Aerul e tot mai rece, iar ploaia bate mărunt în ferestre... Ne retragem în casele calde, lângă ceaiuri aromate și lumini tăcute.
Ele rămân... afară!
Pentru că au fost zămislite din zbor, să definească libertatea.
Sunt păsările LIBERE ale cerului.
Iar soarta celor ce rămân, este să nu cunoască niciodată țările calde.
Micile înaripate au fost hărăzite să rămână aici, lângă noi,
înfruntând iarna cu trupuri firave și pene zbârlite.
S-au aciuiat prin curți, în parcuri, în păduri...
în ramul din zi în zi tot mai golaș.
Le observăm doar când privim cu adevărat.
Le auzim doar dacă închidem vuietul din noi.
Ele nu cerșesc și nu se plâng...
Dar se bucură. Din plin. Când sunt ajutate.
Sunt modeste și se mulțumesc doar cu o mână de grăunțe,
cu-n strugure, o feliuță de măr și-un strop de apă, din când în când.
Să o facem din omenie.
Din admirație pentru zborul care nu cedează.
Pentru trilul care rezistă.
Pentru speranța cu care se înalță.
Pentru viața care se agață chiar și de... o crenguță.
Hai să o facem, cu toții.
Cu inima. Din respect. Din iubire.
Ele rămân... afară!
Pentru că au fost zămislite din zbor, să definească libertatea.
Sunt păsările LIBERE ale cerului.
Iar soarta celor ce rămân, este să nu cunoască niciodată țările calde.
Micile înaripate au fost hărăzite să rămână aici, lângă noi,
înfruntând iarna cu trupuri firave și pene zbârlite.
S-au aciuiat prin curți, în parcuri, în păduri...
în ramul din zi în zi tot mai golaș.
Le observăm doar când privim cu adevărat.
Le auzim doar dacă închidem vuietul din noi.
Ele nu cerșesc și nu se plâng...
Dar se bucură. Din plin. Când sunt ajutate.
Sunt modeste și se mulțumesc doar cu o mână de grăunțe,
cu-n strugure, o feliuță de măr și-un strop de apă, din când în când.
Să o facem din omenie.
Din admirație pentru zborul care nu cedează.
Pentru trilul care rezistă.
Pentru speranța cu care se înalță.
Pentru viața care se agață chiar și de... o crenguță.
Hai să o facem, cu toții.
Cu inima. Din respect. Din iubire.
Tare frumos ai scris! Ai pus in cuvinte gânduri de-ale mele, iar in grădină ai așezat ceea ce eu nu pot face in zona unde locuiesc, dar hrănesc păsările, pe cât posibil. E util să ne gândim și la celelalte vietăți, mai ales că le-am cam ocupat multora teritoriul. Să trăim în armonie e ideal.
RăspundețiȘtergereOctombrie minunat îți doresc, Carmen dragă! 🌹
Îmbrățișări și gânduri bune de la quattro pentru trio! 😘🐾💞🍀💖🌅💕
Mulțumesc, Diana dragă! Cât mă bucur că articolul meu nu a trecut în totalitate neobservat 🩷 și că ți-a plăcut! Îți mulțumesc.
ȘtergereÎntr-adevăr, pentru mine această temă este foarte importantă și încerc pe toate căile să sensibilizez lumea, de jur împrejur.
Eu știu că tu ești de asemenea atentă la micile viețuitoare și că îți pasă de păsările care rămân aici peste iarnă.
☀️💞🪺🐦🐦⬛🦔🪶
Cred că putem face multe, chiar și în cartierele de blocuri:
– Putem instala hrănitori simple pe balcoane, ferestre sau în copacii din jurul blocului.
– Putem organiza mici „cantine” cu grăunțe în spațiile verzi dintre blocuri, în locuri ferite de vânt și pisici.
– Putem implica vecinii, mai ales copiii, în decorarea și umplerea hrănitorilor — devine o activitate educativă și plină de bucurie.
– Putem folosi recipiente reciclate (PET-uri, cutii de lapte) transformate în hrănitori creative.
– Și, de ce nu, putem face un mic afiș în scara blocului, cu un apel la solidaritate pentru păsărele — poate cineva se oferă să contribuie cu semințe sau să ajute la întreținerea hrănitorilor.
E uimitor cât de mult pot însemna aceste gesturi mici. Păsările ne răsplătesc cu cântecul lor și cu prezența lor delicată, chiar și în cele mai gri zile de iarnă.
Pupici si imbratisari cu drag de la trio pentru Quattro 😘🍀🐾💞🫶🏻🤗