Jurnal de vacanță (2) – Plimbare prin Győr, cocktailuri, apus de soare și culori calde

(continuare la "Start spre o nouă aventură, 1330 km cu pauze bine gândite și o oprire în Győr")  

Am ieșit din hotel direct în pasajul pietonal din centrul orașului Győr.
Deși eram însoțită de doi cavaleri – Helmut și Leo – m-a „agățat”... ministrul comerțului! 😄
Mai exact, Baross Gábor - încremenit în fața fostului cazinou. Statuia lui impunătoare, în vestimentație de epocă, m-a privit cu o seriozitate ministerială, ținând în mână ceea ce am crezut inițial că e o busolă. Dar nu! Era o zebră de aur – adică un ceas de buzunar placat cu aur, simbol al valorii timpului și al eficienței, principii pe care le-a promovat cu pasiune în activitatea sa.
Mai târziu am citit că Baross Gábor (1848–1892) a fost un politician și reformator economic de prim rang în perioada dualismului austro-ungar. A avut un rol esențial în modernizarea infrastructurii de transport din Ungaria, fiind supranumit „ministrul de fier”. Dar în după-amiaza aceea în Győr, părea mai degrabă un domn galant care mă întâmpina cu solemnitate în orașul lui.

După alți câțiva pași, am făcut popas la o terasă cochetă. De acolo, vedeam fațada clădirii unde eram cazați, luminată de soarele blând al după-amiezii. Eu am savurat două cocktailuri – unul cu aromă de afine, Befonya și un altul exotic, Caribbean Coffee, cu note de rom și cafea. Helmut a servit două pahare de vin alb, din zona lacului Balaton – răcoritor și parfumat, perfect pentru atmosfera relaxată.

Când soarele a început să coboare, ne-am îndreptat spre promenada de pe malul râului Rába. Apusul de soare a pictat cerul în nuanțe calde de portocaliu și roz, iar apa reflecta culorile ca o oglindă liniștită. Leo al nostru, dădea semne că este foarte obosit, așa că ne-am întors încet spre hotel.
Pentru că era încă prea devreme să intrăm în cameră, ne-am mai permis câte o băutură la o altă terasă din apropiere. Eu am ales un matcha latte, cu gust fin și reconfortant, iar Helmut a probat un pahar de Chardonnay din regiunea viticolă Borvidék – elegant și bine echilibrat.

Seara s-a lăsat tiptil și ne-a învăluit în culori calde, iar orașul părea să respire liniște. 

În cameră, băieții mei au adormit imediat... Leo s-a așezat lângă blidele lui cu mâncare. Eu am făcut o baie cu spumă ca să mă relaxez, apoi am mai aruncat o privire pe fereastră. Primăria din Győr, o clădire neobarocă monumentală, se vedea în toată splendoarea ei – luminată discret, cu turnul elegant conturat pe cerul indigo, ca cerneala proaspăt întinsă pe hârtie. Fațada impunătoare domina Piața Városháza, iar liniștea orașului accentua farmecul acelui moment. 

Am adormit cu sentimentul că Győr ne-a oferit o zi perfectă. Povestea va continua... aici

Jurnal de vacanță (1) – Start spre o nouă aventură, 1330 km cu pauze bine gândite și o oprire în Győr

Pe 13 august, la ora 9 dimineața, am pornit la drum spre Sibiu, cu mașina încărcată peste măsură — așa cum ne e deja obiceiul. Deși distanța de 1330 km o parcurgeam odată dintr-o bucată, acum câțiva ani am decis să renunțăm la stresul drumurilor lungi și obositoare. Așa că, de atunci, facem mereu o oprire pentru o noapte.
De data aceasta am împărțit traseul exact în două părți egale și am rezervat o cameră în Győr, imediat după ce am trecut granița în Ungaria. Alegerea s-a dovedit inspirată — o pauză binevenită, într-un oraș pe care nu-l mai vizitasem.
Pe drum, am făcut pauze la fiecare oră și jumătate, câte 10–15 minute. Nu doar pentru noi, ci mai ales pentru Leo, cățelul nostru iubit. El nu este deloc fan al călătoriilor cu mașina. De-a lungul anilor am încercat toate metodele... l-am ținut în brațe, i-am dat liniștitoare pe bază de plante — spray-uri, picături, tablete. Nimic nu a funcționat. Leo nu reușește să se relaxeze, stă în picioare și abia așteaptă să coboare.

Așa că, pentru binele tuturor, de câțiva ani Leo călătorește în cuseta lui specială, amplasată în portbagaj. La fiecare pauză, sare vesel afară, se plimbă, bea apă și își face nevoile. De obicei, amână cât poate momentul întoarcerii la mașină și urcă fără niciun entuziasm. Ce m-a amuzat de data aceasta a fost că, din cauza temperaturilor ridicate — între 32 și 38 de grade — Leo abia aștepta să revină în cuseta lui răcoroasă! Mașina a fost climatizată constant la 24 de grade, iar el părea să aprecieze confortul mai mult ca niciodată.
Am ajuns în Győr în jurul orei 16:30, așa cum estimasem. Am ales Hotel Danubius, situat chiar în centrul orașului. După check-in, am parcat mașina în parcarea subterană, am urcat în cameră la etajul doi, am lăsat bagajele, am făcut un duș și ne-am simțit din nou fresh — gata să explorăm centrul istoric.

Povestea va continua... aici ☺

 

PS1:😊Pentru cei care nu cunosc, Győr este un oraș maghiar cu aproximativ 130.000 de locuitori, comparabil ca mărime cu Sibiu sau Târgu Mureș. Are un centru istoric baroc bine păstrat, străzi pietonale cu cafenele cochete și o atmosferă relaxată, dar animată. De altfel, în parcarea hotelului unde am stat am văzut două mașini cu numere de București și Iași — semn că nu suntem singurii care a ales Győr ca pauză inspirată în drumul spre România.

PS2: Recenzie Hotel Danubius, Győr - Hotelul este excelent - curat, elegant, amplasat central, cu mic dejun bogat și camere confortabile. Îl recomand cu încredere pentru o pauză de o zi sau chiar mai mult.
Dar dacă la recepție îl întâlniți pe Daniel — ocoliți-l! Mergeți direct la alt coleg sau colegă. Daniel funcționează ca un roboțel cu repertoriul programat. Dacă îl întrebi ceva în afara scenariului lui, se blochează și revine obsesiv la ce știe. I-am cerut cardul pentru cameră ca să-l ducem pe Leo, cățelul nostru, care era epuizat și însetat după 8 ore de drum și nu mai voia să urce în cusetă. Daniel a spus că are nevoie de 15 minute ca să facă copii după buletine și că abia după ce parcăm poate să ne dea cardul. Nu l-am putut scoate de pe „șina” lui, oricât am insistat, revenea la repertoriul cu "15 minute pentru înregistrare completa"!!!
Si un sfat pentru șoferi: dacă aveți o mașină mică, garajul subteran e ok. Dacă nu — cereți parcare în curtea interioară. Noi ne-am chinuit groaznic să intrăm cu Audi Quattro în curbura îngustă a garajului.
În rest, totul a fost impecabil. Merită, cu mențiunea: evitați interacțiunile cu DANIEL!