12.08.2026 - Eclipsa de Soare și noaptea în care am căutat stelele căzătoare

O săptămână întreagă am tot pomenit eclipsa de Soare în discuțiile cu puținii oameni pe care îi cunosc aici – cele trei familii de vecini, dar și la telefon cu prieteni, cu fetele mele din Augsburg și cu mama din Sibiu. Poate că ceva din mine aștepta măcar o vorbă care să susțină dorința mea de a fi spectator live, de a merge într-un loc deschis, în natură, să simt pulsul momentului... Dar toți spuneau că în Germania nu se va vedea mare lucru... Așa că, treptat, m-am împăcat cu ideea, am zis că o urmăresc la TV – nu mi-am luat ochelari, nu mi-am făcut niciun plan, nici măcar nu m-am interesat ce setări ar trebui făcute la telefon pentru fotografiat.
Dar... Cu jumătate de oră înainte de ora prevăzută pentru eclipsa de Soare în Bavaria, i-am spus lui Helmut că totuși eu vreau să merg să văd — chiar dacă nu se va observa nimic... vreau să încerc. A bombănit puțin, dar a acceptat să mă însoțească. 

Singura locație care mi-a venit în minte spontan a fost dealul de lângă aeroportul orașului – un aeroport mic, folosit doar pentru jeturi private și zboruri sportive. 🛫🚁🛸🚀
I-am pus lui Leo hamul și noi, așa cum eram îmbrăcați, am urcat în mașină. Când am ajuns în parcare… ha! Abia am găsit loc! Părea că tot orașul avusese aceeași idee. ☺️ Cu mic cu mare, bunici și nepoți, familii cu pături, scaune pliante, ochelari speciali, binocluri improvizate — o lume pestriță, veselă, ca la un mic festival astronomic. Helmut a zis: „Păcat că nu am luat și noi scaunele pliante!” Hm, dacă nu m-ar fi demotivat, organizam eu chiar și un coș de picnic. Așa… am avut doar o paturică în mașină. A fost bună și aia. 😄
Atmosfera a fost minunată! Am făcut câteva fotografii cu telefonul, am privit prin ochelarii celor de lângă noi, ne-am jucat cu copiii care nu aveau nicio idee despre astre, doar despre agitația veselă din jur. Leo a cunoscut un bebeluș labrador — o pufoșenie albă, moale ca un ursuleț de pluș. Bebe-ul nu a vrut să mai plece de lângă noi, iar Leo, mândru, i-a arătat câteva trucuri „de câini mari”.🐕🐶🐩
Înainte de ora 21 ne-am urcat în mașină și ne-am îndreptat spre casă. Au urmat duș, pijamale, liniște. Și apoi am hotărât să ieșim la miezul nopții pe terasă, să căutăm stelele căzătoare. Un pahar de vin, câteva lumânărele pe măsuță, acesta a fost cadrul. 🍷

Deși lampile stradale învăluiau totul în lumina lor puternică, am văzut incredibil de multe stele pe cer. 🌌 Recunosc, astrologia nu este una din pasiunile mele, de aceea nu recunosc decât Carul Mare, Carul Mic și Luceafărul... dar azinoapte - în Luna Nouă totală, puzderia de stele m-a impresionat profund. Am observat și multe obiecte zburătoare, probabil avioane de linie, zboruri de noapte, și... mi s-a părut chiar că văd și stele căzătoare. 🪐⭐️🌟🌠

După o seară în care am pornit fără plan, fără pregătiri, fără așteptări… am primit exact ce trebuia! O bucată de cer, un pic de magie și o amintire care va rămâne.

PS: Fratele meu mi-a trimis câteva capturi personale spectaculoase — Spania a avut parte de eclipsa toatala de Soare si vizibilitatea perfectă.🌞

  <