Era sfârsitul lui februarie, zapada ne ajungea pâna la genunchi si faptul ca meteorologii au anuntat o zi geroasa nu ne-a împiedicat sa iesim la plimbare. Dupa ce am înconjurat lacul Kochelsee si dupa ce am vizitat muzeul Franz Marc, ne-am oprit la Manastirea Benediktbeuern.
Așezământul religios impresioneaza atât prin arhitectura complexului de cladiri cât și prin frumusețea domeniului pe care este situat. Manastirea a fost întemeiata în anul 725 pe proprietatea si din averea grafilor von Antdorf - fratii Landfried, Waldram si Eliland, cunoscuti în istoria Bavariei ca fervenți sprijinitori ai culturii. Familia von Antdorf a inițiat o amplă activitate de construcții religioase și laice, asumându-si totodata si rolul de protector al școlilor. Manastirea benedectina a fost conceputa spre a desavârsi educatia tinerelor si a gazduit initial 25 de maicute. Prima stareta a fost Maica Galilswindis, urmata de Gisela - sora lui Carol cel Mare. Exista numeroase codice datând din secolele 8 și 9 care dovedesc sistemul de învatamânt din aceasta manastire.
În anul 954 manastirea a fost atacata de maghiari si in mare parte distrusa. Sub jurisdictia episcopului Ulrich von Augsburg manastirea a fost recladita si prima nou-instalata aici a fost o grupa de maicute din Kloster Tegernsee, o mânastire învecinata apartinând deasemenea abației benedictine. Începând cu anul 1031, manastirea a cunoscut o perioada de înflorire, urmând un plan scolar ce a încurajat educaţia artistica dar si dragostea pentru natura. Astfel, manastirea a detinut o gradina botanica cu peste 1200 exemplare vegetale si plante medicinale si o biblioteca cu peste 250 manuscrise, marturie a studiilor teologice, filosofice și științifice. Carmina Burana, cunoscut si sub numele de Codex Buranus, este unul din cele mai valoroase manuscrise ale manastirii Benediktbeuren - actualmente depus în Arhiva Bibliotecii de Stat Bayern.
Dupa Razboiul de 30 de ani, scoala din manastire a adaugat în programă educatia lingvistica, muzica, matematică și botanică.
Arhitectura baroc a complexul monahal dateaza din anii 1669-1679 când manasirea si-a extins biblioteca si a construit Capela Anastasia. Aceasta capela este opera arhitectilor Johann Michael Fischer si Johann Michael Feuchtmayer, ceea ce explica asemanarea capelei cu Bazilica Ottobeuren.
Mănăstirea a fost dizolvata în anul 1803 în urma Secularizării. Din anul 1805 aici s-a înfiintat o manufactura de sticla. Fizicianul Joseph von Fraunhofer cel care a condus aceasta fabrica, a pus bazele unui laborator de cercetare, Benediktbeuren devenind locul unde a fost inițiata analiza spectrală (Liniile Frauenhofer).
În anul 1818 manastirea a fost preluata de statul bavarez si a fost folosita ca scoala de cavalerie, apoi cazarma a fost transformata în azil pentru invalizi, mai apoi în închisoare.
Fabrica de bere a fostei manastiri a functionat pâna în anul 1925, când a fost închisa.
Din anul 1930 manastirea a fost cedata Societatii Saleziane - un ordin religios catolic întemeiat în secolul al 19-lea de către preotul Don Bosco pentru a veni în întâmpinarea necesităților tinerilor săraci și pentru a-i sprijini pe timpul revoluției industriale. Numele de "salezieni" este inspirat din bunătatea Sf. Francisc de Sales, episcop de Geneva în secolul al 17-lea.
În prezent, complexul monumental adaposeteste diverse sedii ale unor organizatii de tineret pentru cultura si protectia mediului, muzee, sectii ale facultatii de teologie, fundatia Societatii Frauenhofer.
(voi reveni cu imagini si explicatii din interiorul bisericii)
