O plimbare printre meșteșuguri și arome francone

Dacă m-ați fi întrebat acum ceva timp pentru ce este cunoscut micul și pitorescul Lichtenfels din Bavaria, aș fi vorbit despre arhitectura sa istorică și atmosfera caldă, tipic franconiană. Între timp am descoperit însă superputerea orașului. Lichtenfels este recunoscut la nivel mondial drept Deutsche Korbstadt – adică Orașul German al Coșurilor. Aici se află și singura școală de stat din Germania dedicată exclusiv designului în împletituri, dovadă că meșteșugul nu este doar tradiție, ci parte din identitatea localnicilor.
Anul acesta orașul a găzduit cea de-a 45-a ediție a Târgului Coșurilor, transformat într-un veritabil Festival Internațional al Culturii Împletiturilor. Lichtenfels se află la doar 25 km de orașul nostru, iar astăzi am mers să văd cu propriii mei ochi cum centrul istoric devine o expoziție vie de artă, tradiție și culoare.
Peste 100 de maeștri artizani din 20 de țări* au umplut străzile cu creații spectaculoase. Coșuri clasice, piese de mobilier, decorațiuni avangardiste, sculpturi urbane uriașe și accesorii realizate integral din răchită și alte materiale flexibile. Practic, întregul oraș s-a transformat într-o scenă deschisă în care fiecare colț spune o poveste.
Atmosfera a fost completată de un program intens, cu peste 20 de trupe live. Jazz, rock, fanfară, totul răsunând printre clădirile vechi. Iar aromele au fost la fel de tentante. Bere franconă, vinuri bune, Fränkische Bratwurst – cârnați tradiționali franconi prăjiți pe grătar – dar și specialități culinare aduse de țările participante. Eu mi-am făcut un mic moft și am savurat un Langoș cu mult cașcaval și mujdei.
Un detaliu care mi-a plăcut enorm este spiritul comunitar. Într-o lume în care festivalurile mari devin tot mai scumpe, Korbmarkt Lichtenfels rămâne accesibil tuturor. Intrarea în zona de festival și accesul la toate concertele sunt complet gratuite.
Străzile au fost pline de oameni de toate vârstele. Bebeluși în cărucioare, adolescenți, familii, seniori trecuți de 90 de ani. Aproape fiecare al cincilea trecător era însoțit de un patruped, ceea ce a făcut atmosfera și mai prietenoasă. Noi am vizitat festivalul după-amiaza împreună cu Leo, motiv pentru care nu am rămas până seara. Îmi imaginez însă că odată ce se aprind luminițele orașului, totul devine de-a dreptul fermecător.
În continuare vă arăt câteva dintre sutele de fotografii pe care le-am făcut, detalii despre piesele care mi-au furat inima și impresii calde, direct de la fața locului.

*Artizanii au sosit din Europa – Germania, Polonia, Italia, Spania, Franța, Norvegia, Danemarca, Ucraina, Austria, Ungaria, Marea Britanie, Irlanda, din America – Chile, precum și din Australia și Oceania – Australia, Noua Zeelandă. 

Am sperat din suflet să descopăr și România printre ele, însă… din păcate, de data aceasta nu a fost să fie. Poate la anul?