El Greco (Creta 11)

Stiam ca El Greco este nascut pe insula Creta si într-o plimbare în capitala Heraclion, ne-am bucurat sa descoperim într-un parc, statuia/bustul marelui pictor, devenit maestrul manierismului spaniol. Dar si mai mare ne-a fost bucuria când într-una din excursii, ghida ne-a spus ca în imediata apropiere a localitatii unde locuiam - Agia Pelagia, se afla satul în care s-a nascut acest talentat artist renascentist.
Ne-am interesat la receptia hotelului cât de departe este satul Fódele, locul de bastina al lui El Greco si ni s-a spus ca sunt aproximativ 12 kilometri. Am facut rapid un calcul si am hotarât ca pentru un drum de doar 20 de minute nu are rost sa închiriem o masina si am planuit sa mergem pe jos - spunându-ne ca o drumetie de 12 kilometri este "floare la ureche" S-a dovedit însa ca au fost 18 kilometri (dus si 18 km. întors!) si nu în drum drept ci serpuin în sus si-n jos, când pe coama dealurilor, când coborând în vai si permanent în plina arsita a soarelui.

La dus, totul a fost minunat, ne-am oprit de câteva ori sa admiram vegetatia si am facut numeroase fotografii, minunându-ne spre exemplu ca mararul creste salbatic si este mai mare decât mine, cimbrul este ca tufisul si oleandrul parfumat este practic tot o buruiana!
Cu toate ca aveam harta la noi, am avut la un moment dat senzatia ca suntem pe un drum fals, nedescoperind niciun indicator. Când într-o intersectie de sosele am vazut o pensiune ce avea arborat si steagul german, am intrat si am cerut indicatii suplimentare.

Proprietarul, un grec simpatic care vorbea o germana impecabila, ne-a invitat mai întâi la un pahar de tuica de casa, pastrata într-o sticla facuta dintr-o tartacuta. Dupa ce a încercat cu talent sa ne vânda casa, umflând pretul ca pentru o vila cu doua etaje din centrul Berlinului - iar noi am refuzat respectuosi [ :-) ], ne-a aratat directia în care sa ne continuam drumul si în mai putin de un sfert de ora am fost la intrarea Casei Memoriale El Greco.

La cinci minute de curtea casei parintesti a lui Domínikos Theotokópoulos - zis El Greco, se afla o biserica bizantina din secolul 11, a carei fotografie a fost aleasa de Wikipedia.ro sa simbolizeze Insula Creta. Din pacate nu am putut admira frescele si relieful marmorat pentru care este renumita în întreaga lume, pentru ca o singura zi pe saptamâna aceasta biserica este închisa si exact în acea zi ne-am aflat noi în satul Fódele!

Oarecum izolata de sat, curtea si casa în care s-a nascut El Greco este înconjurata de livezi de portocali si rodii. Atâta liniste si frumusete sunt greu de descris! Am stat minute în sir în cerdacul casei si ne-am imaginat cum micutul Domínikos se juca în curte si îsi încarca ochii cu frumusetea peisajului. Ne-a parut rau sa constatam ca suntem singurii vizitatori (în sensul ca muzeul nu prezinta mare interes publicului), dar pe de alta parte, am savurat linistea desavârsita.

Muzeul prezinta reproduceri ale celor mai de seama opere semnate El Greco, precum si câtvea documente ale fundatiei spaniole care a finantat acest muzeu si fotografii de la inaugurare. Este trist ca Fódele nu are bani sa cumpere nici macar o schita originala a celui mai de seama fiu al satului. Tablourile lui El Greco sunt raspândite în muzeele din întreaga lume, fiind deosebit de pretioase. România detine deasemenea tablouri originale semnate El Greco (în Muzeul Național de Artă al României din București se găsesc trei opere ale lui El Greco. "Martiriul Sfântului Mauriciu", "Închinarea păstorilor" si "Logodna Mariei").

"El Greco este o chemare, El Greco este o rugăciune, El Greco este un strigăt, El Greco este privirea unui deținut îndreptată spre o fereastră îndepărtată, El Greco este un pescuitor de perle". (Jean Cocteau, 1943)
Privesti icoanele si picturile pe teme religioase expuse si esti puternic impresionat, parca mai aproape ca oricând sa întelegi mesajul spiritual. Farmecul special al picturilor vine bineînteles de la tot ce te înconjoara si de la sentimentul ca te afli în locul în care copilul El Greco a descoperit lumea. Pasesti cu grija sa nu deranjezi radacinile viselor si simti în fiecare camera pacea si piosenia. În curte sub un maslin batrân stateau la umbar trei capre si m-am întrebat, oare acest arbore l-a cunoscut pe baietelul El Greco care cauta în joaca sa înteleaga secretele cerului si al norilor ?!
Pentru a coborâ treptat la viata reala, ne-am luat ragaz de-o cafea si o bautura racoritoare, pe terasa amenajata sub temelia casei El Greco.

În afara de supraveghetorul muzeului, chelnarita tânara si fiica acesteia, nu mai era tipenie de om. Fetita, îmbracata doar în maieu si chilotei, statea în curte si privea absent în jurul ei... Nu avea nicio jucarie. Am dorit sa-i oferim o înghetata, ca aceasta este o mare bucurie pentru fiecare copil. Chelnarita mi-a spus ca nu au congelatoare, deci nici înghetata. Am cerut sa mi se dea ciocolata, mi s-a explicat ca din cauza caldurilor, nici macar ciocolata nu comercializeaza. Nu avea nici bomboane... Dragut a fost ca ea a crezut ca m-a pocnit asa o pofta nebuna de ceva dulce si stânjenita ca nu are ce sa-mi vânda, mi-a oferit o lingurita si borcanul cu dulceata din rezerva ei personala. I-am explicat ca doream ceva dulce pentru fetita si mi-a spus ca în afara de suc paseurizat în cutie cu paiul nu au, asa ca am cumparat una si am daruit-o fetitei care... nu s-a bucurat deloc. I-a dat mamei înapoi... Mama însa a venit imediat la noi dorind sa se revanseze, ne-a servit cu felii de portocala pudrate cu scortisoara. Ne-a spus ca este traditional în zona si eu am comaparat gestul cumva cu pâinea si sarea de la noi, nu stiu de ce, poate datorita bunatatii care se citea în ochii ei când ne-a oferit farfurioara. Am multumit impresionati si trebuie sa spun ca aceasta combinatie de portocala cu scortisoara este nu doar delicioasa, ci si racoritoare!
Am pornit din nou la drum, strabatând traseul în sens opus si... precum sergentului din poezia lui Vasile Alecsandri si noua ni s-a parut mult mai lung drumul la-ntors acasă! Excursia a durat de la ora 9:30 la ora 18:30 si chiar daca am avut impresia ca ultimii kilometri ne-au epuizat total, la hotel, dupa dus si masa de seara, am gasit ceva rezerva de puteri si am participat la un bal mascat! ;))