Ieri, dupa ce am urmarit a doua repriza a meciului Norvegia-Guineea la PubView - în centrul orasului, molesita de caldura si obosita dupa galagia din mini-stadion, ma îndreptam cu pasi mici, spre statia de tramvai.
Priveam vitrinele magazinelor si savuram atmosfera estivala a strazilor, când atentia mi-a fost atrasa de un batrânel, curat dar ponosit îmbracat, purtând o sapca întro mâna si în cealalta o plasa mare de pânza. Mi s-a parut ca ma tintuieste cu privirea, dar asa i-a privit pe toti de jur-împrejur, pentru a se asigura ca nimeni nu-i da atentie si a bagat mâna în cosul de gunoi, scotînd o sticla de plastic, care a disparut rapid în plasa lui.
Ne aflam exact în fata unei filiale Burger King si foarte spontan i-am spus:
- Mi s-a facut pofta de un sandwich si cartofi crocanti, nu ati fi dispus sa-mi tineti companie? Fac cinste...
M-a privit cu ochii mari, crezând probabil ca glumesc, dar când a vazut ca nu zâmbesc, a încuvintat printro miscare a capului.
Am intrat împreuna în restaurantul climatizat, aproape gol, am comandat câte un Big King si ne-am asezat la o masa. Am început sa mâncam în tacere, apoi, pe când ne sorbeam bauturile reci ca gheata, mi-a destainuit ca are o pensie mica, ce aproape ca-i ajunge de la o luna la alta. În plimbarile lui zilnice, a observat ca foarte multi oameni arunca la gunoi sticlele si dozele returnabile. Lui nu-i este greu sa le adune si astfel, reuseste sa câstige din garantii, 3-4 euro pe zi. Aceasta este una din bucuriile lui cotidiene. La restaurant nu a mai fost de zeci de ani, nici macar la Burger King! Mi-a multumit pentru invitatie si în fata usii, ne-am despartit, fiecare continuându-si drumul... eu spre statia de tramvai, el pe ruta lui obisnuita, în cautare de sticle si doze returnabile...