Dupa ciuperci sau cam asa ceva ;)

Vremea anormal de calda pentru acest sfârsit de septembrie, a fost ca o invitatie la a savura natura înca verde si nu am vrut sa scapam nicio ocazie! Vineri - fiind zi de lucru scurta, imediat dupa orele de serviciu, ne-am echipat corespunzator si la ora doua a dupa-amiezii eram deja în padure, cautând ciuperci ☺

Pâna spre seara, în cosulet nu am adunat decât patru galbioare si trei mânătărci - si acelea cam ciugulite de virmisori - însa ciupercile au fost doar un pretext pentru plimbarea noastra ☺ Padurea este pentru noi un loc de relaxare, un loc în care ne recâstigam calmul, linistea si echilibrul sufletesc dupa ce societatea si obligatiile legate de viata moderna încearca sa stoarca din noi si ultima vlaga de energie.

Razele soarelui ce patrund printre ramurile copacilor batrâni, se joaca pe covorul de muschi ce acopera pamântul, creând un superb mozaic din lumini si umbre, în toate nuantele de verde.

Firele de pânza de paianjen te agata si te opresc pentru o secunda, ca si când te-ar testa... Esti om bun, treci mai departe, altfel duhurile padurii te vor împresura. Nimeni nu are voie sa strice farmecul padurii!

Frunzele cazute anul trecut, fosnesc sub fiecare pas, întretinând magia care te înconjoara. Clopotei albastri, ciuperci maronii sau oranj - necomestibile, trifoi verde crud, conuri de molid, buturugi sau crengi semiputrezite, tot ce vezi se gaseste la locul perfect... peisajul este mirific. Natura este cel mai talentat artist!