie sa va temeti de nimic; multi pupici

    RăspundețiȘtergere
  8. M-ai impresionat cu acest articol pana la lacrimi. Si nu vorbesc aiurea. :)
    Multa, multa sanatate. Te pup.

    RăspundețiȘtergere
  9. Draga Carmen, esti o femeie, sotie, mama, deosebita! Impresionant....Multa, multa sanatate sotului tau si multa fericire voua. Sa auzim numai de bine!

    RăspundețiȘtergere
  10. Max,
    da, ai înteles exact la ceea ce ma refer aici...
    Numai gânduri bune!

    RăspundețiȘtergere
  11. Marco Polo,
    frumoasa melodie! nu stiu daca s-a câtat, eu am ascultat o singura seara. Am ascultat însa acum, pe YouTube si da, textul este deosebit de frumos.

    RăspundețiȘtergere
  12. Florin,
    multumesc mult, pupici înapoi. Saluta Vârciorogul din partea noastra si te rog mult, fa un fotoreportaj pentru noi... asa, sa ne închipuim ca suntem acolo, cu voi.

    RăspundețiȘtergere
  13. Pandhora,
    te-am simtit tot timpul alaturi de mine. Multumesc mult! te îmbratisez si eu, draga mea.

    RăspundețiȘtergere
  14. ALM draga mea,
    putine persoane te înteleg asa cum te înteleg eu! Toate gândurile bune pentru tine si Theodora ta dulce! Sunt cu sufletul la voi, dragele mele.

    RăspundețiȘtergere
  15. Mircea,
    stiu... E foarte trist!... Tocmai de aceea vreau sa scriu câteva propozitii despre cum fuctioneaza o clinica de recuperare aici, pentru ca stiu ca în România nici nu exista :(

    RăspundețiȘtergere
  16. Sophie,
    asa este... si ma bucur ca nu am obosit sa fim curajosi si luptatori tocmai acum! te pup si eu

    RăspundețiȘtergere
  17. Lillee,
    nu am vrut sa te întristez, dar... poate ca am rascolit amintiri... Esti o tipa sufletista. Multumesc mult ca-mi esti alaturi!

    RăspundețiȘtergere
  18. Mirela,
    Helmut va fi din nou acasa, peste exact o saptamâna. Va fi totul bine! multumesc pentru urari si gândurile bune. Pupici
    PS: Abia astept sa ne cunoastem :)

    RăspundețiȘtergere
  19. Multă sănătate!Gânduri de bine și totul să se rezolve!

    RăspundețiȘtergere
  20. Vera,
    multumim mult! numai gânduri de bine înapoi!

    RăspundețiȘtergere
  21. Carmen, este trist ca a trebuit sa teceti prin clipe atat de grele. Insa ma bucur mult ca totul va fi din nou bine. Numai ganduri bune de la noi. Va pup.

    RăspundețiȘtergere
  22. Carmen,
    ati trecut prin niste momente foarte grele. Poti spune ca tot ce a fost mai greu a trecut si acum lucrurile merg spre bine. O sa fie mai grea recuperarea dar e bine ca exista posibilitatea sa o faceti. Va doresc numai bine si sanatate, tie si sotului tau. Va imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  23. Stii?Aceste evenimente reusesc sa deprafuiasca sentimente,sa trezeasca si sa nasca altele noi de o valoare si intensitate noua.Asa mi s-a intimplat mie.Mai e si virsta la care incertitudinea devine frica.Va doresc din tot sufletul sa nu aveti frica.Cu siguranta ca totul va fi bine! Cu drag, Lu

    RăspundețiȘtergere
  24. Emotionant! Cine stie cat va trebui sa treaca la noi in Romania pana sa avem asa ceva... Ma bucur ca Helmut e bine si se va intoarce curand acasa. Multa sanatate, ca e mai buna ca toate!

    RăspundețiȘtergere