Cicloasele de la Rosolina Mare

Anul trecut, tot în această perioadă, am fost aici, la Rosolina Mare. 

Cine descoperă o dată acest paradis, revine fără îndoială. Și noi am revenit (anul acesta... suntem pentru a patra oara). Am revăzut multe fețe cunoscute, ne-am bucurat de reîntâlniri, de liniște, de mare... aproape de tot. Doar o singură familie ne-a tulburat vacanța. 🥴😥
Chiar în ultimele zile din cele două săptămâni petrecute atunci la mare, și-a făcut apariția pe plajă un cuplu din Tirol, însoțit de două chanische tara simpatice – Nela și Lana, una albă, cealaltă neagră. Însa... odată cu sosirea lor, liniștea noastră s-a dus cu valurile!
Nela se afla în faza de estru — adică în perioada fertilă din ciclul ei hormonal — și cum pășea pe nisip, toți cățeii necastrați, acei masculi plini de… virilitate, începeau să hăulească, să tragă, să se agite, ca și cum ar fi fost activați de o telecomandă invizibilă. Și Leo, bineînțeles, n-a făcut excepție!
La început am crezut că Leo o antipatizează pe cățelușă... L-am certat si pentru ca situația nu s-a schimbat, l-am dus la bungalow și l-am lăsat singur toată după-amiaza. Apoi am observat că nu era doar el – toți „masculii feroce” căpătau forțe spectaculoase, indiferent unde erau legati, trăgeau după ei șezlonguri, dărâmau umbrele, doar ca să ajungă în preajma Nelei. 💝 Noi toti am reacționat instinctiv, certându-ne cățeii. Într-un târziu  am înțeles - feromonii! De vină era acel parfum invizibil care răscolește hormonii și transformă cățeii docili în cavaleri înflăcărați. Și atunci au început vociferările. Părinții Nelei se jucau ostentativ cu mingea la țărm, exact acolo unde briza putea să împrăștie „aroma” peste toată plaja. Lana si Nela alergau vesele, sub privirile topite ale masculilor, cărora le curgeau balele - la propriu!!! Mare criză generală!
Cineva i-a rugat să se retragă la locul lor, discret, ca să putem savura și noi un pic de liniște. Dar nu! Încăpățânați. Atunci, o persoană fără cățel, care venea de fapt să facă duș în segmentul nostru de plajă si a asistat la tot spectacolul de hăuieli și agitație canină, ne-a spus că potrivit regulamentului plajei pentru câini, cățelușele aflate în călduri nu au voie să fie aduse pe plajă. Am verificat cu toții online – și da, așa era! Scria negru pe alb! Le-am comunicat celor doi austrieci, eu fiind delegata, că știam germană. Discuția s-a purtat în toate limbile: italiană, română, germană, franceză, engleză... dar ei nu au vrut să audă de nicio restricție. De fapt, ei negau realitatea! 

Așa ca, a doua zi s-a scris o petiție, am semnat si noi, cu toate ca noi urma sa plecam. Dar din solidartate cu cei care au rămas. Nu știm cum s-a încheiat episodul...
De ce povestesc toate astea? Pentru că anul acesta, în prima zi de plajă, exact când ne bucuram că ne-am revăzut cu prietenii noștri Diana, Gelu și Tommy și că aveam locul perfect pentru „tabără”... cine apare pe plajă?! Nela, Lana și cei doi austrieci aroganți!
„Ah, nuuuu se poate!” – am zis cu voce tare. Eram doar cu Diana, bărbații nostri plecaseră să cumpere fructe proaspete. Eu aveam lacrimi în ochi, pentru că Leo începuse să latre și nu-și mai lua ochii de la cele două chanische. Diana a zis: „Nu-ți face sânge rău, ne mutăm la pilonul 5.” (noi eram la Turnul de salvamar 4, ca era la doar cinci minute de mers pe jos de bungalowul nostru)... Încercam să-l liniștesc pe Leo și mă gândeam că gata, vacanța e sabotată... Dar, dintr-o dată, Leo a tăcut. Si totul a reintrat la normal. Am presupus că doar și-a amintit aventura de anul trecut și că, de data asta, cățelușele nu se aflau în faza de estru. Și exact așa a fost – am avut liniște întreaga vacanță. Juhuuu! 🌞🎉🥳🐾🐶
Dar cu austriecii nu am schimbat niciun cuvânt. Nici măcar o privire. Iar când vorbeam despre ei, nu știu cine – cred că Gelu a inventat porecla, le spuneam „Cicloasele” sau „mama/tata de Cicloase”. 

Doamne, ce cârcotași suntem! 😅 Nu-i asa? 😂 Anul acesta zău ca ne-am amuzat copios. 

Așa le va rămâne numele în vecii vecilor!

Nu le căutați pe Nela si Lana în colaje ca nu le-am fotografiat! Nu le-am acordat nici macat atâta atenție! 😐

Sapte zile fara internet

... suna groaznic, nu-i asa? Experimentul ne-a fost impus spontan, prin întreruperea accidentala a cablului. În primele doua zile m-am chinuit sa intru pe blog, sa citesc postari si sa las comentarii de pe telefonul mobil. Problema cea mare este ca display-ul si asa miniaturistic, se împarte în trei parti - în partea superioara se vad fragmente din articolul pe care doresti sa-l comentezi, în partea de mijloc este caseta pentru comentariu si în partea inferioara este pusa la dispozitie mini-tastatura. Doar cei care au trait astfel de situatie înteleg perfect despre ce vorbesc! Daca scrii doua, trei vorbe, este realizabil, altfel… este horror! Nu doar pentru autor ci si pentru adresant ☺ Daca doar lipsesc pe ici pe colo câteva litere, nu este foarte rau, dar de cele  multe ori, apasând lânga litera dorita apare o alta si cuvântul nu mai poate fi dedus din context! Ca sa verifici înanite de expediere este imposibil. Abia dupa ce ai plasat comentariul, dispare tastatura si display-ul ramâne împartit doar în doua sectiuni si atunci, poti sa citesti „perlele“ pe care tocmai le-ai facut public… Te jenezi si sper sa fii iertat...
Pachet de nervi am fost! Am sunat zilnic la Vodafone sa întreb cât mai dureaza pana?! Mai întâi au trimis un tehnician sa verifice legaturile la noi în casa. Ziua urmatoare a venit un alt tehnician care a verificat legatura exterioara, de la panelul de distributie pâna la casa si acesta a constatat o întrerupere de semnal pe mijlocul trotuarului, pe aleea din fata casei. Ne-a comunicat ca acum trebuie sa scrie un raport si o cerere la primarie, pentru obtinerea acordului de a sapa strada! Mi-a fost clar ca defectiunea nu va fi prea curând înlaturata!
A treia zi nu am mai rezistat! Am sunat la usa vecinilor cu curtea cea mai apropiata de a noastra si mi-am spus oful. Ca în filmele cu „Co-Dependents Anonymous“ am spus „Ma cheama Carmen si sunt dependenta de internet“ ☺ „Hello Carmen“. Mi-au înteles pe deplin suferinta, mi-au dat parola pentru internet si mi-au permis sa ma racordez la abonamentul lor. Uff, ce noroc! Mai departe, totul a decurs normal.
Ieri, când m-am întors acasa de la serviciu, boxa W-LAN stralucea! Wow, avem din nou internet?! Helmut mi-a spus ca de bucurie, i-a servit cu câte o cafea pe cei trei specialisti de la Kabel D care au sapat si înlocuit cuplajul defect din fata casei. Nu observasem nimic stricat pe alee, de aceea am iesit sa verific unde au sapat?! Solutia a fost eleganta! Cu burghie lungi si subtiri, au îndepartat placile pavajului fara sa le sparga, apoi au sapat exact în locul indicat de aparatul de masura. Au scos cablul, au înlocuit cuplajul defect, au acoperit groapa si au plasat placile ca într-un puzzle, perfect, fara sa lase urme! O tehnica de laudat!